Înțelepciunea din spatele căsătoriei Profetului cu mai mult de patru soții

Înțelepciunea lui Allah este măreață, iar o parte din înțelepciunea Sa este că le-a permis bărbaților, în legile divine anterioare și în sharee‘ah Profetului nostru Muhammad (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa), să se căsătorească cu mai mult de o soție. Căsătoria plurală nu a fost ceva practicat numai de Profetul nostru Muhammad (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa). Ya‘qoob (pacea fie asupra sa) a avut două soții. Sulaymaan ibn Dawood (pacea fie asupra sa) a avut o sută minus una de soții; a mers la toate într-o singură noapte, sperând ca Allah să binecuvânteze pe fiecare dintre ele cu un băiat care să lupte de dragul lui Allah. 

Acesta nu este un lucru limitat la Islam și nu contravine rațiunii sau înclinațiilor naturale ale omului; dimpotrivă, este ceea ce dictează înțelepciunea. Femeile sunt mai numeroase decât bărbații, potrivit celor indicate de statisticile continue, iar un bărbat poate avea puterea care îl determină să se căsătorească cu mai mult de o femeie pentru a-și împlini dorințele în moduri permise, în loc să le împlinească în moduri haram sau să le reprime. O femeie se poate îmbolnăvi sau pot exista motive care o împiedică să aibă relații sexuale, precum menstruația și nifaas (sângerarea post-partum); aceasta îl împiedică pe bărbat să-și împlinească dorința cu ea, astfel încât are nevoie de o altă soție cu care să-și poată împlini dorințele, în loc să le reprime sau să comită fapte imorale. Așadar, căsătoria plurală este permisă și justificabilă din punctul de vedere al rațiunii, al înclinațiilor umane naturale și al legilor. Ea a fost practicată de profeții anteriori și, în unele cazuri, poate fi dictată de necesitate sau nevoie. Prin urmare, nu trebuie să fie surprinzător că acest lucru a fost făcut de Profetul nostru Muhammad (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa). Există și alte motive pentru care a avut mai multe soții, care au fost discutate de savanți. Printre acestea se numără următoarele: 

·Consolidarea legăturilor dintre el și unele triburi, în speranța că aceasta va face Islamul mai puternic și va contribui la răspândirea lui, deoarece legăturile de căsătorie sporesc legăturile de prietenie, iubire și fraternitate.

·Îngrijirea unor văduve și compensarea lor cu ceva mai bun decât ceea ce pierduseră, deoarece aceasta aducea liniște sufletească și alinare în vremuri de nenorocire. De asemenea, a stabilit pentru ummah un exemplu despre cum să arate bunătate față de cele ai căror soți au fost uciși în jihad și altele asemenea.

·Speranța de a crește numărul urmașilor, ceea ce este în conformitate cu înclinațiile umane, de a crește numărul ummei și de a o sprijini cu cei despre care se speră că vor sprijini și răspândi religia.

·Creșterea numărului de învățătoare care să transmită ummei ceea ce învățaseră de la Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) și ceea ce știau despre viața sa privată.

Motivul pentru care a avut mai mult de o soție nu a fost simpla dorință, deoarece este dovedit că Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) nu s-a căsătorit cu nicio fecioară sau tânără, în afară de ‘Aa’ishah (fie ca Allah să fie mulțumit de ea). Restul soțiilor sale fuseseră căsătorite anterior. Dacă ar fi fost dominat de dorințele sale și acesta ar fi fost motivul pentru care a avut multe soții, ar fi ales fecioare tinere pentru a-și împlini dorințele, mai ales după ce a emigrat și a început să participe la jihad, iar statul islamic a fost întemeiat și musulmanii au devenit mai puternici și mai numeroși, pe lângă faptul că fiecare familie ar fi întâmpinat cu bucurie legăturile de căsătorie cu el. Dar el nu a făcut aceasta; mai degrabă, s-a căsătorit din motive nobile și sublime, care sunt clare pentru oricine studiază împrejurările căsătoriei sale cu fiecare dintre soțiile sale. 

Mai mult, dacă ar fi fost un bărbat condus de dorințe, acest lucru ar fi fost cunoscut din viața sa din zilele în care era tânăr și puternic, perioadă în care avea o singură soție, Khadeejah bint Khuwaylid, care era mai în vârstă decât el. (Dacă ar fi fost un bărbat condus de dorințe), ar fi fost cunoscut și pentru faptul că arăta favoritism și era nedrept în împărțirea timpului său între soțiile sale, care erau diferite ca vârstă și frumusețe. Dar se știe despre el doar că a fost complet cast și onorabil în purtarea sa, atât în tinerețe, cât și la bătrânețe, ceea ce indică decența sa deplină, caracterul său sublim și natura sa dreaptă în toate chestiunile sale. De fapt, era cunoscut pentru aceasta chiar și printre dușmanii săi. 

Și Allah este izvorul puterii. Fie ca Allah să trimită binecuvântări și pace asupra Profetului nostru Muhammad, a familiei sale și a companionilor săi. Sfârșitul citatului. 

Comitetul Permanent pentru Cercetare Academică și Emiterea Fatwa-urilor 

Shaykh ‘Abd al-‘Azeez ibn ‘Abdullah ibn Baaz, Shaykh ‘Abd ar-Razzaaq ‘Afeefi, Shaykh ‘Abdullah ibn Qa‘ood, Shaykh ‘Abdullah ibn Ghadyaan