Înțelesul cuvintelor Profetului „Nu trebuie să existe incertitudine (ghiraar) și nici salut în rugăciune”

Abu Dawood (928), al-Haakim (927) și al-Bayhaqi (3411) au relatat de la Abu Hurayrah că Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Nu trebuie să existe incertitudine (ghiraar) și nici salut în rugăciune”.

Clasificat drept saheeh de al-Albaani în as-Saheehah (318)

Abu Dawood a spus, după citarea acestei relatări:

Ahmad a spus: În opinia mea, înseamnă că nu trebuie să existe schimb de saluturi, iar un om poate fi nesigur cu privire la rugăciunea sa și să o încheie în timp ce încă are îndoieli cu privire la ea (iar acest lucru nu ar trebui să se întâmple).

Imam Ahmad (9622) a relatat: ‘Abd ar-Rahmaan ne-a transmis, de la Sufyaan, care a spus: L-am auzit pe tatăl meu spunând: L-am întrebat pe Abu ‘Amr ash-Shaybaani despre cuvintele Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa), „Nu trebuie să existe ighraar în rugăciune”, iar el a spus: Mai degrabă formularea este: „Nu trebuie să existe ghiraar în rugăciune”. Prin ghiraar se înțelege că nu trebuie să părăsească rugăciunea gândindu-se că mai este ceva de făcut din ea, până când nu este complet sigur că a făcut tot ceea ce era necesar.

Al-Maawardi (Allah să aibă milă de el) a spus:

Înțelesul este că nu trebuie să lipsească nimic din ea, iar acest lucru poate fi realizat dacă acționează pe baza a ceea ce este sigur și își completează rugăciunea. Astfel va fi înlăturat orice neajuns din ea.

Sfârșitul citatului din al-Haawi (2/488).

Al-Khattaabi (Allah să aibă milă de el) a spus:

Înțelesul de bază al cuvântului ghiraar are legătură cu situația în care o cămilă femelă are puțin lapte. Ea este descrisă ca mughaar dacă laptele ei este prea puțin. Înțelesul cuvintelor „nu trebuie să existe ghiraar” este că nu trebuie să existe un neajuns în salut. Cu alte cuvinte, atunci când ești salutat trebuie să răspunzi complet la salut, fără nicio lipsă în el. De exemplu, dacă cineva spune „As-salaamu ‘alaykum wa rahmat-Allah (pacea fie asupra voastră și mila lui Allah)”, trebuie să spui „ ‘Alaykum as-salaam wa rahmat-Allah”, și nu trebuie să te limitezi la a spune doar „as-salaamu ‘alaykum” sau „wa ‘alaykum”.

În ceea ce privește ghiraar (neajunsurile) din rugăciune, acesta poate fi interpretat în două moduri: primul este să nu se facă plecăciunea și prosternarea în mod corect, iar al doilea este să existe nesiguranță dacă s-au făcut trei sau patru rak‘ah-uri, astfel încât să se urmeze numărul mai mare și să se ignore ceea ce este sigur, iar rugăciunea să fie încheiată cu o îndoială. Totuși, Sunnah, potrivit relatării lui Abu Sa‘eed al-Khudri, este ca nesiguranța să fie tratată pe baza a ceea ce este sigur și, prin urmare, să se facă o a patra rak‘ah, pentru a fi sigur că au fost completate patru.

Sfârșitul citatului din Ma‘aalim as-Sunan (1/219-220)

An-Nawawi (Allah să aibă milă de el) a spus:

Potrivit unei relatări narate de al-Bayhaqi, se spune „Nu trebuie să existe ghiraar în rugăciune (as-salaah)”, cu articol hotărât. Al-Bayhaqi a spus: Aceasta este mai apropiată de interpretarea lui Ahmad. Potrivit unei alte relatări narate de al-Bayhaqi: „Nu trebuie să existe ghiraar (neajuns) în salut sau în rugăciune.” Aceasta susține interpretarea lui al-Khattaabi. Al-Bayhaqi a spus: Relatările citate mai sus permit salutarea celui care se roagă și ca acesta să răspundă printr-un gest, iar aceasta este mai potrivit de urmat.

