Înțelepciunea din spatele faptului că rugăciunea Fajr are două rak‘ah-uri

În primul rând: 

Allah le-a impus robilor Săi cinci rugăciuni care trebuie oferite în fiecare zi și noapte și a prescris numărul de rak‘ah-uri pentru fiecare rugăciune potrivit înțelepciunii și cunoașterii Sale. 

Așadar, trebuie să acceptăm, să ne supunem și să ascultăm și să spunem ceea ce au spus Mesagerul și credincioșii: „Auzim și ascultăm” [al-Baqarah 2:285]. Pentru mai multe informații, vezi răspunsul la întrebarea nr. 65877 

În al doilea rând: 

Al-Bukhaari (1090) și Muslim (685) au relatat de la ‘Aa’ishah, soția Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa), că ea a spus: Rugăciunea a fost impusă cu două rak‘ah-uri pentru fiecare rugăciune, indiferent dacă persoana rămânea acasă sau călătorea. Apoi rugăciunea din timpul călătoriei a fost confirmată ca având două rak‘ah-uri, iar rugăciunea în afara călătoriei a fost mărită. 

Ibn Rajab (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus: Când Allah, preaslăvit fie El, i-a impus Mesagerului Său cele cinci rugăciuni din fiecare zi și noapte, acesta a coborât apoi pe pământ, iar Jibreel (pacea fie asupra sa) l-a condus în rugăciune la Ka‘bah; rugăciunea sa la acel moment avea doar două rak‘ah-uri pentru fiecare rugăciune, indiferent dacă persoana rămânea acasă sau călătorea. Apoi rugăciunea din timpul călătoriei a fost confirmată așa cum era, iar la rugăciunile în timpul șederii acasă au fost adăugate două rak‘ah-uri. Prin aceasta se înțeleg doar rugăciunile cu patru rak‘ah-uri.

Sfârșitul citatului din Fath al-Baari, de Ibn Rajab, 2/327 

Ibn Khuzaymah (305) și Ibn Hibbaan (2738) au relatat că ‘Aa’ishah a spus: Rugăciunile, atât în timpul călătoriei, cât și în timpul șederii acasă, au fost impuse cu câte două rak‘ah-uri, apoi, când Mesagerul lui Allah s-a stabilit în Madinah, la rugăciunile în timpul șederii acasă au fost adăugate două rak‘ah-uri, însă rugăciunea Fajr a fost lăsată așa cum era, datorită lungimii recitării în cadrul ei, iar rugăciunea Maghrib a fost lăsată, de asemenea, așa cum era, deoarece este Witr-ul zilei.

Clasificat drept hasan de Shaykh Shu ‘ayb al-Arna’oot în comentariul său la Saheeh Ibn Hibbaan. 

Potrivit unei relatări transmise de Ahmad (26338), primul lucru impus Mesagerului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a fost rugăciunea cu câte două rak‘ah-uri, cu excepția rugăciunii Maghrib, care avea trei rak‘ah-uri. Apoi Allah a completat Zuhr, ‘Asr și ‘Isha’, făcându-le de patru rak‘ah-uri în timpul șederii acasă și confirmând obligația inițială, de două rak‘ah-uri, în timpul călătoriei.

Clasificat drept hasan de comentatorii al-Musnad. 

Acest hadith explică faptul că, atunci când rugăciunea a fost impusă pentru prima dată, avea două rak‘ah-uri pentru fiecare rugăciune, apoi aceasta a fost confirmată în cazul călătoriei, însă a fost mărită în timpul șederii acasă. Astfel, Zuhr, ‘Asr și ‘Isha’ au fost mărite cu două rak‘ah-uri. Fajr a fost confirmată cu două rak‘ah-uri pentru a permite recitarea îndelungată în cadrul ei. De aceea, Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) obișnuia să recite mai mult în cadrul ei decât în celelalte rugăciuni. Uneori recita Soorat as-Saaffaat în timpul ei când îi conducea în rugăciune, după cum a relatat Ahmad (4989), iar comentatorii al-Musnad au clasificat relatarea drept hasan. Uneori recita Soorat ar-Room, după cum a relatat, de asemenea, Ahmad (15873), iar comentatorii al-Musnad au clasificat relatarea drept hasan. Uneori recita între șaizeci și o sută de versete, după cum s-a convenit între specialiștii în hadith. Pentru a permite recitarea îndelungată în rugăciunea Fajr, aceasta a fost confirmată cu două rak‘ah-uri, așa cum fusese impusă la început, și nu pentru că două rak‘ah-uri ar fi fost eliminate din ea. 

Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus: 

Când Allah, preaslăvit fie El, a impus cele cinci rugăciuni zilnice în Makkah, le-a impus cu câte două rak‘ah-uri. Apoi aceasta a fost confirmată în timpul călătoriei, iar rugăciunilor în timpul șederii acasă li s-a adăugat ceva, după cum este dovedit în as-Saheeh de la ‘Aa’ishah (fie ca Allah să fie mulțumit de ea), care a spus: Când el (Profetul – binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a emigrat la Madinah, rugăciunilor în timpul șederii acasă (adică în afara călătoriei) li s-au adăugat două rak‘ah-uri; rugăciunea Maghrib a fost făcută de trei rak‘ah-uri, deoarece este Witr-ul zilei, iar rugăciunea Fajr a fost confirmată cu două rak‘ah-uri pentru a permite recitarea îndelungată în cadrul ei; prin urmare, nu a fost nevoie să i se mărească numărul de rak‘ah-uri.

Sfârșitul citatului din Majmoo‘ al-Fataawa, 23/114. 

Un caz similar este scurtarea rugăciunii Jumu‘ah la două rak‘ah-uri din cauza khutbah-ului. Ibn al-A‘raabi a relatat în Mu‘jam-ul său (1447) că ‘Aa’ishah, Mama Credincioșilor (fie ca Allah să fie mulțumit de ea), a spus: Allah, preaslăvit fie El, i-a impus rugăciunea Profetului Său (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) în Makkah, cu câte două rak‘ah-uri pentru fiecare rugăciune, cu excepția Maghrib-ului, care este Witr-ul zilei. Când a emigrat la Madinah și s-a stabilit acolo, la fiecare două rak‘ah-uri au fost adăugate încă două, cu excepția rugăciunii Maghrib, deoarece este Witr-ul zilei; a rugăciunii Fajr, pentru a permite recitarea îndelungată în cadrul ei; și a rugăciunii Jumu‘ah, în care rugăciunea are două rak‘ah-uri din cauza khutbah-ului. 

Ibn Qudaamah (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus: 

S-a relatat de la ‘Umar (fie ca Allah să fie mulțumit de el) că a spus: Rugăciunea a fost scurtată din cauza khutbah-ului. Opinia lui ‘Aa’ishah este similară. Sa‘eed ibn Jubayr a spus: Jumu‘ah avea patru rak‘ah-uri, apoi khutbah-ul a luat locul a două rak‘ah-uri. Sfârșitul citatului din al-Mughni, 2/224 

Și Allah știe cel mai bine.