Ispășirea încălcării drepturilor altora

Există multe lucruri care ispășesc păcatele, inclusiv căința, cererea de iertare, îndeplinirea actelor de adorare, aplicarea pedepselor hadd (prescrise islamic) asupra celor care au comis fapte pentru care se cuvin astfel de pedepse și altele asemenea. Însă faptele evlavioase precum rugăciunile, postul, Hajj-ul etc. ispășesc doar păcatele minore, potrivit majorității savanților, și ispășesc doar încălcările drepturilor lui Allah. În ceea ce privește păcatele legate de drepturile altor oameni, acestea pot fi ispășite doar prin căință. Una dintre condițiile căinței pentru acestea este restituirea drepturilor celor nedreptățiți. 

Muslim a relatat de la ‘Abd-Allah ibn ‘Amr ibn al-‘As (fie ca Allah să fie mulțumit de el) că Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Martirului îi vor fi iertate toate păcatele, cu excepția datoriei.” 

Al-Nawawi a spus în Sharh Muslim: 

Cuvintele Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) „cu excepția datoriei” atrag atenția asupra tuturor drepturilor datorate altor oameni. Jihad-ul (lupta pentru cauza lui Allah), martiriul și celelalte fapte evlavioase nu ispășesc încălcările drepturilor altor oameni, ci ispășesc doar încălcările drepturilor lui Allah. Sfârșitul citatului. 

Ibn Muflih a spus în al-Furoo’.

Martiriul ispășește totul, cu excepția datoriei. Shaykh-ul nostru (adică Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah, fie ca Allah să aibă milă de el) a spus: și cu excepția păcatelor împotriva altor oameni, precum crima și asuprirea. Sfârșitul citatului. 

În al-Mawsoo’ah al-Fiqhiyyah se spune: Căința în sensul regretării a ceea ce a făcut și al hotărârii de a nu mai face acel lucru nu este suficientă pentru anularea drepturilor datorate altor oameni. Cel care a furat averea altcuiva, a luat-o cu forța sau l-a nedreptățit în orice alt mod nu a încheiat problema doar prin regretarea ei, renunțarea la păcat și hotărârea de a nu-l mai repeta. Mai degrabă, trebuie să restituie acele drepturi. Acesta este un principiu asupra căruia fuqaha (juriștii) sunt unanim de acord. Sfârșitul citatului. 

Aceasta se referă la bunuri materiale, precum averea luată cu forța sau prin înșelăciune. În ceea ce privește drepturile intangibile, precum în cazurile de calomnie și bârfă, dacă persoana nedreptățită știe despre aceasta, este esențial să îți ceri scuze și să îi ceri iertare. Dacă nu știe, atunci nu trebuie să i se spună; mai degrabă, cel care l-a nedreptățit trebuie să se roage pentru el și să ceară iertare pentru el, deoarece informarea lui l-ar putea supăra și ar putea crea dușmănie și ură între cei doi. 

Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus: Potrivit hadeeth-ului saheeh (relatarea autentică): „Cel care și-a nedreptățit fratele în privința sângelui, averii sau onoarei sale să vină și să îndrepte lucrurile înainte de a veni o Zi în care nu vor exista dirhami și dinari, ci doar fapte bune și fapte rele; dacă are fapte bune, acestea vor fi luate și date celui pe care l-a nedreptățit, iar dacă nu are, unele dintre faptele rele ale celui pe care l-a nedreptățit vor fi luate și adăugate poverii sale, apoi va fi aruncat în Foc.” Aceasta se referă la cazurile în care cel nedreptățit era conștient de aceasta; însă dacă s-a bârfit sau s-a calomniat despre el și el nu știe, s-a spus că una dintre condițiile căinței este să i se spună sau s-a spus că acest lucru nu este esențial, aceasta fiind opinia majorității; ambele opinii au fost relatate de la Ahmad, însă opinia sa în astfel de chestiuni este că trebuie făcute fapte bune pentru cel nedreptățit, precum rugăciunea pentru el, cererea de iertare pentru el și săvârșirea unor fapte bune care să îi fie oferite, pentru a înlocui acea bârfă și calomnie. Al-Hasan al-Basri a spus: Ispășirea pentru bârfă este să ceri iertare pentru persoana despre care ai bârfit. Sfârșitul citatului. 

Majmoo’ al-Fatawa. 

Savanții Comitetului Permanent au spus, cu privire la un om care a furat bani de la un rob: 

Dacă îl cunoaște pe rob sau cunoaște pe cineva care îl cunoaște, îi poate cere să îl caute și să îi dea banii în argint sau echivalentul lor ori orice altceva asupra căruia ajunge la un acord cu el. Dacă nu știe cine este și crede că nu îl va găsi niciodată, trebuie să dea banii sau echivalentul lor în numerar unei organizații caritabile în numele proprietarului lor. Dacă îl găsește ulterior, trebuie să îi spună ce a făcut; dacă acceptă aceasta, cu atât mai bine, însă dacă obiectează și își cere banii, trebuie să i-i dea, iar banii pe care i-a dat ca pomană devin o faptă de caritate în numele său. De asemenea, trebuie să Îi ceară iertare lui Allah și să se căiască înaintea Lui și să se roage pentru cealaltă persoană.

 Fatawa Islamiyyah. 

Și Allah știe cel mai bine.