Întreabă despre al-‘Aqeedah al-Tahhaawiyyah?

al-‘Aqeedah al-Tahhaawiyyah este o carte care tratează ‘aqeedah (principiile de bază ale credinței), scrisă de Imam al-Tahhaawi și denumită după el. Discutarea acestei ‘aqeedah înseamnă că trebuie să o privim din mai multe unghiuri. 

În primul rând: 

Autorul este imam-ul, muhaddith-ul și faqeeh-ul Abu Ja’far Ahmad ibn Muhammad ibn Salaamah al-Tahhaawi – numit astfel după un sat din Egiptul de Sus – care a studiat cu mulți Shaykhi, a învățat de la ei și a beneficiat de cunoașterea lor, numărul acestora fiind de trei sute de Shaykhi. 

El a fost lăudat de mai mulți savanți: 

Ibn Yoonus a spus: al-Tahhaawi era demn de încredere, sincer, faqeeh și un om înțelept, iar după el nu a mai existat nimeni asemenea lui.  

Al-Dhahabi a spus: faqeeh-ul, muhaddith-ul, haafiz-ul, unul dintre savanții proeminenți; era demn de încredere, sincer, faqeeh și un om înțelept. 

Ibn Katheer a spus: Era unul dintre cei demni de încredere, sinceri și un haafiz. 

El a scris cărți bine redactate, cuprinzătoare și de mare valoare, printre care marea sa carte Ma’aani al-Athaar, care conține cercetări de fiqh însoțite de dovezi și discuții despre chestiuni controversate și indică opinia care este mai corectă. Printre cărțile sale se numără și Mushkil al-Athaar și altele. 

A murit (Allah să aibă milă de el) în 321 AH și a fost înmormântat în Egipt, în al-Quraafah. 

A se vedea biografia sa în Siyar A’laam al-Nubala’ (15/33-37) și al-Bidaayah wa’l-Nihaayah (11/174). 

În al doilea rând: 

Această ‘Aqeedah, scrisă de al-Tahhaawi, menționează o serie de credințe ale salafilor evlavioși și ale celor care i-au urmat dintre Ahl al-Sunnah wa’l-Jamaa’ah, aprobate de imamii hanafiților – întrucât al-Tahhaawi a urmat madhhabul lui Abu Haneefah. El și-a explicat în introducere scopurile și a spus: 

„Aceasta este o explicare a ‘aqeedah-ului lui Ahl al-Sunnah wa’l-Jamaa’ah conform opiniei fuqahaa-ilor acestui madhhab: Abu Haneefah al-Nu’maan ibn Thaabit al-Kufi, Abu Yoosuf Ya’qoob ibn Ibraaheem al-Ansaari și Abu ‘Abd-Allah Muhammad ibn al-Hasan al-Shaybaani, Allah să fie mulțumit de toți, precum și a credințelor privind fundamentele Islamului, pe baza cărora ei se supun Domnului lumilor.” Sfârșitul citatului.  

Apoi a menționat aceste credințe de bază, iar numărul total al lucrurilor menționate de el a fost de 105, crezute de Ahl al-Sunnah wa’l-Jamaa’ah în general. 

A început prin explicarea Unicității lui Allah, slăvit să fie El, și a spus câte ceva despre atributele Domniei Sale (sifaat ruboobiyyatihi), precum faptul că este Viu și Autosuficient și că este Creatorul și Dătătorul de provizii; el a afirmat atributele perfecțiunii fără a discuta cum sunt acestea și fără a-L asemăna cu vreuna dintre creaturile Sale, deoarece Allah spune (interpretarea sensului): „Nimic nu este asemenea Lui, iar El este Atoateauzitorul, Atoatevăzătorul” [al-Shoora 42:11]. Apoi a continuat cu o discuție despre obligația de a crede în profeția lui Muhammad (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) și că el a fost trimis tuturor oamenilor. Apoi a vorbit despre Sfântul Quran, afirmând că este cuvântul lui Allah și că nu este creat, și a afirmat că cei credincioși Îl vor vedea pe Allah în Viața de Apoi. Apoi a menționat unele chestiuni ale nevăzutului în care crede Ahl al-Sunnah, precum Bazinul (al-hawd), mijlocirea, Tronul și Scăunelul (al-Kursiy). Apoi a menționat stâlpii credinței în al-qada’ wa’l-qadar (voința și decretul divin) și ceea ce crede Ahl al-Sunnah wa’l-Jamaa’ah despre acest subiect. A continuat apoi prin definirea credinței și a stâlpilor ei și a explicat că aceasta poate crește și descrește; a explicat, de asemenea, opinia lui Ahl al-Sunnah în contrast cu opiniile Khawaarij-ilor și Murji’ah. El a descris și ceea ce crede Ahl-al-Sunnah cu privire la nobilii Sahaabah (Allah să fie mulțumit de ei), precum și faptul că iubirea lor face parte din Islam, credință și ihsaan, iar ura față de ei este kufr, ipocrizie și păcat. Apoi a menționat unele dintre semnele Ceasului și ceea ce se va întâmpla în Ziua Învierii, după care și-a încheiat eseul cu o discuție despre modul în care această religie este calea de mijloc, între exagerare și neglijență. 