Sfârșitul citatului din Majmoo‘ Sharh al-Muhadhdhab (4/104)

Ibn al-Atheer (Allah să aibă milă de el) a spus:

Ghiraar înseamnă neajuns. Ghiraar an-nawm înseamnă lipsă de somn. Prin ghiraar as-salaah se înțelege un neajuns în modul în care este făcută și un neajuns în părțile sale esențiale. Ghiraar at-tasleem (neajuns în salut) înseamnă că cel care răspunde la un salut spune „wa ‘alayka (și asupra ta)” fără să spună „as-salaam”. S-a spus și că prin ghiraar se înțelege somnul, adică nu trebuie să existe somn în rugăciune. Cuvântul tasleem (salut) a fost transmis la nominativ și la genitiv în diferite relatări. Acolo unde este menționat la genitiv, este asociat cu cuvântul rugăciune (astfel încât înțelesul este că nu trebuie să existe neajuns nici în rugăciune, nici în salut), după cum s-a menționat mai sus. Acolo unde este menționat la nominativ, este asociat cu cuvântul ghiraar, astfel încât înțelesul este că nu trebuie să existe neajuns sau salut în rugăciune, deoarece rostirea în rugăciune a unor cuvinte care nu fac parte din rugăciune nu este permisă.

Sfârșitul citatului din an-Nihaayah (3/661)

Din cuvintele învățaților citați mai sus putem concluziona că aceste cuvinte ale Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa), „Nu trebuie să existe ghiraar în rugăciune”, înseamnă că cel care se roagă nu trebuie să părăsească rugăciunea atunci când este nesigur cu privire la ea; mai degrabă trebuie să o părăsească atunci când este sigur că a făcut-o complet și corect. Dacă este nesigur dacă a omis ceva, trebuie să continue pe baza numărului mai mic (de rak‘ah-uri), până când este sigur că nu există niciun neajuns în rugăciunea sa. Muslim (571) a relatat că Abu Sa‘eed al-Khudri a spus: Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Dacă unul dintre voi este nesigur în timp ce se roagă și nu știe câte (rak‘ah-uri) a făcut, dacă sunt trei sau patru, să ignore ceea ce este nesigur și să procedeze pe baza a ceea ce este sigur, apoi să se prosterneze de două ori înainte de a spune tasleem-ul. Dacă a făcut cinci (rak‘ah-uri), aceasta va face rugăciunea sa pară, iar dacă a făcut-o corect, cu patru, îl va supăra pe Shaytaan.”

O parte a neajunsului în rugăciune este să nu se facă plecăciunea și prosternarea în mod corect și să nu se facă rugăciunea într-un ritm liniștit, deoarece acestea sunt neajunsuri în rugăciune. Cel care se roagă trebuie să fie liniștit și să facă rugăciunea într-un ritm liniștit, făcând corect plecăciunea și prosternarea.

Pe scurt: trebuie să-și facă rugăciunea în modul corect, fără niciun fel de neajuns.

În ceea ce privește cuvintele „și nici salut (tasleem)”, acestea au fost transmise la nominativ și la genitiv în diferite relatări. Acolo unde sunt menționate la genitiv, sunt asociate cu cuvântul rugăciune (astfel încât înțelesul este că nu trebuie să existe neajuns nici în rugăciune, nici în salut), deci nu trebuie să existe neajuns în salut; mai degrabă trebuie să i se dea salutului dreptul său complet, iar dacă fratele său musulman îl salută cu salaam, trebuie să răspundă cu un salut mai bun sau cu unul similar.

Acolo unde sunt menționate la nominativ, sunt asociate cu cuvântul ghiraar, astfel încât înțelesul este că nu trebuie să existe neajuns sau salut în rugăciune. Prin urmare, cel care se roagă nu trebuie să salute pe nimeni și nici să fie salutat, ca să nu fie distras de la rugăciunea sa. Dacă cineva îl salută cu salaam, trebuie să răspundă printr-un gest. Poate că prima interpretare este mai potrivită.

A se vedea de asemenea răspunsul la întrebarea nr. 114225

Și Allah știe cel mai bine.