Jalsah al-Istiraahah (șederea pentru o scurtă odihnă în timpul rugăciunii)

Este mustahabb să existe obiceiul de a ședea pentru o scurtă odihnă în timpul rugăciunii, adică după cele două prosternări ale fiecărui rak’ah în care nu se recită Tashahhud imediat după prosternări. Un hadeeth în acest sens a fost relatat în Saheeh al-Bukhaari. De asemenea, a fost relatat în Sunan Abi Dawood și Sunan al-Tirmidhi prin diferite isnad-uri care sunt, de asemenea, saheeh. Aceasta este opinia corectă potrivit consensului savanților în madhhab-ul lui al-Shaafa’i. Jalsah al-istiraahah nu este mustahaab după sajdat al-tilaawah (prosternarea în timpul recitării Coranului) în timpul rugăciunii. (Cuvintele lui Imam al-Nawawi).

Jalsah al-istiraahah este o pauză scurtă, șederea pentru puțin timp după a doua prosternare și înainte de ridicare. Este Sunnah potrivit lui al-Shaafa’i, Ishaaq și Ahmad. S-a relatat că Abu Qulaabah (Allah să fie mulțumit de el) a spus: „Maalik ibn al-Huwayrith ne-a arătat cum se ruga Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa), iar când își ridica capul de la a doua prosternare din primul rak’ah, ședea și apoi se ridica.” (Relatat de toți cei cinci mari savanți ai hadeeth-ului în afară de Muslim). Formularea potrivit lui al-Bukhaari este: „Când își ridica capul de la a doua prosternare, ședea și se așeza pe pământ, apoi se ridica.”

Spun: una dintre caracteristicile rugăciunii este jalsah al-istiraahah, care trebuie făcută după fiecare prosternare de la care se ridică.

Nu este Sunnah să se facă Jalsah al-Istiraahah după Sajdat al-Tilaawah sau atunci când cineva se roagă șezând, ori în al patrulea sau al doilea rak’ah al rugăciunii Zuhr, de exemplu, dacă persoana dorește să recite Tashahhud. Dacă nu dorește să-l recite, atunci este Sunnah să facă Jalsah al-istiraahah.

Este o separare între cele două rak`ah-uri, potrivit opiniei celei mai corecte; nu face parte nici din primul rak’ah, nici din al doilea.

Cel mai bine este să nu dureze mai mult de câteva secunde, deoarece, potrivit Sunnah, cu cât este mai scurtă, cu atât este mai bine, la fel ca atunci când cineva păstrează tăcerea în rugăciune.