În al treilea rând: 

Este o carte de ‘aqeedah ușor de citit și clară ca sens. Este cuprinzătoare și concisă. Ea rezumă credințele lui Ahl al-Sunnah wa’l-Jamaa’ah și, în cea mai mare parte, include chestiuni asupra cărora există consens și acord al savanților. 

Mulți savanți au scris comentarii asupra acestei ‘Aqeedah și i-au explicat cuvintele și sensurile. Unul dintre cele mai cunoscute este Ibn Abi’l-‘Izz al-Hanafi, care a scris un comentariu amplu asupra ei; dintre savanții de mai târziu, Shaykh ‘Abd al-‘Azeez ibn Baaz și Shaykh Muhammad Naasir al-Deen al-Albaani (Allah să aibă milă de ei) au scris comentarii asupra ei, la fel și Shaykh Safar ibn ‘Abd al-Rahman al-Hawaali (Allah să-l păstreze). Cel care dorește să înțeleagă mai multe dintre sensurile al-Tahhaawiyyah poate consulta aceste comentarii. 

În al patrulea rând: 

‘Aqeedah al-Tahhaawi discută chestiunile în termeni conciși și generali, însă ceea ce a făcut-o foarte cunoscută și populară în rândul Salafiștilor în special este comentariul scris de Shaykh Ibn Abi’l-‘Izz al-Hanafi (Allah să aibă milă de el), care este cel mai important și mai detaliat dintre comentariile sale. El și-a bazat comentariul pe cărțile lui Ahl al-Sunnah, în special pe cărțile lui Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah (Allah să aibă milă de el) și ale elevului său Ibn al-Qayyim (Allah să aibă milă de el). 

În al cincilea rând: 

În ciuda aspectelor bune ale acestei ‘Aqeedah și ale comentariului lui Ibn Abi’l-‘Izz la care ne-am referit, ea conține și o serie de chestiuni care au fost criticate, deoarece contravin credinței salafilor, precum afirmația sa, atunci când definește credința: „Credința este afirmarea cu limba și credința în inimă”, deoarece limitarea ei la acestea este opinia fuqahaa-ilor Murji’i, care au exclus faptele fizice din definiția credinței. Același lucru se aplică și afirmației sale ulterioare: „Credința este una și aceeași, iar credincioșii sunt egali în ceea ce privește temelia credinței.” 

Include, de asemenea, unele expresii generale care pot fi înțelese greșit și care sunt cel mai adesea folosite de inovatori pentru a desemna lucruri contrare credințelor salafilor evlavioși, precum afirmația sa: „slăvit să fie El mai presus de limite și granițe” și „slăvit să fie El mai presus de faptul de a avea facultăți și părți” și „El nu este supus direcțiilor și dimensiunilor care sunt atribute ale ființelor create”. Astfel de expresii sunt folosite de cei care interpretează greșit atributele lui Allah (al-mu’attilah)  pentru a nega ceea ce este afirmat în Cartea lui Allah și în Sunnah Mesagerului Său cu privire la atributele sublime ale lui Allah care se potrivesc perfecțiunii Sale, slăvit și înălțat să fie El, precum Fața, mâinile și ochii Săi. Ei le numesc facultăți și părți și neagă faptul că Allah le posedă. 

Un alt exemplu este faptul că El este deasupra creației Sale și că S-a înălțat deasupra Tronului Său în cerul Său. Ei numesc aceasta „direcții și loc” și neagă că acest lucru I se aplică lui Allah, slăvit să fie El.  

Din acest motiv, este important ca cel care caută cunoașterea să acorde atenție învățării acestei ‘Aqeedah de la un savant al lui Ahl al-Sunnah care o poate explica, precum Ibn Abi’l-‘Izz dintre savanții clasici și savanții contemporani care au scris comentarii succinte asupra ei, așa cum am menționat mai sus. 

Există multe comentarii audio ale acestei cărți, precum comentariul lui Shaykh Saalih Aal al-Shaykh, comentariul lui Shaykh Yoosuf al-Ghufays și altele. 

Shaykh Safar al-Hawaali (Allah să-l păstreze) a comentat pe larg comentariul lui Ibn Abi’l-‘Izz; îl puteți consulta pe site-ul său. 

Și Allah știe cel mai bine.