Isnaad-ul hadithului „Orice a permis Allah în Cartea Sa este halaal” și verdictul cu privire la acesta

În primul rând: Acest hadith a fost relatat în versiuni similare de la mai mulți Sahaabah (Allah să fie mulțumit de ei), după cum urmează: 

1 – A fost relatat de la Abu’l-Darda’ (Allah să fie mulțumit de el) într-o relatare marfoo’: „Orice a permis Allah în Cartea Sa este halaal, orice a interzis este haraam, iar ceea despre care a păstrat tăcerea este iertat; așadar, acceptați iertarea lui Allah, căci Allah nu uită. Apoi a recitat acest verset: «iar Domnul tău nu este niciodată uituc» [Maryam 19:64].” 

Relatat de al-Daaraqutni în Sunan-ul său (2/137); al-Haakim în al-Mustadrak (2/406 și 10/12); al-Tabaraani în Musnad al-Shaamiyeen (3/209), prin mai multe isnad-uri, de la ‘Aasim ibn Raja’ ibn Haywah, de la tatăl său, de la Abu’l-Darda’, de la Profet (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa). 

Acest isnad este munqati’ (întrerupt), deoarece există un interval clar între Raja’ ibn Haywah și Abu’l-Darda’, întrucât Raja’ a murit în anul 112 AH, iar Abu’l-Darda’ a murit în anul 32 AH. 

Ibn Hajar a spus în biografia lui Raja’ ibn Haywah din Tahdheeb al-Tahdheeb (3/229): Relatările sale de la Abu’l-Darda’ sunt mursal. Sfârșitul citatului. 

Al-Dhahabi (Allah să aibă milă de el) a spus despre acest hadith: Isnad-ul său este munqati’. Sfârșitul citatului. 

Al-Muhadhdhab fi Ikhtisaar al-Sunan al-Kubra de al-Bayhaqi (8/3975). 

Al-Mu’allimi (Allah să aibă milă de el) a spus același lucru în al-Anwaar al-Kaashifah (301). 

2 – A fost relatat de la Salmaan al-Faarisi cu următoarele cuvinte: „Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a fost întrebat despre ghee, brânză și măgarii sălbatici. El a spus: «Halaal este ceea ce Allah a permis în Cartea Sa, iar haraam este ceea ce Allah a interzis în Cartea Sa, iar ceea despre care a păstrat tăcerea este iertat.»”  

Relatat de al-Tirmidhi (1726); Ibn Maajah (3367); al-Haakim în al-Mustadrak (4/129); iar de la acesta de al-Bayhaqi în al-Kubra (9/320 și 10/12). A fost relatat de al-Tabaraani în al-Kabeer (6/250), prin Sayf ibn Haroon al-Barjami, de la Sulaymaan al-Taymi, de la Abu ‘Uthmaan, de la Salmaan. 

Al-Mazzi a spus în Tahdheeb al-Kamaal (8/255): Isnad-ul său îl include pe Sayf ibn Haroon. Ibn Ma’een a spus: Nu este așa. Al-Nasaa’i a spus: Este da’eef (slab). Al-Daaraqutni a spus: Este da’eef matrook (slab, respins). Sfârșitul citatului. 

Al-Tirmidhi a spus: Acesta este un hadith ghareeb pe care nu-l cunoaștem în nicio relatare marfoo’ decât prin acest isnad. Sufyaan și alții au relatat aceste cuvinte de la Sulaymaan al-Taymi, de la Abu ‘Uthmaan, de la Salmaan. Se pare că hadithul mawqoof este mai autentic. L-am întrebat pe al-Bukhaari despre acest hadith, iar el a spus: Nu cred că este cunoscut. Sufyaan a relatat de la Sulaymaan al-Taymi, de la Abu ‘Uthmaan, de la Salmaan, într-o relatare mawqoof. Al-Bukhaari a spus: Sayf ibn Haroon este muqaarib al-hadeeth. Sfârșitul citatului. 

