Interacțiunile Profetului cu evreii

Cel mai bun dintre discursuri este cuvântul lui Allah, iar cea mai bună călăuzire este călăuzirea lui Muhammad (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa), deoarece el este cea mai desăvârșită dintre creațiile lui Allah și este conducătorul Mesagerilor. El ne-a poruncit să aderăm la călăuzirea sa, după cum a spus: „Trebuie să aderați la Sunnah mea.” Relatat de Abu Dawood (4607); clasificat drept saheeh de al-Albaani în Saheeh Abi Dawood. 

Învățăturile și Sunnah sa ne arată cel mai bun exemplu și ne călăuzesc către cele mai bune maniere, în special în interacțiunile sale (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) cu adepții altor religii. Putem rezuma conduita sa în interacțiunile cu evreii după cum urmează: 

1.

Adoptarea atitudinii corecte față de iudaism și față de toate celelalte religii. Această atitudine include credința că Islamul și monoteismul pur (Tawheed) sunt superioare și că toate celelalte religii constituie necredință și sunt greșite; precum și afirmarea faptului că, în Ziua Învierii, Allah, Preaînaltul, nu va accepta nimic în afară de Islam și de afirmarea Unicității lui Allah, după cum spune El, Preaslăvitul (interpretarea sensului): „Iar cel care caută o altă religie decât Islamul, aceasta nu va fi niciodată acceptată de la el, iar în Viața de Apoi va fi printre cei pierduți” [Aal ‘Imraan 3:85]. 

Această afirmare este temelia pe care s-a bazat chemarea Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa), iar atitudinea sa a fost în conformitate cu ea, deoarece este unul dintre fundamentele credinței musulmanului, care în vremurile recente a fost supusă devierii și denaturării de către cei care promovează conceptul de „unitate a religiilor”.

Vezi răspunsul la întrebarea nr. 21534 

2.

Prin urmare, Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) era preocupat să-i cheme pe evrei la Islam și nu pierdea nicio ocazie de a le transmite religia lui Allah, Preaînaltul, până într-acolo încât el (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) nu începea nicio luptă cu ei – a cărei cauză era trădarea și perfidia lor – înainte de a-i chema mai întâi și de a-i îndemna, după cum i-a spus lui ‘Ali ibn Abi Taalib (Allah să fie mulțumit de el) în ziua cuceririi Khaybarului: „Înaintează cu prudență până ajungi în spațiul lor deschis, apoi cheamă-i la Islam și spune-le despre îndatoririle lor față de Allah. Pe Allah, dacă Allah ar călăuzi prin tine un singur om, aceasta ar fi mai bun pentru tine decât să ai cămile roșii.”

Relatat de al-Bukhaari (2942) și Muslim (2406). 

3.

Afirmarea faptului că legăturile de alianță și prietenie trebuie să existe numai între credincioși și că este obligatorie repudierea oricărei necredințe evidente. Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a făcut din Islam temelia fraternității, astfel că nu este permis unui musulman să-i ia drept aliați și prieteni apropiați pe adepții oricărei religii, în ceea ce privește iubirea și afecțiunea. De aceea, observi că atunci când Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a venit pentru prima dată la Madinah, s-a grăbit să stabilească distincția clară dintre Islam și iudaism, iar în textul constituției pe care Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a poruncit să fie redactată pentru a guverna relația dintre locuitorii Madinahului se spune: „Credincioșii sunt o singură comunitate, cu excluderea tuturor celorlalți.” Relatat de al-Qaasim ibn Salaam în al-Amwaal (517), din relatările mursal ale lui az-Zuhri. 

Dr. Akram al-‘Umari a spus: 

Aceste legături sunt limitate la musulmani și nu îi includ pe ceilalți, precum evreii sau alți aliați. Fără îndoială, diferențierea clară dintre grupurile religioase era ceva deliberat, menit să facă grupul mai coeziv și mândru de identitatea sa. Sfârșitul citatului. 

Vezi: as-Seerah an-Nabawiyyah as-Saheehah de Dr. Akram al-‘Umari (1/272-291), în care analizează documentul mai detaliat. 

4.

Însă Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a recunoscut drepturile evreilor și creștinilor. Cei care cred că repudierea religiei denaturate a evreilor necesită maltratarea lor și luarea drepturilor lor se înșală. Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a acceptat prezența evreilor în Madinah și a scris în constituția Madinahului: „Evreii din Banu ‘Awf sunt o singură comunitate împreună cu credincioșii”, garantându-le tot felul de drepturi:

(a)dreptul la viață: prin urmare, nu a executat niciun evreu, cu excepția celui care a comis un act de trădare și perfidie.

