Își poate obliga familia să se mute departe de el pentru a nu locui într-un ținut al necredincioșilor?

În primul rând: 

Nu este permis să tratezi cu ușurință chestiunea locuirii într-un ținut al necredincioșilor, deoarece aceasta are efecte negative asupra angajamentului religios și credințelor (‘aqeedah) musulmanului. Prin urmare, Mesagerul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) ne-a avertizat împotriva stabilirii printre necredincioși și a spus: „Mă lepăd de orice musulman care se stabilește printre politeiști.” Relatat de Abu Dawood, 2645; considerat saheeh de al-Albaani în Saheeh Abi Dawood. 

Există anumite situații în care unui musulman îi este permis să rămână într-un ținut al necredincioșilor, dar aceasta este supusă unor condiții specifice, precum condiția ca angajamentul său religios să nu fie afectat de locuirea printre ei. Pentru mai multe informații, vezi întrebările nr. 13363 și 27211. 

În al doilea rând: 

Trebuie să compari avantajele păstrării familiei aproape de tine, unde poți avea grijă de ea, o poți servi și o poți crește și te poți proteja de căderea în ispită, cu costurile menținerii ei în acel ținut al necredincioșilor, ceea ce îi poate afecta angajamentul religios și atitudinea, precum și cu costurile rămânerii tale acolo singur, departe de ea. Ar trebui să faci acest lucru consultându-te cu soția ta și amândoi ar trebui să aveți grijă să vă temeți de Allah, Preaînaltul, și să alegeți ceea ce Îl mulțumește. Dacă socotești că este mai bine să-i trimiți departe de acea țară și să-i trimiți înapoi în țara lor musulmană, atunci nu este nimic greșit în a face aceasta, iar soția ta este obligată să te asculte. 

Dovada că soția este obligată să-și asculte soțul – atât timp cât aceasta nu implică păcatul – este relatată în mai multe texte, precum relatarea transmisă de Ahmad (18233) și al-Haakim de la al-Husayn ibn Muhsin, care a spus că o mătușă paternă de-a lui a venit la Profet (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) pentru a întreba despre o nevoie. Când a terminat de vorbit cu ea, Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) i-a spus: „Ai un soț?” Ea a spus: „Da.” El a spus: „Cum te porți cu el?” Ea a spus: „Nu mă eschivez de la a-i oferi drepturile sale, cu excepția lucrurilor pe care nu sunt capabilă să le fac.” El a spus: „Privește cum te porți cu el, căci el este paradisul și iadul tău.” Isnaad-ul acestui hadeeth a fost considerat jayyid de al-Mundhiri în al-Targheeb wa’l-Tarheeb și a fost considerat saheeh de al-Albaani în Saheeh al-Targheeb wa’l-Tarheeb, 1933. 

Și Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Nu îi este permis unei femei să postească atunci când soțul ei este prezent decât cu permisiunea lui.” Relatat de al-Bukhaari, 5195. 

Al-Albaani (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus, comentând acest hadeeth: Dacă o femeie este obligată să-și asculte soțul în ceea ce privește satisfacerea dorinței sale, atunci este cu atât mai potrivit să fie obligată să-l asculte în chestiuni mai importante decât aceasta, precum creșterea copiilor lor și acordarea atenției bunăstării familiei și altor drepturi și îndatoriri.” Sfârșitul citatului din Adaab al-Zafaaf, p. 282. Vezi și întrebarea nr. 43123. 

În al treilea rând: 

Soțul poate călători și poate lipsi de lângă familia sa în scopul studiului, muncii și altor scopuri legitime, pentru cel mult șase luni. Dacă va dura mai mult decât atât, trebuie să ceară permisiunea soției sale. Baza pentru aceasta este că ‘Umar (fie ca Allah să fie mulțumit de el) le-a întrebat pe femei: „Cât timp poate lipsi o femeie de lângă soțul ei?” Ele au spus: „Două luni, dar în a treia lună răbdarea scade, iar în a patra lună răbdarea dispare.” El le-a scris comandanților trupelor, spunându-le să nu țină un bărbat departe de soția sa mai mult de patru luni.  

Potrivit unei alte relatări: Timpul în care oamenii pot lipsi în campanii este de șase luni: călătoresc o lună, apoi rămân acolo patru luni, iar călătoria de întoarcere durează încă o lună. 

Vezi al-Mughni, 7/232, 416. 

Shaykh Ibn ‘Uthaymeen (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus: Nu este nimic greșit ca un bărbat să călătorească departe de soția sa, atât timp cât ea se află într-un loc sigur, iar dacă îi permite să rămână plecat mai mult de șase luni, nu există niciun păcat asupra lui. Dar dacă ea își cere drepturile și îi cere să vină la ea, atunci el nu ar trebui să lipsească de lângă ea mai mult de șase luni, cu excepția cazului în care există o scuză, precum o boală pentru care urmează tratament și altele asemenea, deoarece cazurile de necesitate intră sub reguli speciale. În orice caz, soția are dreptul de a decide. Dacă îi permite să plece și ea se află într-un loc sigur, atunci nu există niciun păcat asupra lui, chiar dacă soțul lipsește mult timp. Sfârșitul citatului. 

Fataawa al-‘Ulama’ fi ‘Ushrat al-Nisa’, p. 106 

Și Allah știe cel mai bine.