Întinderea după efectuarea a două rak’ah-uri de Fajr

Întinderea după efectuarea celor două rak’ah-uri de Fajr este Sunnah, datorită relatării narate de al-Bukhaari (626) de la ‘Aa’ishah, care a spus: „Când muezinul tăcea după primul apel la rugăciunea Fajr, Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) se ridica și efectua două rak’ah-uri scurte înainte de rugăciunea Fajr, după ivirea zorilor, apoi se întindea pe partea dreaptă până când muezinul venea la el pentru a recita iqaamah.” 

Muslim a narat o versiune mai completă: „Între sfârșitul rugăciunii ‘Isha’ – pe care oamenii o numesc al-‘Atamah (rugăciunea întunericului) – și Fajr, Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) efectua unsprezece rak’ah-uri, rostind salaam-ul după fiecare două rak’ah-uri și efectuând o rak’ah separată ca Witr. Când muezinul tăcea după chemarea la rugăciunea Fajr și putea vedea zorii, iar muezinul venea la el, se ridica și efectua două rak’ah-uri scurte, apoi se întindea pe partea dreaptă până când muezinul venea la el pentru a recita iqaamah.” 

Potrivit unor relatări, el se întindea înainte de adhaan-ul pentru Fajr. Al-Nawawi a spus în comentariul său la Muslim: 

Corect este că el se întindea după Sunnah-ul de Fajr, datorită hadeeth-ului lui Abu Hurayrah, care a spus: Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Când unul dintre voi a efectuat cele două rak’ah-uri de Fajr, să se întindă pe partea dreaptă.” (Narat de Abu Dawood și al-Tirmidhi cu un isnaad care este saheeh potrivit condițiilor lui al-Bukhaari și Muslim. Al-Tirmidhi a spus că este un hadeeth saheeh hasan). Acest hadeeth saheeh este clar cu privire la întinderea sa. În ceea ce privește hadeeth-ul lui ‘Aa’ishah, care spune că el se întindea înainte și după Fajr, și hadeeth-ul lui Ibn ‘Abbaas, care spune că el se întindea înainte, nu există nicio contradicție, deoarece faptul că se întindea înainte nu înseamnă că nu se întindea și după aceea. Există unele relatări care spun că uneori el (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) nu se întindea după aceea, ceea ce poate fi considerat o demonstrație că este permis să nu se facă aceasta. Acest lucru s-ar aplica dacă s-ar fi dovedit că nu o făcea, dar nu s-a dovedit. Poate că se întindea atât înainte, cât și după. Dacă ahaadeeth-urile spun că le-a poruncit să se întindă după rugăciune și că el însuși făcea aceasta, acest lucru dovedește chestiunea.  Dacă este posibil să se reconcilieze ahaadeeth-urile, nu este permisă respingerea niciunuia dintre ele și este posibil să fie reconciliate în două moduri, unul dintre ele fiind cel menționat de noi, și anume că el se întindea atât înainte, cât și după. Al doilea este că uneori nu se întindea după aceea, pentru a demonstra că este permis să nu se facă astfel. Și Allah știe cel mai bine. 

Al-Haafiz a spus: 

Unii dintre salaf au fost de părere că aceasta este permisă acasă, dar nu în moschee. Aceasta a fost relatată de la Ibn ‘Umar și a fost considerată o opinie puternică de unii dintre shaykh-ii noștri, deoarece nu este relatat că Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a făcut aceasta în moschee. S-a relatat că Ibn ‘Umar obișnuia să arunce cu pietricele în cei care făceau aceasta în moschee; aceasta a fost relatată de Ibn Abi Shaybah. 

Shaykh Ibn ‘Uthaymeen a spus, după ce a discutat diferențele de opinie ale savanților cu privire la această întindere: 

Opinia corectă este cea exprimată de Shaykh al-Islam [Ibn Taymiyah], și anume că, dacă o persoană este obosită după tahajjud (rugăciunile de noapte), se poate odihni întinzându-se pe partea dreaptă. Aceasta este cu condiția să nu existe teama că va fi copleșită de somn, ceea ce o va face să piardă rugăciunea. Dacă există o asemenea teamă, atunci nu trebuie să doarmă. 

Sharh Riyaadh al-Saaliheen, 3/287 

Motivul acestei întinderi este odihna în cazul în care cineva este obosit după efectuarea qiyaam al-layl (rugăciuni naafil pe timp de noapte), astfel încât energia sa să fie reînnoită pentru rugăciunea Fajr. Pe baza acestui fapt, ceea ce fac unii oameni, întinzându-se mai puțin de un minut, așa cum este menționat în întrebare, nu atinge scopul și contravine Sunnah-ului, deoarece Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) obișnuia să se întindă până când muezinul venea la el pentru a spune iqaamah chiar înainte de rugăciune. 

Și Allah știe cel mai bine.