Îngerii L-au întrebat pe Allah pentru a afla și a învăța

În primul rând:

În ceea ce privește întrebarea îngerilor adresată lui Allah, menționată în Surat al-Baqarah, aceasta a fost o întrebare menită să afle, să înțeleagă și să învețe ceva nou. Nu a fost o întrebare insistentă sau o contestare, căci ei sunt cu mult deasupra unui asemenea lucru, pacea lui Allah fie asupra tuturor. Și s-a spus că Allah, preaslăvit fie El, le-a dat permisiunea să întrebe, iar ei au întrebat.

Makki a spus în al-Hidayah (1/216-217): Mulți dintre comentatori au relatat că îngerii știau că djinnii care locuiseră pe pământ provocaseră multă stricăciune și vărsaseră sânge, așa că au întrebat dorind să afle motivul și căutând o cunoaștere nouă: {Vei pune pe el pe acela care va răspândi stricăciunea și va vărsa sânge?} Cu alte cuvinte, vor fi ei asemenea celor care răspândesc stricăciunea?

Astfel, ei au întrebat în scopul cunoașterii, nu pentru a contesta, deoarece nu știau cum vor fi aceste generații succesive pe care Allah le-a spus că urma să le creeze. S-a spus că au spus aceasta din uimire, după cum spun arabii: Îi vei arăta bunătate cutăruia, deși el se poartă rău cu tine?

Și s-a spus că Allah, preaslăvit fie El, le-a dat permisiunea să întrebe despre acel lucru.

Și s-a spus că Allah, preaslăvit fie El, a menționat aceasta pentru a-i informa că urma să creeze generații succesive pe pământ, iar ei au întrebat în scopul dobândirii cunoașterii: Cum vor fi acele generații succesive? Atunci El a spus: El [Adam] va avea urmași care vor răspândi stricăciunea pe pământ și vor vărsa sânge, după care ei au spus, din uimire și căutând confirmarea, nu ca formă de contestare: „Vei pune pe el pe aceia care vor răspândi stricăciunea și vor vărsa sânge?”

Și s-a spus că au spus aceasta din uimire față de ceea ce Allah le-a spus despre acele generații succesive care vor răspândi stricăciunea pe pământ și vor vărsa sânge. Sfârșitul citatului.

Al-Wahidi a relatat în al-Basit (2/324) opiniile savanților ca răspuns la aceasta, spunând:

Unii dintre comentatori au spus că există un înțeles implicit, enunțat pe scurt. Sensul este: Vei pune pe el pe aceia care vor răspândi stricăciunea în el [și vor vărsa sânge? Sau vei pune pe el pe aceia care nu vor răspândi stricăciunea în el] și nu vor vărsa sânge? Aceasta este asemenea versetului în care Allah, preaslăvit fie El, spune: {Este oare asemenea celui care este devotat în timpul perioadelor nopții …?} [az-Zumar 39:9], adică: este el asemenea celui care nu este devotat? Și este asemenea cuvintelor poetului Abu Dhu’ayb:

Am mers împotriva instinctului meu, căci sunt ascultător poruncii ei și nu știu dacă urmărirea ei este înțeleaptă.

Ceea ce a intenționat este: este aceasta înțeleaptă sau nechibzuită?

Pe baza acestui fapt, îngerii căutau să înțeleagă și poate să li se spună ceva de care nu erau conștienți; intenția lor nu era să dezaprobe sau să conteste. Apoi Allah a spus: {„Într-adevăr, Eu știu ceea ce voi nu știți”} [al-Baqarah 2:29]. El nu le-a spus despre caracterul fiilor lui Adam și nu le-a explicat dacă voia să creeze pe cineva care să răspândească stricăciunea sau pe cineva care să nu răspândească stricăciunea.

S-a spus că atunci când Allah a spus {„Într-adevăr, voi pune pe pământ generații succesive”}, îngerii nu știau ce fel de creaturi vor fi acele generații succesive. Ei au spus: O, Domnul nostru, vei pune pe pământ generații succesive care vor răspândi stricăciunea asemenea copiilor djinnilor? Sau vei crea generații succesive dintre îngeri? Căci noi Te glorificăm și Te lăudăm. Însă Allah nu i-a informat despre aceasta și a spus: {„Într-adevăr, Eu știu ceea ce voi nu știți”} – cu alte cuvinte: printre ei vor fi atât ascultători, cât și neascultători.

Az-Zajjaaj a spus, relatând de la altcineva: ceea ce se intenționează aici este că Allah i-a informat pe îngeri că urma să pună pe pământ generații succesive, iar generațiile succesive erau un grup dintre fiii lui Adam care aveau să verse sânge. Allah le-a dat îngerilor permisiunea să-L întrebe despre aceasta, iar informarea lor despre acel lucru a servit pentru a le confirma și mai mult că El cunoaște cele nevăzute. Era ca și cum ei ar fi spus: Vei crea pe el oameni care vor vărsa sânge și nu Te vor asculta? Mai degrabă, atunci când își vor da seama că i-ai creat, ar trebui să Te glorifice și să Te laude așa cum facem noi și să Te slăvească așa cum facem noi. Ei au spus aceasta numai după ce li s-a dat permisiunea să întrebe, deoarece Allah, preaslăvit fie El, i-a descris ca făcând ceea ce li se poruncește. Sfârșitul citatului.

Ibn Kathir (1/216) a spus: Ceea ce au spus îngerii nu a fost o contestare a lui Allah și nici invidie față de fiii lui Adam, așa cum au considerat unii comentatori. Allah, preaslăvit fie El, i-a descris pe îngeri astfel: {Ei nu vorbesc până când El nu vorbește} [al-Anbiya’ 21:27]; cu alte cuvinte, ei nu Îl întreabă despre nimic pentru care nu li s-a dat permisiunea.

