Înțelegerea sensului vieții

În primul rând:

Allah Preaînaltul spune (traducerea sensului): Și nu i-am creat pe djinni și oameni decât pentru a se închina Mie. Nu doresc de la ei nicio provizie și nu doresc ca ei să Mă hrănească. Într-adevăr, Allah este Furnizorul [continuu], Stăpânul ferm al puterii (Adh-Dhariyat 51:56-58).

"Astfel, El, Preamărit fie El, a înștiințat că a creat creația pentru adorarea Sa și i-a trimis pe toți mesagerii poruncind adorarea Lui Singur."

A se vedea: "Jawab Al-I`tiradat Al-Misriyyah `Ala Al-Fatwa Al-Hamawiyyah" (p. 90).

Imamul Ibn Al-Qayyim (Allah să aibă milă de el) a spus: "Fără porunca divină, crearea omului ar fi fost zadarnică și inutilă, iar Allah este mai presus de aceasta și S-a absolvit de ea, așa cum S-a absolvit de defecte și lipsuri. Allah Preaînaltul spune (traducerea sensului): Ați crezut voi că Noi v-am creat fără rost și că nu veți fi întorși la Noi? și spune (traducerea sensului): Crede omul că va fi lăsat neglijat? Ash-Shafi`i a spus (cu privire la verset): «Că nu i se poruncește și nu i se interzice.'"

Se știe că a lăsa omul asemenea animalelor, neglijat și fără ocupație, contrazice înțelepciunea; căci el a fost creat cu scopul desăvârșirii sale, iar desăvârșirea lui constă în a-și cunoaște Domnul, a-L iubi și a sta în slujirea Lui. Allah Preaînaltul spune (traducerea sensului): Și nu i-am creat pe djinni și oameni decât pentru a se închina Mie, și spune (traducerea sensului): Pentru ca voi să știți că Allah este Atotputernic peste toate și că Allah cuprinde toate lucrurile cu știința Sa, și spune (traducerea sensului): Aceasta pentru ca voi să știți că Allah știe ceea ce se află în ceruri și ceea ce se află pe pământ și că Allah are cunoștință de toate.

Această cunoaștere și această slujire reprezintă scopul creației și al poruncii și constituie cea mai mare desăvârșire a omului, iar Allah Preaînaltul, din grija și Mila Sa față de el, l-a expus acestei desăvârșiri, i-a pregătit cauzele ei văzute și ascunse și i-a dat posibilitatea să o atingă.

Temelia poruncii divine este Islamul, credința și excelența, iar toate acestea se întorc la recunoștința pentru toate binecuvântările, mici și mari, de la El, la glorificarea și venerarea Lui și la purtarea față de El într-un mod potrivit Măreției Sale. Astfel, binefacerile Lui sunt menționate, El este mulțumit și nu este tăgăduit, este ascultat și nu este neascultat, este pomenit și nu este uitat.

Aceasta, împreună cu faptul că porunca divină include împodobirea slujitorului cu orice caracter frumos, îndeplinirea fiecărei fapte bune și rostirea fiecărui cuvânt corect, evitarea oricărui caracter rău și abținerea de la orice faptă urâtă și afirmație falsă. Astfel, porunca sa include cele mai nobile moravuri, frumusețea faptelor, adevărul cuvintelor și bunătatea față de creație, desăvârșirea de sine prin toate felurile de perfecțiuni și evitarea opuselor lor, precum și purificarea de acestea, expunându-l în același timp marii și veșnicei răsplăți și tovărășiei Domnului său în sălașul eternității.

Care dintre cele două lucruri este, așadar, mai potrivit înțelepciunii? Acesta sau trimiterea lui neglijat, asemenea cailor, catârilor și măgarilor, mâncând, bând și împerechindu-se asemenea animalelor?!

Și oare desăvârșirea Sa sacră impune aceasta?!

{Preaînalt este Allah, Regele, Adevărul. Nu există nicio divinitate în afară de El, Domnul Tronului nobil. Preaînalt este Allah, Regele, Adevărul. Nu există nicio divinitate în afară de El, Domnul Tronului nobil" (Al-Mu'minun 23:116) a concluzionat din "Shifa' Al-'Aleel fi Masail Al-Qada' wa Al-Qadar wa Al-Hikmah wa Al-Ta'leel" (2/334-335.

