Îndrumări islamice pentru vizitatorii Moscheii Profetului

O, voi cei care veniți în cetatea Mesagerului lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa), ați venit într-un loc bun și urmează să dobândiți o răsplată măreață. Fie ca Allah să vă accepte faptele dreptcredincioase și să vă împlinească cele mai mari speranțe. Bine ați venit în ținutul Hijrah și al victoriei, ținutul Profetului Ales, ținutul în care au emigrat Sahaabah cei dreptcredincioși și căminul Ansaar. 

Urmează câteva cuvinte de sfat pentru cei care doresc să viziteze Moscheea Mesagerului lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa): 

1 – O, voi cei care veniți în Madeenah, vă aflați într-un loc care, după Makkah, este cel mai bun și mai nobil dintre toate locurile; respectați-l așa cum trebuie respectat, onorați-i sfințenia și sacralitatea și respectați aici cea mai bună conduită. Să știți că Allah a avertizat cu privire la cea mai aspră pedeapsă pentru cei care săvârșesc răul în acest loc. S-a relatat de la Abu Hurayrah (fie ca Allah să fie mulțumit de el) că Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Madeenah este un Haram (sanctuar); astfel, blestemul lui Allah, al îngerilor și al tuturor oamenilor poate cădea asupra celui care săvârșește răul acolo sau oferă protecție unui răufăcător. Allah nu va accepta de la el nicio faptă obligatorie sau naafil în Ziua Învierii.” Relatat de al-Bukhaari, 1867; Muslim, 1370. 

Prin urmare, cel care săvârșește orice faptă rea sau oferă protecție unui răufăcător care îi caută ajutorul se expune unei pedepse umilitoare și mâniei Domnului lumilor. 

Printre cele mai grave fapte rele care îi încalcă puritatea se numără săvârșirea publică a actelor de bid’ah și stricarea atmosferei sale prin mituri și idei false, precum și pângărirea pământului său pur prin răspândirea unor articole care promovează bid’ah, a unor cărți care conțin shirk și a tuturor felurilor de acțiuni condamnabile și haraam care contravin sharee’ah islamice. Răufăcătorul și cel care îi oferă protecție sunt în egală măsură vinovați de păcat. 

2 – Vizitarea Moscheii Profetului este un act care ține de Sunnah; nu este o acțiune obligatorie și nu are legătură cu Hajj-ul și nici nu este o acțiune necesară pentru ca Hajj-ul să fie complet.  Toate hadeeth-urile care afirmă că aceasta este legată de Hajj sau că vizitarea mormântului Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) este legată de Hajj sunt fabricate și false. Cel care călătorește la Madeenah cu scopul de a vizita Moscheea și de a se ruga acolo are o intenție acceptabilă și eforturile sale vor fi răsplătite. Cel care călătorește acolo numai cu scopul de a vizita mormintele și de a căuta ajutorul celor aflați în ele are o intenție haraam, iar acțiunile sale sunt condamnabile. S-a relatat de la Abu Hurayrah că Mesagerul lui Allah a spus: „Nu călătoriți pentru a vizita alte moschei decât trei: al-Masjid al-Haraam [din Makkah], această Moschee a mea [din Madeenah] și al-Masjid al-Aqsa [din Ierusalim].” Relatat de al-Bukhaari, 1189; Muslim, 1397. 

S-a relatat de la Jaabir (fie ca Allah să fie mulțumit de el) că Mesagerul lui Allah a spus: „Cele mai bune locuri către care poate călători o persoană sunt această Moschee a mea și Casa Antică (adică Ka’bah).” Relatat de Ahmad, 3/350; clasificat ca saheeh de al-Albaani în al-Silsilah al-Saheehah, 1648. 

3 – Rugăciunile oferite în Moscheea din Madeenah aduc o răsplată înmulțită, atât rugăciunile obligatorii, cât și cele naafil, potrivit opiniei mai corecte dintre cele două opinii ale savanților. Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „O rugăciune în această Moschee a mea este mai bună decât o mie de rugăciuni oferite oriunde altundeva, cu excepția al-Masjid al-Haraam.” Relatat de al-Bukhaari, 1190; Muslim, 1394. 

Însă oferirea rugăciunilor naafil acasă este mai bună decât oferirea lor în moschee, chiar dacă răsplata pentru oferirea lor în Moschee este înmulțită, deoarece Profetul a spus: „Cele mai bune rugăciuni sunt cele pe care un om le oferă în casa sa, în afară de rugăciunile prescrise [obligatorii].” Relatat de al-Bukhaari, 731; Muslim, 781. 