Ibn Abi Haatim a spus în ‘Ilal al-Hadeeth (2/10): 

Tatăl meu a spus: Aceasta este o greșeală. A fost relatat de naratori demni de încredere de la al-Taymi, de la Abu ‘Uthmaan, de la Profet (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa), într-o relatare mursal care nu-l include pe Sulaymaan, iar aceasta este versiunea corectă. Sfârșitul citatului.

Ahmad a spus: Este munkar și a fost considerat munkar și de Ibn Ma’een. 

Acest lucru a fost citat de Ibn Rajab în Jaami’ al-‘Uloom wa’l-Hukam (2/69). 

Shaykh al-Albaani a spus în al-Ta’leeqaat al-Radiyyah (3/54): 

Isnad-ul său este foarte slab (da’eef jiddan), însă sensul său este corect. Sfârșitul citatului. 

3 – A fost relatat de la Abu Tha’labah al-Khushani (Allah să fie mulțumit de el) că Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Allah a impus obligații, așadar nu le neglijați; a stabilit limite, așadar nu le încălcați; a declarat unele lucruri interzise, așadar nu le violați; și a păstrat tăcerea cu privire la unele lucruri, din milă față de voi, nu pentru că a uitat, așadar nu întrebați despre ele.”  

Relatat de mai mulți învățați, toți prin Dawood ibn Abi Hind, de la Mak-hool, de la Abu Tha’labah. 

Ei au avut opinii diferite cu privire la Dawood ibn Abi Hind. 

Hafs ibn Ghiyaath l-a relatat într-o relatare mawqoof, după cum a menționat al-Bayhaqi (10/12); Yazeed ibn Haroon a fost de aceeași părere, după cum a fost menționat de al-Daaraqutni în al-‘Ilal (6/324). 

A fost de asemenea relatat de ‘Ali ibn Mas-har într-o relatare marfoo’, după cum a consemnat al-Bayhaqi în al-Kubra (10/12); și de Ishaaq al-Azraq, după cum a menționat al-Daaraqutni (4/184); și de Muhammad ibn Fudayl, după cum a menționat al-Daaraqutni în al-‘Ilal (6/324). 

Ibn Rajab a spus în Jaami’ al-‘Uloom wa’l-Hakam (2/68): 

Are două defecte: 

1 – Nu există nicio dovadă că Mak-hool l-a auzit pe Abu Tha’labah. Acest lucru a fost afirmat de Abu Shahr al-Dimashqi, Abu Na’eem al-Haafiz și alții. 

2 – Există o diferență de opinie cu privire la relatările sale marfoo’ și mawqoof de la Abu Tha’labah. Unii dintre ei l-au relatat de la Mak-hool ca fiind cuvintele acestuia, însă al-Daaraqutni a spus în al-‘Ilal (6/324): Ceea ce este mai probabil să fie corect este că sunt marfoo’. El a spus: Și aceasta este versiunea mai cunoscută. Sfârșitul citatului. 

Ibn Hajar a spus: Naratorii săi sunt thiqaat (demni de încredere), însă este munqati’ (întrerupt). Sfârșitul citatului. Al-Mataalib al-‘Aaliyah (3/271). 

Al-Dhahabi a spus: Munqati’ (întrerupt). Al-Muhadhdhab (8/3976). 

Al-Albaani a spus: Există o întrerupere în isnad-ul său. Sfârșitul citatului. Tahqeeq Riyadh al-Saaliheen (1841). 

Concluzie: Isnad-urile acestui hadith nu sunt lipsite de slăbiciune, dar poate fi considerat puternic atunci când sunt luate împreună? 

Unii dintre învățați au fost de această părere. Al-Nawawi a considerat hasan hadithul lui Abu Tha’labah, după cum se spune în al-Adhkaar (505). A fost considerat saheeh de Ibn al-Qayyim în I’laam al-Muwaqqi’een (1/221) și de Ibn Katheer în Tafseer-ul său (1/405). Al-Albaani a spus în Tahqeeq al-Eemaan li Ibn Taymiyah (43): Este hasan datorită relatărilor care îl susțin. 

