Judecata necredinciosului în Viața de Apoi

Această întrebare se bazează pe o concepție greșită, deoarece aceleași cerințe sunt impuse necredinciosului și credinciosului, însă el nu este obligat să le îndeplinească în această lume. Dovada că este supus acelorași cerințe se găsește în aayah (interpretarea sensului):

„În afară de cei din Dreapta (adică adevărații credincioși evlavioși ai Monoteismului islamic).

În Grădini (Paradis), ei se vor întreba unii pe alții,

Despre Al‑Mujrimoon (politeiști, criminali, necredincioși) (și le vor spune):

‘Ce v-a făcut să intrați în Iad?’

Ei vor spune: ‘Nu eram dintre cei care obișnuiau să efectueze Salaah (rugăciunile),

Nici nu obișnuiam să-l hrănim pe Al‑Miskeen (săracul);

Și obișnuiam să vorbim falsitatea (tot ceea ce Allah a urât) împreună cu cei care vorbeau deșertăciuni.

Și obișnuiam să negăm Ziua Recompensei’” [al-Muddaththir 74:39-46]

Dacă suferința lor nu s-ar datora faptului că nu se rugau sau nu-i hrăneau pe săraci, nu ar menționa aceste lucruri. Aceasta indică faptul că vor fi pedepsiți pentru (neglijarea) aspectelor minore ale Islamului. Aceasta se bazează pe texte, dar este și o chestiune de bun-simț, deoarece dacă Allah își va pedepsi robul credincios pentru ceea ce nu a făcut în privința obligațiilor religioase, cum să nu-și pedepsească robul necredincios? Mai mult, aș putea adăuga că necredinciosul va fi pedepsit pentru tot ceea ce Allah l-a binecuvântat în această lume, pentru mâncarea, băutura sa etc. Allah spune (interpretarea sensului): 

„Cei care cred și săvârșesc fapte bune nu au niciun păcat pentru ceea ce au mâncat (în trecut), dacă se tem de Allah (ferindu-se de lucrurile interzise de El), cred și săvârșesc fapte bune, apoi se tem din nou de Allah și cred și, încă o dată, se tem de Allah și săvârșesc fapte bune cu Ihsaan (perfecțiune). Iar Allah îi iubește pe cei care fac bine” [al-Maa'idah 5:93]

Sensul aparent al aayah este că credincioșii sunt eliberați de orice vină pentru ceea ce mănâncă, iar de aici se poate înțelege că necredincioșii sunt vinovați pentru ceea ce mănâncă. În mod similar, Allah spune (interpretarea sensului):

„Spune (o, Muhammad): ‘Cine a interzis podoaba cu hainele oferite de Allah, pe care El le-a creat pentru robii Săi, și At-Tayyibaat [toate felurile de alimente Halaal (permise)]?’ Spune: ‘Ele sunt, în viața acestei lumi, pentru cei care cred și exclusiv pentru ei (credincioși) în Ziua Învierii (necredincioșii nu vor avea parte de ele)’” [al-A’raaf 7:32]

Expresia „Ele sunt, în viața acestei lumi, pentru cei care cred” indică faptul că oamenii în afara credincioșilor nu au niciun drept să se bucure de ele. Spun că ei nu au niciun drept shar’i asupra lor, însă realitatea acestei vieți este că Allah a creat aceste lucruri, iar necredincioșii beneficiază de ele, iar acest lucru nu poate fi negat. Aceasta indică faptul că necredinciosul va fi adus la socoteală chiar și pentru lucrurile permise pe care le-a mâncat și pentru ceea ce a purtat. Aceasta se bazează pe texte, dar este și o chestiune de bun-simț, deoarece cum poate avea sens ca acest necredincios care nu ascultă de Allah și nu crede în El să aibă dreptul să se bucure de ceea ce Allah a creat și cu care i-a binecuvântat pe robii Săi? Dacă acest lucru îți este clar, (atunci vei vedea că) necredinciosul va fi adus la socoteală în Ziua Învierii pentru faptele sale, însă modul în care necredinciosul va fi adus la socoteală nu va fi asemenea modului în care este adus la socoteală credinciosul, deoarece socoteala credinciosului va fi ușoară, iar Domnul său va vorbi cu el singur și îl va face să-și recunoască păcatele, apoi îi va spune: „Ți-am ascuns păcatele în lume și te iert pentru ele astăzi.” Însă în ceea ce-l privește pe necredincios – căutăm adăpost la Allah – socoteala sa va însemna că își va mărturisi păcatele și va fi umilit înaintea tuturor oamenilor,  

„iar martorii vor spune: «Aceștia sunt cei care au mințit împotriva Domnului lor!» Fără îndoială! Blestemul lui Allah este asupra Zaalimoon (politeiștilor, răufăcătorilor, asupritorilor)”