(b)dreptul de a-și alege religia: le-a permis să continue să-și urmeze religia și nu a obligat pe nimeni să devină musulman, acționând în conformitate cu cuvintele lui Allah, Preaslăvitul și Preaînaltul (interpretarea sensului): „Nu există silire la religie” [al-Baqarah 2:256]. El a scris în constituția Madinahului: „Evreii au religia lor, iar musulmanii o au pe a lor, precum și oamenii lor eliberați și persoanele lor…”

(c)Dreptul de a deține proprietăți. Nu a confiscat proprietatea niciunuia dintre ei; dimpotrivă, Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a aprobat ca musulmanii să facă afaceri cu ei.

(d)Dreptul la protecție și apărare. În constituția Madinahului se spune: „Evreii trebuie să-și suporte cheltuielile, iar musulmanii cheltuielile lor. Fiecare trebuie să-l ajute pe celălalt împotriva oricui atacă oamenii acestui document.”

(e)Dreptul la tratament echitabil și la apărarea împotriva nedreptății comise împotriva oricui. Acest lucru este afirmat în constituția Madinahului, în care se spune: „Evreului care ne urmează îi aparțin ajutorul și sprijinul. Nu i se va face nedreptate și nu îi vor fi ajutați dușmanii.” Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) era drept în pronunțarea judecății, chiar dacă aceasta era în detrimentul musulmanilor. Când oamenii din Khaybar l-au ucis pe ‘Abdullah ibn Sahl (Allah să fie mulțumit de el), Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) nu a hotărât că trebuiau să plătească diyah (prețul sângelui) și nu i-a pedepsit pentru crima lor, deoarece nu exista o dovadă clară împotriva lor. Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a plătit chiar el prețul sângelui din averea musulmanilor. Povestea se află în al-Bukhaari (6769) și Muslim (1669). Când al-Ash‘ath ibn Qays și un evreu au supus judecății Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) o dispută privind un teren din Yemen, iar ‘Abdullah nu avea nicio dovadă, Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a hotărât că terenul îi aparținea evreului, pe baza jurământului acestuia, după cum se menționează în al-Bukhaari (2525) și Muslim (138).

(f)Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) le-a acordat evreilor chiar și dreptul de a apela, pentru judecarea chestiunilor dintre ei, la propriile lor legi religioase și nu i-a obligat să urmeze legile musulmane atât timp cât ambele părți implicate în chestiune erau evreiești, cu excepția cazului în care supuneau disputa judecății sale (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) și îi cereau să judece între ei. În acest caz, el judeca între ei potrivit legilor lui Allah și religiei musulmanilor. Allah, Preaslăvitul și Preaînaltul, spune (interpretarea sensului): „Iar dacă vin la tine (o, Muhammad (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa)), fie judecă între ei, fie îndepărtează-te de ei. Dacă te îndepărtezi de ei, ei nu-ți pot face niciun rău. Iar dacă judeci, judecă între ei cu dreptate. Cu adevărat, Allah îi iubește pe cei care acționează cu dreptate” [al-Maa’idah 5:42).

5.

Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) i-a tratat bine pe toți oamenii, inclusiv pe evrei. Allah, Preaslăvitul, a poruncit echitatea, bunătatea, tratamentul bun și restituirea bunurilor încredințate în relația cu evreii și cu ceilalți, după cum spune El, Preaslăvitul (interpretarea sensului):

„Allah nu vă interzice să vă purtați cu dreptate și bunătate față de cei care nu v-au luptat din cauza religiei și nu v-au alungat din casele voastre. Cu adevărat, Allah îi iubește pe cei care sunt echitabili”

[al-Mumtahanah 60:8].  

Printre exemplele bunătății Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) în interacțiunile sale cu evreii se numără următoarele: 

(a)Obișnuia să-i viziteze pe bolnavii lor. Al-Bukhaari (1356) a relatat de la Anas ibn Maalik (Allah să fie mulțumit de el) că un băiat evreu obișnuia să-l slujească pe Profet (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) și s-a îmbolnăvit. Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a venit să-l viziteze. S-a așezat la capul lui și a spus: „Devino musulman.” Băiatul s-a uitat la tatăl său, care se afla și el la capul lui, iar tatăl său i-a spus: Ascultă-l pe Abu’l-Qaasim (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa). Astfel, el s-a convertit la Islam, iar Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a plecat spunând: „Laudă lui Allah, Care l-a salvat de Foc.”.