În al doilea rând:

Allah Preaînaltul spune (traducerea sensului): Într-adevăr, Noi am oferit Încredințarea cerurilor, pământului și munților, dar ele au refuzat să o poarte și s-au temut de ea; însă omul a acceptat să o poarte. Într-adevăr, el este nedrept și ignorant. [Aceasta] pentru ca Allah să-i pedepsească pe bărbații ipocriți și pe femeile ipocrite, pe bărbații politeiști și pe femeile politeiste și pentru ca Allah să primească pocăința bărbaților credincioși și a femeilor credincioase. Și Allah este Iertător și Milostiv (Al-Ahzab 33:72-73).

Încredințarea menționată în versetul nobil este îndeplinirea obligațiilor și acționarea în ascultare de Allah, după cum s-a relatat de la Ibn `Abbas, care a spus: "Încredințarea: obligațiile; Allah le-a oferit cerurilor, pământului și munților. Dacă le-ar fi îndeplinit, El i-ar fi răsplătit, iar dacă le-ar fi neglijat, i-ar fi pedepsit. Ele nu au dorit aceasta și s-au temut de ea fără neascultare, ci din venerație pentru religia lui Allah, ca nu cumva să nu o poată susține, apoi El i-a oferit-o lui Adam, care a acceptat-o cu tot ceea ce implica."

Imamul Ibn Kathir a menționat mai multe opinii cu privire la Încredințare, inclusiv:

1- Că aceasta este: ascultarea.

2- Că aceasta este: religia, obligațiile și limitele.

3- Că aceasta este: baia după impuritatea sexuală.

4- Că aceasta este: Încredințarea este de trei feluri: rugăciunea, postul și baia după impuritatea sexuală.

Apoi a spus: "Toate aceste opinii nu se contrazic, ci sunt compatibile și se întorc la faptul că aceasta este porunca divină și acceptarea poruncilor și interdicțiilor cu condiția lor, și anume că, dacă cineva le îndeplinește, este răsplătit, iar dacă le neglijează, este pedepsit. Astfel, omul a acceptat-o în pofida slăbiciunii, ignoranței și nedreptății sale, cu excepția celor pe care Allah i-a călăuzit, iar de la Allah se cere ajutorul" Citat încheiat din "Tafsir Ibn Kathir" (6/488-489).

În al treilea rând:

Nu există nicio contradicție între versetele nobile menționate în întrebare, deoarece în versetul despre oferirea Încredințării se afirmă că omul a acceptat Încredințarea cu tot ceea ce implică ea ca onoare și obligație, iar aceasta este alegerea lui de a purta aceste obligații; iar în primul verset, Allah Preaînaltul a clarificat scopul creării întregii creații, care este: adorarea Lui, iar această adorare este îndeplinită de om prin alegere, nu prin constrângere. Allah i-a creat pentru adorare, astfel că printre ei sunt cei care cred și cei care nu cred. Cel care crede a îndeplinit Încredințarea pe care a ales-o anterior, iar cel care nu crede a trădat acea Încredințare.

Așa cum spune Allah Preaînaltul (traducerea sensului): Și [adu-ți aminte] când Domnul tău a luat din copiii lui Adam - din șalele lor - urmașii lor și i-a făcut să mărturisească despre ei înșiși, [spunându-le]: „Oare nu sunt Eu Domnul vostru?” Ei au spus: „Ba da, am mărturisit.” [Aceasta] pentru ca voi să nu spuneți în Ziua Învierii: „Într-adevăr, noi nu am știut despre aceasta.” Sau să spuneți: „Părinții noștri au asociat înainte [alte divinități] cu Allah, iar noi am fost doar urmași după ei. Oare ne vei distruge pentru ceea ce au făcut falsificatorii?” Astfel explicăm Noi în detaliu versetele și poate că ei se vor întoarce (Al-A'raf 7:172-174).

"Și Allah, Atotputernicul și Mărețul, spune (traducerea sensului): Crede omul că va fi lăsat neglijat? Într-adevăr, fiecare privilegiu este întâmpinat cu responsabilitate și obligație, iar cu cât sunt mai mari binecuvântările Creatorului, Preamărit și Preaînălțat fie El, asupra creaturii, cu atât obligațiile vin împreună cu aspectele slujirii. Allah Preaînaltul spune (traducerea sensului): Într-adevăr, Noi am oferit Încredințarea cerurilor, pământului și munților, dar ele au refuzat să o poarte și s-au temut de ea; însă omul a acceptat să o poarte. Într-adevăr, el este nedrept și ignorant.