Când Allah le-a spus că urma să creeze o creație nouă pe pământ, Qatadah a spus: Ei știau deja că aceștia [noua creație] vor răspândi stricăciunea pe pământ, așa că au spus: {„Vei pune pe el…”}. Aceasta a fost o întrebare menită să cerceteze și să afle înțelepciunea din spatele acelui lucru. Ei au spus: O, Domnul nostru, care este înțelepciunea din spatele creării acestor oameni, deși unii dintre ei vor răspândi stricăciunea pe pământ și vor vărsa sânge? Căci, dacă scopul este ca ei să Te adore, noi deja Te glorificăm, Te lăudăm și Te slăvim. Cu alte cuvinte, ne rugăm Ție și nu vom face deloc ceva de acest fel, așadar de ce nu ai hotărât că noi suntem suficienți?

Allah, preaslăvit fie El, a spus, răspunzând acestei întrebări a lor: {„Într-adevăr, Eu știu ceea ce voi nu știți”}. Adică: Eu știu că există un scop mai măreț în crearea unor astfel de oameni, care cântărește mai mult decât stricăciunea la care vă referiți, pe care voi nu o cunoașteți, căci printre ei vor fi Profeți și Mesageri, iar printre ei vor fi cei puternici și sinceri în credință, martiri, oameni evlavioși, adoratori devotați, asceți, apropiați ai Mei, oameni devotați, cei care Îmi sunt apropiați, savanți care acționează în conformitate cu cunoașterea lor, cei care se tem de Mine, cei care Mă iubesc și cei care îi vor urma pe Mesageri (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra lor). Sfârșitul citatului.

În al doilea rând:

În ceea ce privește versetul în care Allah, preaslăvit fie El, spune: {El nu este întrebat despre ceea ce face, însă ei vor fi întrebați} [al-Anbiya’ 21:23], acesta este similar versetului {Într-adevăr, Allah face ceea ce voiește} [al-Hajj 22:13].

Ceea ce se intenționează este că Allah, preaslăvit fie El, este Cel care își stăpânește creația în orice fel voiește, căci a Lui este puterea creației și a Lui este porunca, iar El este Cel care controlează. Așa cum îi creează în orice fel voiește, îi binecuvântează pe cei pe care voiește, îi osândește pe cei pe care voiește, le acordă sănătate celor cărora voiește, hotărăște boala pentru cei pe care voiește, îi sprijină pe cei pe care voiește și îi abandonează pe cei pe care voiește, în același fel El hotărăște asupra robilor Săi în orice fel voiește. Prin urmare, El permite ceea ce voiește, interzice ceea ce voiește, îngăduie ceea ce voiește și proscrie ceea ce voiește, căci atunci când Allah hotărăște [un lucru], nimeni nu-I poate întoarce hotărârea."(Tafsir Ibn Kathir  1/387).

Se spune în Tafsir al-Wasit – Majma‘ al-Buhuth (6/1102): Aceasta este o elaborare a faptului că El, preaslăvit fie El, este unul și unic în divinitatea Sa și măreț în stăpânirea Sa, precum și a faptului că El Își întreabă robii despre ceea ce fac, însă ei nu trebuie să-L întrebe despre ceea ce le face El. Marele savant az-Zamakhshari a spus, comentând acest verset: Așa cum, de obicei, supușii nu îi întreabă pe regi despre acțiunile lor sau despre modul în care administrează treburile regatelor lor, din respect și teamă, în ciuda faptului că regii sunt supuși erorilor, greșelilor și tuturor felurilor de stricăciune, tot astfel este cu atât mai potrivit ca Regele regilor și Domnul domnilor, Creatorul și Susținătorul lor, să nu fie întrebat despre ceea ce face, mai ales când se știe și este bine stabilit că tot ceea ce face este rațional și bazat pe înțelepciune, astfel încât nu este posibil ca El să greșească sau să facă vreun lucru detestabil. Sfârșitul citatului.

În ceea ce îi privește pe oameni, ei vor fi întrebați, deoarece sunt robii Săi și sunt obligați să-L asculte și să acționeze în conformitate cu legile Sale pe care El le-a prescris pentru ei prin intermediul Mesagerilor Săi și datorită rațiunii sănătoase pe care le-a dat-o, care le permite să deosebească adevărul de falsitate, binele de rău și folosul de vătămare.

Printre robii Săi pe care îi va întreba se numără cei pe care oamenii îi asociază cu El, precum Mesia și îngerii; așadar, cum ar putea fi vrednici de adorarea care le-a fost oferită cei pe care ei i-au adorat, când și aceștia vor fi întrebați de Singurul Dumnezeu, preaslăvit și înălțat fie El? Sfârșitul citatului.

Concluzie:

Allah, preaslăvit fie El, poate fi întrebat în scopul învățării, cu umilință, sau poate fi întrebat în scopul călăuzirii și al cunoașterii, însă nu trebuie să fie întrebat ca formă de contestare sau dezaprobare a vreunui lucru pe care îl face, preaslăvit și glorificat fie El.

Întrebarea îngerilor a fost o întrebare menită să dobândească cunoaștere, căci ei erau conștienți de drepturile Domnului lor și Îl glorificau și Îl lăudau, deoarece ei sunt cei care nu se dezobe­desc de Allah în ceea ce le poruncește și fac ceea ce li se poruncește.

Și Allah știe cel mai bine.