Jihadul împotriva ipocriților

Fără îndoială, aceasta este o problemă de care comunitatea suferă din când în când, mai ales când se confruntă cu încercări și necazuri, iar acești ipocriți se simt în siguranță și consideră că nu vor fi pedepsiți dacă atacă temeliile acestei religii și încearcă să răspândească dezbinarea și tulburarea. 

Fără îndoială, răul provocat de acești oameni este mai mare decât cel provocat de necredincioșii al căror kufr este evident, după cum spune Allah (interpretarea sensului): 

„Ei sunt dușmanii, așadar păziți-vă de ei. Fie ca Allah să-i blesteme! Cum de se abat de la Calea Dreaptă?”

[al-Munaafiqoon 63:4]

Din acest motiv, este prescris să se ducă jihad împotriva lor și să fie tratați cu asprime. 

Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus despre Nusayris, printre care se aflau unii care își exprimau deschis kufr-ul și erezia, iar alții care afișau ipocrit iubirea față de Ahl al-Bayt (membrii familiei Profetului): 

Fără îndoială, ducerea jihadului împotriva acestor oameni și aplicarea pedepselor hadd asupra lor se numără printre cele mai mărețe acte de ascultare și cele mai importante acțiuni obligatorii. Este mai bine decât ducerea jihadului împotriva acelor mushrikeen și a oamenilor Cărții care nu luptă împotriva musulmanilor, deoarece ducerea jihadului împotriva acestora intră în aceeași categorie cu ducerea jihadului împotriva apostaților. Abu Bakr al-Siddeeq și toți Sahaabah au început prin jihad împotriva apostaților înainte de a începe jihadul împotriva necredincioșilor dintre oamenii Cărții, deoarece jihadul împotriva acestora (apostații) este un mijloc de a proteja ținuturile aflate deja sub conducere musulmană și de a descuraja pe oricine dorește să apostazieze. Jihadul împotriva mushrikeenilor și a oamenilor Cărții care nu luptă împotriva noastră este o manifestare suplimentară a puterii acestei religii. Protejarea capitalului are prioritate față de obținerea profitului. 

Mai mult, răul pe care acești oameni (ipocriții) îl provoacă musulmanilor este mai mare decât cel provocat de alții (necredincioși); într-adevăr, răul lor este precum cel provocat de mushrikeeni și oamenii Cărții care luptă împotriva musulmanilor. Dauna pe care o provoacă angajamentului religios al multor oameni este mai gravă decât dauna făcută de acei mushrikeeni și oameni ai Cărții care poartă război împotriva noastră. Fiecare musulman trebuie să-și îndeplinească datoria atât cât poate. Nu este permis nimănui să păstreze tăcerea cu privire la ceva ce știe despre ei; dimpotrivă, trebuie să facă acest lucru cunoscut, pentru ca musulmanii să afle cine sunt cu adevărat. Nu este permis nimănui să-i ajute să rămână printre trupele și angajații guvernului și nici să păstreze tăcerea și să se abțină de la aplicarea împotriva lor a ceea ce Allah și Mesagerul Său au poruncit. Nu este permis nimănui să vorbească împotriva aplicării a ceea ce Allah și Mesagerul Său au poruncit. Acesta este unul dintre cele mai mărețe tipuri de poruncire a binelui și interzicere a răului și de străduință în jihad de dragul lui Allah. Allah i-a spus Profetului Său (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) (interpretarea sensului): 

„O, Profetule (Muhammad)! Luptă cu străduință împotriva necredincioșilor și a ipocriților și fii aspru cu ei”

[al-Tawbah 9:73]

Acești oameni sunt incluși în expresia „necredincioșii și ipocriții”. 

Cel care ajută la oprirea răului lor și la călăuzirea lor atât cât poate va primi o răsplată cunoscută numai de Allah, deoarece scopul principal este călăuzirea lor, după cum spune Allah (interpretarea sensului): 

„Voi (adevărații credincioși în Monoteismul Islamic și adevărații adepți ai Profetului Muhammad și ai Sunnah sale) sunteți cea mai bună comunitate ridicată vreodată pentru oameni”
[Aal ‘Imraan 3:110] 

Abu Hurayrah a spus: Sunteți cei mai buni oameni pentru oameni; îi aduceți în lanțuri și cătușe până intră în Islam. (al-Bukhaari, 4557). 

Scopul jihadului și al poruncirii binelui și interzicerii răului este să-i călăuzească pe oameni către ceea ce este cel mai bun pentru ei în această lume și în Viața de Apoi, atât cât este posibil; apoi, oricine este călăuzit de Allah va găsi fericirea în această lume și în Viața de Apoi, iar răul celui pe care El nu-l călăuzește va fi ținut sub control. 

Majmoo’ al-Fataawa, 35/159-160 

Shaykh ‘Abd al-‘Azeez ibn Baaz (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus: 

Comunitatea musulmană trebuie să răspundă în aceeași manieră atunci când este atacată. În ceea ce-i privește pe cei care luptă împotriva Islamului prin idei și cuvinte, trebuie să explicăm falsitatea celor afirmate de ei folosind dovezi raționale, precum și dovezi shar’i, astfel încât falsitatea celor afirmate de ei să devină evidentă. 

În ceea ce-i privește pe cei care luptă împotriva Islamului prin mijloace economice, trebuie să-i respingem și să-i atacăm dacă este posibil, folosind aceleași mijloace prin care atacă Islamul. Trebuie să explicăm că cea mai bună modalitate de a consolida economia într-un mod drept este cea islamică. 

În ceea ce-i privește pe cei care atacă Islamul cu arme, trebuie să le rezistăm într-un mod similar. De aceea, Allah spune (interpretarea sensului): 

„O, Profetule (Muhammad)! Luptă cu străduință împotriva necredincioșilor și a ipocriților și fii aspru cu ei; sălașul lor este Iadul — și ce rea destinație!”

[al-Tawbah 9:73]

Este bine cunoscut faptul că jihadul împotriva ipocriților nu este precum jihadul împotriva necredincioșilor, deoarece jihadul împotriva ipocriților se duce prin cunoaștere și argumente, în timp ce jihadul împotriva necredincioșilor se duce cu săbii și săgeți. 

Fataawa ‘Ulama’ al-Balad al-Haraam, p. 1733.