Își dă banii familiei pentru a cumpăra lucruri de lux și împrumută de la soția sa

În primul rând: 

Oamenii menționează adesea în întrebările lor expresia „opinia sharee’ah” sau „opinia deen-ului (religiei)”. Aceste expresii nu sunt corecte ca înțeles și este mai bine ca musulmanul să le evite. 

Shaykh Bakr Abu Zayd (fie ca Allah să-l păstreze) a spus: 

Printre expresiile incorecte se numără „opinia deen-ului (religiei)”. Cuvântul ra’y (opinie) se bazează pe contemplare și gândire. Printre alte asemenea expresii se numără „opinia Islamului” și „opinia sharee’ah”. Acestea sunt expresii răspândite în secolul hijri al 14^lea târziu, dar sunt inacceptabile potrivit sharee’ah, deoarece opiniile diferă și pot fi greșite sau corecte; prin urmare, este clar că acest cuvânt nu se poate aplica la ceea ce Allah a decretat în Cartea Sa și în Sunnah Mesagerului Său (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa), deoarece aceasta este religia Islamului – „Cu adevărat, religia la Allah este Islamul” [Aal ‘Imraan 3:19]. Iar Allah spune (interpretarea sensului): „Nu se cuvine unui credincios, bărbat sau femeie, ca atunci când Allah și Mesagerul Său au hotărât un lucru, să mai aibă vreo alegere în hotărârea lor” [al-Ahzaab 33:36].

Așadar, cu privire la ceea ce Allah a legiferat pentru robii Săi, trebuie spus: hotărârea lui Allah sau porunca, interdicția, decretul Său și așa mai departe. Cu privire la un asemenea lucru, nu poate fi folosit cuvântul „opinie”, deoarece opinia se bazează pe presupuneri și poate fi corectă sau greșită. 

Dar dacă hotărârea provine din ijtihaad, ea nu poate fi numită „opinia deen-ului”, ci trebuie numită opinia mujtahidului sau a savantului, deoarece atunci când există diferențe de opinie cu privire la o chestiune a Islamului, adevărul se află într-una dintre aceste opinii. Vezi o discuție importantă în cartea Tanweer al-Afhaam li ba’d Mafaaheem al-Islam de Shaykh Muhammad ibn Ibraaheem Shaqrah, p. 61-73. Sfârșitul citatului. 

Mu’jam al-Manaahi al-Lafziyyah, p. 223, 224, ediția 1^st. 

În al doilea rând: 

Copiii trebuie să cheltuiască pentru părinții lor, iar această obligație este dovedită în Qur’aan și Sunnah și prin consensul savanților. Vezi răspunsul la întrebarea cu numărul 111892. 

Această cheltuială obligatorie pentru părinți este supusă unor condiții, dintre care una este ca fiul să își poată permite să cheltuiască pentru ei, iar părintele să aibă nevoie din cauza incapacității, sărăciei sau a faptului că nu poate să își câștige existența. 

Acest soț trebuie să înțeleagă că răsplata sa la Allah va fi mare dacă cheltuiește pentru părinții săi nevoiași pentru a le asigura întreținerea necesară, chiar dacă aceasta înseamnă că trebuie să împrumute bani. Dar dacă părinții săi nu au nevoie de întreținere obligatorie și el cheltuiește pentru ei pentru a le cumpăra lucruri de lux, atunci trebuie să aibă grijă de sine și să nu își asume datorii care nu sunt necesare sau cauzate de o nevoie urgentă, deoarece chestiunea datoriilor este serioasă înaintea lui Allah. A fost relatat într-un raport saheeh că Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Martirului i se va ierta totul, cu excepția datoriei.” Așadar, ce se poate spune despre cel care Îl întâlnește pe Allah fără să fi fost ucis pentru cauza Sa? 

Da, dacă are bani în plus și dorește să le facă viața mai confortabilă părinților săi cheltuind pentru lucruri permise, dar neesențiale, atunci se va purta frumos cu ei fără să își nedreptățească propria persoană. Dar dacă face aceasta cu averea altora -- a soției sale sau a oricui altcuiva -- atunci își nedreptățește propria persoană, deoarece își asumă ceva ce nu poate suporta. 

Pe baza acestui lucru, trebuie să își ceară scuze de la ei în cele mai blânde cuvinte și să explice că nu este capabil să le ofere ceea ce doresc și trebuie să le promită că, dacă va primi bani care depășesc nevoile copiilor și ale soției sale, atunci le va da lor. 

Allah spune (interpretarea sensului):

„Iar dacă te întor صلى الله عليه وسلم ci de la ei (rude, săraci, călători, cărora Noi ți-am poruncit să le dai drepturile lor, dar dacă nu ai bani în momentul în care ți-i cer) și aștepți o îndurare de la Domnul tău în care speri, atunci vorbește-le cuvinte blânde și amabile (adică Allah îmi va da și eu vă voi da)”

[al-Isra’ 17:28]. 

Ibn Katheer (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus: 

Adică, dacă rudele tale și cei cărora Noi ți-am poruncit să le dai îți cer ceva, iar tu nu ai nimic și te întorci de la ei pentru că nu îți permiți să cheltuiești, „atunci vorbește-le cuvinte blânde și amabile”, adică fă-le o promisiune, în cuvinte amabile și blânde, că atunci când va veni provizia lui Allah, le vom da ceva, dacă Allah voiește. Sfârșitul citatului.

Tafseer Ibn Katheer, 3/52.