(b)El (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) obișnuia să le accepte darurile. Al-Bukhaari (2617) și Muslim (2190) au relatat de la Anas ibn Maalik (Allah să fie mulțumit de el) că o evreică i-a adus Mesagerului lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) carne de oaie otrăvită, iar el a mâncat din ea.

(c)Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) obișnuia să le ierte relele tratamente și le-a spus oamenilor să nu o ucidă pe femeia care pusese otrava în carne. În restul hadithului menționat mai sus se spune: Ea a fost adusă la Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa), iar el a întrebat-o despre aceasta. Ea a spus: Am vrut să te ucid. El a spus: „Allah nu-ți va da niciodată puterea de a face aceasta.” Sau a spus: „pe mine.” Ei au spus: Să o ucidem? El a spus: „Nu.” De fapt, în hadithul lui Abu Hurayrah din Saheeh al-Bukhaari (3169) se spune că acest lucru a fost făcut cu știința evreilor și că ei au recunoscut că încercaseră să-l ucidă cu otravă. Cu toate acestea, el (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) nu a poruncit să se răzbune în numele său, ci după aceea a executat-o pentru moartea Sahaabi-ului care fusese cu el (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) și mâncase din carnea de oaie otrăvită; numele lui era Bishr ibn al-Bara’ (Allah să fie mulțumit de el).

În mod similar, când evreul Labeed ibn al-Asamm i-a făcut vrăji, iar Allah l-a vindecat de acea vrajă, el nu s-a răzbunat pe acesta și nu a poruncit să fie ucis. Dimpotrivă, în Sunan al-Nasaa’i (4080), într-o relatare clasificată drept saheeh de al-Albaani, se relatează că Zayd ibn Arqam a spus: El nu i-a menționat niciodată acest lucru acelui evreu și nu am văzut niciodată ca acest lucru să se reflecte pe chipul său (atunci când îl întâlnea).

(d)Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) obișnuia să încheie tranzacții cu evreii și era sincer în relațiile sale cu ei. S-a relatat că Ibn ‘Umar (Allah să fie mulțumit de el) a spus: Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) le-a dat evreilor Khaybarul, cu condiția ca ei să lucreze și să-l cultive, iar ei să primească jumătate din ceea ce producea. Relatat de al-Bukhaari (2165) și Muslim (1551).

S-a relatat că ‘Aa’ishah (Allah să fie mulțumit de ea) a spus: Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a cumpărat pe credit niște alimente de la un evreu și i-a dat drept garanție (rahn) o armură de-a sa. Relatat de al-Bukhaari (1990) și Muslim (1603).

(e)Când Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a venit pentru prima dată la Madinah, îi plăcea să urmeze unele dintre faptele și obiceiurile evreilor, pentru a le înmuia inimile față de Islam. Însă când le-a văzut încăpățânarea, negarea și aroganța, a poruncit să fie diferit de ei și a interzis imitarea lor.

S-a relatat de la Ibn ‘Abbaas (Allah să fie mulțumit de el) că Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) obișnuia să-și lase părul să atârne peste frunte, iar mushrikeen își despărțeau părul. Oamenii Cărții obișnuiau să-și lase părul să atârne peste frunte, iar Mesagerului lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) îi plăcea să procedeze la fel ca Oamenii Cărții în chestiunile cu privire la care nu primise nicio poruncă. Apoi, mai târziu, Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) și-a despărțit părul. Relatat de al-Bukhaari (3728) și Muslim (2336).

(f)Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) nu se abținea să discute cu ei; dimpotrivă, era umil față de ei și răspundea întrebărilor lor, chiar dacă intenția lor atunci când îl întrebau era să fie încăpățânați și să argumenteze pe baza falsității.

S-a relatat că ‘Abdullah ibn Mas‘ood (fie ca Allah să fie mulțumit de el) a spus: În timp ce mergeam împreună cu Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) pe un câmp, iar el se sprijinea într-un toiag, a trecut pe lângă un grup de evrei. Aceștia și-au spus unul altuia: „Întrebați-l despre suflet.” Ei au zis: „De ce vreți să-l întrebați despre el? S-ar putea să dea un răspuns care să nu vă placă.” Au spus: „Întrebați-l.” Atunci unul dintre ei s-a ridicat și l-a întrebat despre suflet. Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a rămas tăcut și nu a dat niciun răspuns, iar eu am știut că Revelația cobora asupra lui. Am rămas pe locul meu, iar când Revelația s-a încheiat, el a spus: „Și te întreabă pe tine (o, Muhammad (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa)) despre Ruh (spirit). Spune: «Ruh (spiritul) este unul dintre lucrurile despre care cunoașterea se află numai la Domnul meu. Iar vouă (oamenilor) nu vi s-a dat decât puțină cunoaștere» [al-Isra’ 17:85].” Relatat de al-Bukhaari (444) și Muslim (2794).