Încredințarea, așa cum au explicat-o mulți exegeți, reprezintă obligațiile slujirii față de Allah Preaînaltul. Prin urmare, stăpânirea universului și onoarea prin capacități și puteri au fost întâmpinate cu povara obligațiilor slujirii și ale califatului pe pământ: Și nu i-am creat pe djinni și oameni decât pentru a se închina Mie. Cu cât omul realizează mai mult atributul slujirii sale față de Allah Preaînaltul, cu atât este mai aproape de îndeplinirea cerințelor Încredințării, de păstrarea legământului și de îndeplinirea rolului încredințat lui. Cu cât este mai departe de atributele slujirii față de Allah Preaînaltul, cu atât sunt mai mari neglijența și ezitarea sa în îndeplinirea rolului pentru care a fost creat", Citat încheiat din "Mabahith fi I`jaz Al-Quran," Dr. Mustafa Muslim (p. 13).

Allah Preaînaltul știe ce vor face slujitorii, iar El a scris aceasta, Preamărit și Lăudat fie El, și este necesar să se știe că Allah Preaînaltul a creat întreaga creație pentru adorarea Sa, însă diferența dintre om și ceilalți este că Allah Preaînaltul i-a dat omului alegere și voință; dacă se îndreaptă către credință, El îl va călăuzi, iar dacă se îndepărtează, va suporta consecințele acestei îndepărtări.

Cu privire la aceasta, unii învățați au spus despre primul verset că sensul său este: "Decât să se supună și să recunoască slujirea față de Mine, iar aceasta s-a întâmplat de la toți, de bunăvoie și fără voie", Citat încheiat.

Unii dintre ei au spus: "Versetul se referă în mod specific la cei care Îl ascultă din ambele grupuri care au îndeplinit adorarea, astfel că sensul este că cel despre care se constată că a îndeplinit adorarea a fost creat pentru aceasta, iar cel despre care nu se constată că a îndeplinit-o nu a fost creat pentru aceasta."

Există și alte opinii, iar acestea sunt incorecte, "iar greșeala provine din interpretarea verbului (a se închina) ca fiind ceva care are loc, apoi din partea celor care interpretează adorarea ca adorare legislativă, adorarea ascultării și supunerii, aceștia au făcut versetul specific credincioșilor; deoarece ei sunt cei de la care a avut loc adorarea ascultării, nu ceilalți, sau l-au făcut general și au considerat monoteismul necredincioșilor în timpul greutăților ca fiind adorarea care a avut loc din partea lor, sau au considerat recunoașterea Stăpânirii Sale drept adorarea care a avut loc din partea lor, însă aceasta nu le este de folos. Iar cei care interpretează adorarea ca adorare generală, adorarea constrângerii și supunerii, au făcut versetul general, deoarece această slujire generală are loc din partea publicului general și, în mod similar, cei care interpretează adorarea ca recunoaștere.

Opinia corectă este ceea ce am prezentat: adorarea intenționată este adorarea legislativă, adorarea ascultării și supunerii, iar verbul (a se închina) este exprimat ca voința Sa, nu ca producerea ei, și ceea ce este descris ca fiind voit fără a avea loc înseamnă doar voința de a fi obligat la aceasta și porunca pentru aceasta. Prin urmare, sensul intenționat al cuvintelor Sale: Și nu i-am creat pe djinni și oameni decât pentru a se închina Mie, nu este producerea adorării, ci porunca pentru ea ca încercare. Iar Allah este Cel care acordă succesul pe calea cea dreaptă, nu există asociat pentru El", Citat încheiat "Majallat Al-Buhuth Al-Islamiyyah" (91/377-378).

A se vedea: Un studiu al cuvintelor lui Allah Preaînaltul: Și nu i-am creat pe djinni și oameni decât pentru a se închina Mie, de distinsul Dr. Muhammad bin Abdul Rahman Abu Saif Al-Juhani, Majallat Al-Buhuth Al-Islamiyyah: (91/327-378).

Și Allah știe cel mai bine.