Interzicerea căsătoriei quid-pro-quo și consecințele sale rele

Această căsătorie este cunoscută în arabă sub denumirea de nikaah al-shighaar (căsătorie quid-pro-quo). Este haraam și a fost interzisă de Profet (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa). 

Nikaah al-shighaar se referă la situația în care un bărbat își dă fiica, sora sau o altă rudă de sex feminin al cărei wali este în căsătorie cu condiția ca celălalt bărbat să-i dea în căsătorie o rudă de sex feminin sau să-i permită fiului ori nepotului său să se căsătorească cu fiica, sora sau nepoata lui și așa mai departe. Contractul de căsătorie încheiat pe această bază este invalid, indiferent dacă este stabilit sau nu un mahr, deoarece Mesagerul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a interzis acest lucru și a avertizat împotriva lui. Iar Allah spune (interpretarea sensului): 

„Și orice vă dă Mesagerul (Muhammad), luați; iar de orice vă interzice, abțineți-vă (de la acel lucru)” [al-Hashr 59:7]

În al-Saheehayn se relatează de la Ibn ‘Umar (fie ca Allah să fie mulțumit de el) că Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a interzis shighaar. 

În Saheeh Muslim (1416) se relatează că Abu Hurayrah (fie ca Allah să fie mulțumit de el) a spus: Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a interzis shighaar. Ibn Numayr a adăugat: Shighaar înseamnă atunci când un bărbat îi spune altuia: „Dă-mi fiica ta în căsătorie și îți voi da fiica mea în căsătorie sau dă-mi sora ta în căsătorie și îți voi da sora mea în căsătorie.” 

Și el (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Nu există shighaar în Islam.” Relatat de Muslim, 1415. 

Aceste ahaadeeth saheeh indică faptul că nikaah al-shighaar este haraam și invalid și că se opune legilor lui Allah. Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) nu a făcut diferență între situația în care este menționat un mahr și cea în care nu este menționat niciun mahr. 

În ceea ce privește ceea ce a fost relatat în hadeeth-ul lui Ibn ‘Umar, explicând shighaar ca fiind situația în care un bărbat își dă fiica în căsătorie altuia cu condiția ca acesta din urmă să-i dea primulului fiica sa în căsătorie fără zestre (mahr) între ei – savanții au afirmat că acestea sunt cuvintele lui Naafi’, naratorul care le-a transmis de la Ibn ‘Umar, și nu cuvintele Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa). Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) l-a explicat așa cum este relatat în hadeeth-ul lui Abu Hurayrah citat mai sus, ca fiind situația în care un bărbat își dă fiica sau sora în căsătorie cu condiția ca celălalt bărbat să-i dea fiica sau sora sa în căsătorie. El nu a spus „fără zestre între ei”. Acest lucru indică faptul că menționarea sau nemenționarea unei zest­re nu are niciun efect asupra situației. Mai degrabă, factorul care determină invaliditatea acestui contract de căsătorie este ideea de schimb sau reciprocitate. Aceasta duce la multă corupție, deoarece poate conduce la obligarea femeilor să se căsătorească cu persoane cu care nu doresc să se căsătorească și la acordarea priorității intereselor tutorilor asupra intereselor femeilor. Acesta este un lucru rău și o nedreptate față de femei. De asemenea, le privează pe femei de zest­rele pe care le primesc egalele lor, așa cum se întâmplă printre cei care încheie acest contract greșit, cu excepția celor pe care Allah îi voiește. De asemenea, duce la multe certuri și dispute după căsătorie; acesta este un exemplu al pedepsei imediate (în această lume) pentru cei care se opun sharee’ah. 

Ahmad (16414) și Abu Dawood (2075) au relatat cu un isnaad saheeh de la ‘Abd al-Rahmaan ibn Hormuz că al-‘Abbaas ibn ‘Abd-Allah ibn ‘Abbaas și-a dat fiica în căsătorie lui ‘Abd al-Rahmaan ibn al-Hakam, iar ‘Abd al-Rahmaan i-a dat fiica sa în căsătorie, și fiecare dintre ei a oferit o zestre. Mu’aawiyah ibn Abi Sufyaan, care era califul, i-a scris lui Marwaan poruncindu-i să-i despartă și a spus în scrisoarea sa: „Acesta este shighaar-ul pe care Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) l-a interzis.” 

Acest incident care a avut loc în timpul califului Mu’aawiyah ne arată clar ce se înțelege prin shighaar-ul pe care Mesagerul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) l-a interzis în hadeeth-urile citate mai sus și demonstrează că menționarea unei zest­re nu face căsătoria validă și nu schimbă faptul că este shighaar, deoarece al-‘Abbaas ibn ‘Abd-Allah și ‘Abd al-Rahmaan ibn al-Hakam au menționat amândoi o zestre, însă Mu’aawiyah (fie ca Allah să fie mulțumit de el) nu a acordat nicio atenție acestui lucru și a poruncit să fie despărțiți și a spus: „Acesta este shighaar-ul pe care Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) l-a interzis.” Mu’aawiyah (fie ca Allah să fie mulțumit de el) avea o cunoaștere mai bună a limbii arabe și a sensurilor hadeeth-urilor Mesagerului lui Allah decât Naafi’, sclavul eliberat al lui Ibn ‘Umar (fie ca Allah să fie mulțumit de ei toți). 

În ceea ce privește soluția pentru cel care a ajuns implicat într-o căsătorie shighaar și care își iubește soția, iar soția îl iubește, răspunsul este ca ei să încheie un nou contract de căsătorie cu un wali (tutore), un mahr nou și doi martori cu caracter bun. În acest fel vor fi făcut ceea ce li se cere, iar soția va deveni permisă (pentru soț). De asemenea, trebuie să se căiască înaintea lui Allah pentru ceea ce s-a întâmplat, iar dacă au copii, aceștia trebuie atribuiți tatălui deoarece au crezut că mariajul era valid. Dar dacă soțul nu își iubește soția sau invers, atunci el trebuie să divorțeze de ea printr-un singur talaaq, care va fi un divorț revocabil, iar ea va avea dreptul să se căsătorească cu altcineva după ce se încheie 'iddah. Dacă soțul dorește să o ia înapoi, poate face acest lucru printr-un nou contract de căsătorie, dacă ea dorește să se întoarcă, caz în care mai rămân două divorțuri, și nu este nimic greșit în ca el să se căsătorească din nou cu ea în timpul perioadei de 'iddah.