(g)Obișnuia să se roage ca ei să fie călăuziți și îndreptați. S-a relatat că Abu Moosa (Allah să fie mulțumit de el) a spus: Evreii obișnuiau să se prefacă că strănută în prezența Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa), sperând că el le va spune: Allah să aibă milă de voi, însă el spunea: Allah să vă călăuzească și să vă îndrepte. Relatat de at-Tirmidhi (2739); el a spus: Este hasan saheeh. Clasificat drept saheeh de al-Albaani în Saheeh at-Tirmidhi. 

 6.

Pe de altă parte, el (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) nu le-a permis evreilor să încalce limitele sacre ale musulmanilor și nici să persiste în aceasta. El îi pedepsea pe cei care încălcau drepturile musulmanilor, îi nedreptățeau sau depășeau măsura în acest sens. Când unii dintre evreii din Banu Qaynuqaa‘ au hărțuit o musulmană în piață și au făcut un șiretlic pentru a-i expune ‘awrah, iar ei l-au provocat pe Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) la luptă spunând: O, Muhammad, nu te lăsa înșelat de faptul că i-ai ucis pe unii dintre Quraysh, căci aceștia erau nepricepuți și nu știau să lupte; însă dacă te lupți cu noi, vei afla că suntem bărbați adevărați – după cum a relatat și a clasificat drept hasan Ibn Hajar în Fath al-Baari (7/332) – Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) i-a înfruntat și i-a alungat din Madinah. Acest lucru s-a întâmplat în Shawwaal, în anul 2 AH. 

Când necazurile provocate musulmanilor de evreul Ka‘b ibn Ashraf au devenit grave, iar el a început să le ponegrească onoarea și să spună lucruri despre femeile lor în poeziile sale și a călătorit la Makkah pentru a-i incita pe conducătorii Quraysh împotriva musulmanilor, Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a poruncit uciderea lui. Acest lucru este menționat într-o poveste lungă despre evenimentele care au avut loc în Rabee‘ al-Awwal, în anul 3 AH, relatată de al-Bukhaari (2375) și Muslim (1801). 

În mod similar, după încercările repetate ale lui Banu an-Nadeer de a-l ucide pe Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa), după cum se vede în relatările cunoscute transmise de autorii lucrărilor al-Maghaazi și Seerah, și după ce au trimis vorbă către Quraysh pentru a-i incita să atace Madinahul și le-au spus despre punctele slabe ale musulmanilor, Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a poruncit ca ei să fie alungați din Madinah în anul 4 AH. Vezi al-Maghaazi de al-Waaqidi (1/363-370) și Seerah Ibn Hishaam (3/682) 

În ceea ce-i privește pe evreii din Banu Qurayzah, Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) i-a executat pe luptătorii lor atunci când l-au trădat în Ziua al-Ahzaabului și au format o alianță cu Quraysh și arabii împotriva musulmanilor, încălcând tratatul pe care îl aveau cu aceștia din urmă. Acest lucru s-a întâmplat în anul 5 AH. 

Vezi: Seerah Ibn Hishaam (3/706).  

Există numeroase relatări care spun că Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) i-a iertat pe toți evreii care și-au respectat tratatul și i-a pedepsit numai pe cei care au luat parte la actele perfide sau le-au aprobat. 

Vezi: as-Seerah an-Nabawiyyah as-Saheehah de Akram al-‘Umari (1/316). În pactul de la Madinah se spunea: „Evreii au religia lor, iar musulmanii o au pe a lor, precum și oamenii lor eliberați și persoanele lor, cu excepția celor care se comportă nedrept și păcătuiesc, căci aceștia nu fac rău decât lor înșiși și familiilor lor.” 

În cele din urmă, când Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a văzut trădarea și perfidia evreilor, Allah i-a revelat că Peninsula Arabică trebuia să fie exclusiv pentru religia monoteismului pur și că nicio altă religie nu trebuia lăsată în ea, cu excepția religiei pe care Allah o alesese. 

S-a relatat de la Ibn ‘Abbaas (Allah să fie mulțumit de el) că Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a dat porunci în timpul ultimei sale boli, spunând: „Alungați mushrikeen din Peninsula Arabică.” Relatat de al-Bukhaari (2888) și Muslim (1637) 

Și Allah știe cel mai bine.