Înțelepciunea din spatele prezentării faptelor înaintea lui Allah în mod repetat, zilnic, săptămânal și anual

În primul rând: 

Ridicarea faptelor și prezentarea lor înaintea lui Allah, preaslăvit fie El, zilnic, săptămânal și anual este indicată de Sunnah saheeh și de cuvintele savanților, după cum s-a explicat anterior în răspunsul la întrebarea 44021. 

Întrucât aceasta este situația, nu îi este permis nimănui să întrebe de ce face Allah un anumit lucru sau să creadă că ceva relatat într-un text autentic contravine înțelepciunii, deoarece aceasta va duce la confuzie și îndoieli. Mai degrabă, ceea ce i se cere este să spună, asemenea credincioșilor dinaintea lui: Auzim și ne supunem. Cel căruia i se pot atribui ignoranța și lipsa înțelegerii și a înțelepciunii este ființa umană, precum și înțelegerea și rațiunea sa. 

Mai mult, la această întrebare se poate adăuga: ce nevoie există de prezentarea faptelor înaintea lui Allah de la bun început, când Allah, preaslăvit fie El, este deja conștient de tot ceea ce fac oamenii? Ce nevoie există ca îngerii să consemneze faptele oamenilor, când Allah a hotărât deja tot ceea ce se va întâmpla până în Ziua Învierii, înainte de a crea cerurile și pământul? 

Întrebările care pot fi adăugate în acest context sunt numeroase, într-o asemenea măsură încât individului i-ar fi prea greu să închidă ușa șoaptelor lui Shaytaan după ce a deschis-o. 

Dar, întrucât întrebarea se referă la înțelepciunea din spatele prezentării faptelor înaintea lui Allah, preaslăvit fie El, în fiecare zi, apoi în fiecare săptămână și apoi în fiecare an, potrivit celor dovedite în Sunnah, răspunsul este că Allah știe cel mai bine înțelepciunea din spatele acestui lucru, iar El nu ne-a explicat-o și Trimisul Său (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) nu ne-a explicat-o 

În al-‘Aqeedah at-Tahhaawiyyah wa Sharhuha (1/231) se spune: 

În ceea ce privește cuvintele „Piciorul Islamului nu poate rămâne statornic decât pe temelia acceptării fără a pune întrebări și a supunerii”: 

Aceasta este o metaforă; piciorul fizic nu poate rămâne statornic decât pe o suprafață. Ceea ce se intenționează este că respectarea Islamului nu poate rămâne statornică decât dacă individul acceptă textele Coranului și ale Sunnah și li se supune, fără a le pune la îndoială sau a li se opune pe baza opiniei, gândirii raționale și analogiei sale. Al-Bukhaari a relatat că Imam Muhammad ibn Shihaab az-Zuhri (Allah să aibă milă de el) a spus: Allah trimite mesajul, iar Trimisul îl transmite; rolul nostru este să acceptăm și să ne supunem. Aceasta este o afirmație cuprinzătoare și folositoare. Sfârșitul citatului. 

Imam Abu’l-Muzaffar as-Sam‘aani (Allah să aibă milă de el) a spus: 

Trebuie să se știe că criteriul care ne separă de toți cei care se deosebesc de noi este faptul că facem din Coran și Sunnah temelia căii noastre și derivăm din ele ceea ce derivăm (dintre hotărâri și învățături); orice altceva elaborăm în cadrul acestui cadru. Nu considerăm că trebuie să avem autoritate asupra principiilor sharee‘ah și să modificăm regulile Islamului astfel încât acestea să fie în armonie cu opiniile, gândurile și ideile noastre. Mai degrabă, examinăm ideile și, dacă le găsim în armonie cu fundamentele Islamului, așa cum sunt enunțate în Coran și Sunnah, le acceptăm și Îi mulțumim lui Allah pentru aceasta. Dar dacă ne găsim îndepărtându-ne de calea Sunnah și ne găsim devenind confuzi și pierduți, atunci îndreptăm degetul suspiciunii către propria noastră gândire și propriile idei; ne învinovățim și ne recunoaștem neputința și ne înfrânăm rațiunea, pentru ca aceasta să nu ne conducă la pieire și distrugere sau să ne facă să ne abatem de la calea cea dreaptă. Ne supunem Coranului și Sunnah și le lăsăm să ne conducă. Alegem calea precauției și ne dăm seama că vorbele predecesorilor noștri sunt adevărate: Islamul este un pod care nu poate fi traversat decât prin supunere. 

Sfârșitul citatului din Qawaati‘ al-Adillah fi Usool al-Fiqh, 2/411 

Și Allah știe cel mai bine.