Judecarea pe nedrept a unei persoane ca apostat deoarece a ieșit cu o fată care nu era acoperită

În primul rând: 

Nu îi este permis unui musulman să folosească cu ușurință cuvântul kaafir, deoarece a judeca drept kaafir un musulman care crede în Tawheed este un păcat major. Muslim (60) a transmis de la 'Abd-Allah ibn 'Umar că Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: "Orice om care îi spune fratelui său: «O, kaafir», dacă această descriere i se potrivește, atunci el este kaafir, iar dacă nu, se va întoarce asupra celui care a spus-o)." 

Al-Bukhaari (6054) a transmis de la Abu Dharr (Allah să fie mulțumit de el) că l-a auzit pe Profet (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) spunând: "Niciun om nu îl acuză pe altul de imoralitate sau că este kaafir fără ca aceasta să se întoarcă asupra lui, dacă tovarășul său nu este astfel." 

În al doilea rând: 

Cel care dorește să denunțe o faptă rea sau să îndemne un păcătos trebuie să facă aceasta într-un mod blând și amabil, deoarece astfel este mai probabil ca vorbele sale să fie acceptate și eficiente. S-a transmis de la 'Aa'ishah, soția Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa), că Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: "Allah este Blând și iubește blândețea și răsplătește pentru blândețe într-un mod în care nu răsplătește pentru asprime și nu răsplătește pentru nimic altceva. 

Al-Nawawi a spus: 

Acest hadeeth indică virtutea blândeții și ne încurajează să adoptăm această atitudine; și condamnă asprimea. Blândețea este cauza tuturor lucrurilor bune. Al-Qaadi a spus: Aceasta înseamnă că scopurile pot fi atinse prin blândețe într-un mod în care nu pot fi atinse prin nimic altceva. 

În ceea ce privește rostirea unor cuvinte precum kaafir (necredincios), faasiq (persoană imorală), murtadd (apostat) etc., aceasta poate fi o cauză pentru ca persoana să fie îndepărtată și să persiste în păcatul său și să nu accepte adevărul. 

Al-Haafiz a spus în comentariul său la hadeeth-ul lui Abu Dharr menționat mai sus: 

Aceasta arată că, dacă o persoană îi spune alteia: "Ești un faasiq (persoană imorală)" sau "Ești un kaafir" și nu este cazul, atunci ea este cea care merită să fie descrisă astfel. Dacă persoana este așa cum a fost descrisă, aceasta nu înseamnă neapărat că cel care i-a atribuit această descriere este lipsit de păcat. Dacă intenția este să o sfătuiască pe ea sau pe altcineva referindu-se la situația ei, acest lucru este permis, însă dacă intenția este să o expună, să o facă de rușine și să o rănească, atunci nu este permis, deoarece ni s-a poruncit să acoperim defectele oamenilor și să-i învățăm și să-i sfătuim într-un mod mai bun. Atât timp cât o persoană poate realiza aceasta într-o manieră blândă, nu îi este permis să o facă într-o manieră aspră, deoarece aceasta o poate face încăpățânată și o poate determina să persiste în acea faptă, așa cum este natura multor oameni.  

În al treilea rând: 

A merge cu o fată care nu este acoperită și poartă machiaj nu este kufr, ci este un păcat, deoarece este unul dintre mijloacele care duc la fapte imorale. Însă trebuie să-l sfătuiască pe acest om care a mers cu o fată care nu este acoperită și poartă machiaj, pentru ca Allah să-l călăuzească prin aceasta.