Al-Albaani a considerat hasan hadithul lui Salmaan al-Faarisi în Saheeh al-Tirmidhi (1726). În al-Mishkaat (4156) se spune: Este saheeh mawqoof, dar poate fi considerat hasan datorită relatărilor marfoo’ care îl susțin. 

Însă alții sunt de părere că slăbiciunea severă a isnad-urilor acestui hadith înseamnă că el nu poate fi considerat puternic atunci când toate isnad-urile sale sunt luate împreună. Hadithul lui Abu’l-Darda’ este în mod evident munqati’ (întrerupt), hadithul lui Salmaan al-Faarisi este munkar și este o greșeală să fie considerat marfoo’ (atribuit Profetului (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa)), iar hadithul lui Abu Tha’labah este munqati’ și există o dispută cu privire la faptul dacă este marfoo’. 

Această relatare de la Ibn ‘Abbaas (Allah să fie mulțumit de el) este saheeh, însă acestea sunt cuvintele sale, nu ale Profetului. A fost relatată de Abu Dawood (2800). 

Ibn Katheer a spus în Irshaad al-Faqeeh (1/367): Isnad-ul său este saheeh.  

A fost considerată saheeh de al-Albaani în Saheeh Abi Dawood și Mishkaat al-Masaabeeh (4074). 

Sensul general al hadithului este de asemenea stabilit în principiile fundamentale ale Islamului și este citat și acceptat de învățați. 

Ibn al-‘Arabi a spus în ‘Aaridat al-Ahwadhi (4/185): Sensul acestui hadith este dovedit în al-Saheeh. Sfârșitul citatului. 

Abu Bakr ibn al-Sam’aani a spus: Acest hadith este unul dintre principiile fundamentale ale Islamului. S-a relatat de la unii dintre ei că au spus: Nu există niciun hadith al Mesagerului lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) care să rezume toate principiile fundamentale ale Islamului, în afară de hadithul lui Abu Tha’labah. Sfârșitul citatului. 

Jaami’ al-‘Uloom wa’l-Hikam (2/70). 

Pentru mai multe informații despre sensul hadithului și comentariul asupra lui, a se vedea comentariul lui Ibn Rajab asupra acestui hadith în Jaami’ al-‘Uloom wa’l-Hikam, comentariul la hadithul nr. 30 (2/68-87). 

În al doilea rând: 

Trebuie observat că atunci când învățații hotărăsc că un anumit hadith este autentic sau slab, aceasta se poate referi la un anumit isnad și nu la hadith cu toate isnad-urile sale. De exemplu, un învățat poate considera unul dintre isnad-uri slab, iar în altă parte poate considera un alt isnad al aceluiași hadith autentic. Aceasta nu este o contradicție, ci se bazează pe diferența dintre isnad-urile în cauză. Așa s-a întâmplat în cazul lui Shaykh al-Albaani când a vorbit despre hadithul discutat aici; l-a considerat saheeh atunci când este relatat de la Abu’l-Darda’, a considerat isnad-ul său da’eef în relatările de la Salmaan al-Faarisi, însă l-a considerat hasan datorită relatărilor care îl susțin, astfel încât, în opinia sa, este hasan li ghayrihi. Aceasta nu este o contradicție, ci este în conformitate cu principiile științei hadithului. 

Musulmanul trebuie să urmeze adevărul așa cum îi apare după ce cercetează și depune efort pentru a afla ceea ce este corect (ijtihaad). Dacă nu este capabil să practice ijtihaad, îi este suficient să urmeze învățați cunoscuți, în a căror cunoaștere are încredere și care sunt demni de încredere, și nu trebuie să acorde atenție nimănui altcuiva. Aceasta include chestiunile legate de hadith și fiqh. 

Și Allah știe cel mai bine.