4 – Vizitatorul acestei mari Moschei trebuie să știe că nu este permis să caute binecuvântare (barakah) de la nicio parte a Moscheii Profetului, precum stâlpii, zidurile, ușile, mihraab-ul sau minbar-ul, atingându-le sau sărutându-le. De asemenea, nu este permis să caute binecuvântare de la hujrah (camera) Profetului atingând-o, sărutând-o, ștergându-și hainele de ea sau făcând tawaf în jurul ei. Cel care face oricare dintre aceste lucruri trebuie să se pocăiască și să nu repete fapta. 

5 – Este prescris ca cel care vizitează Moscheea Profetului să se roage două rak’ahs în Rawdah sau orice rugăciuni naafil dorește, deoarece s-a dovedit că există virtute în acest lucru. S-a relatat de la Abu Hurayrah că Profetul a spus: „Zona dintre casa mea și minbar-ul meu este una dintre grădinile (riyaad, sg. rawdah) Paradisului, iar minbar-ul meu se află pe cisterna mea (hawd).” Relatat de al-Bukhaari, 1196; Muslim, 1391. 

Și s-a relatat că Yazeed ibn Abi ‘Ubayd a spus: „Obișnuiam să vin cu Salamah ibn al-Akwa’ și el se ruga lângă stâlpul care se afla lângă mus-haf, adică în Rawdah. I-am spus: «O, Abu Muslim, văd că ești dornic să te rogi lângă acest stâlp!» El a spus: «L-am văzut pe Profet (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) doritor să se roage aici.»” Relatat de al-Bukhaari, 502; Muslim, 509. 

Dorința de a te ruga în al-Rawdah nu justifică agresivitatea față de oameni, împingerea celor slabi la o parte sau călcarea peste gâturile lor. 

6 – Este prescris ca vizitatorul din Madeenah și cel care locuiește acolo să meargă la Moscheea Quba’ și să se roage acolo, urmând exemplul Profetului și căutând răsplata unei ‘Umrah. S-a relatat că Sahl ibn Haneef a spus: Mesagerul lui Allah a spus: „Cel care iese până ajunge la această moschee – adică Moscheea Quba’ – și se roagă acolo, aceasta va fi echivalentă cu o ‘Umrah.” Relatat de Ahmad, 3/437; al-Nasaa’i, 699; clasificat ca saheeh de al-Albaani în Saheeh al-Targheeb, 1180, 1181. 

Potrivit lui Ibn Maajah: „Cel care se purifică în casa sa, apoi vine la Moscheea Quba’ și se roagă acolo va avea răsplata unei ‘Umrah.” Relatat de Ibn Maajah, 1412. 

În al-Saheehayn se relatează că Mesagerul lui Allah mergea la moscheea Quba’ în fiecare sâmbătă, pe jos sau călare, și se ruga acolo două rak’ahs. Relatat de al-Bukhaari, 1191; Muslim, 1399 

7 – Pentru vizitatorul din Madeenah nu este prescris să viziteze alte moschei din oraș în afară de acestea două, Moscheea Mesagerului lui Allah și Moscheea Quba’. Nu este prescris ca vizitatorul sau altcineva să se îndrepte către un anumit loc, sperând să obțină binecuvântare sau să se închine lui Allah în acel loc, atunci când nu există nicio dovadă din Qur’aan sau Sunnah privind vizitarea acelui loc și nicio dovadă că Sahaabah (fie ca Allah să fie mulțumit de ei) au făcut aceasta. 

Nu este prescris să mergi la locurile și moscheile în care Profetul sau Sahaabah s-au rugat, pentru a te ruga acolo sau pentru a te închina lui Allah prin du’aa’ acolo și altele asemenea, deoarece Profetul nu a poruncit aceasta și nu i-a încurajat pe oameni să viziteze aceste locuri. S-a relatat că al-Ma’roor ibn Suwayd (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus: Am plecat împreună cu ‘Umar ibn al-Khattaab și am trecut pe lângă o moschee pe drum. Oamenii s-au grăbit să se roage acolo, iar ‘Umar a spus: „Ce se întâmplă cu ei?” Ei au spus: „Aceasta este o moschee în care s-a rugat Mesagerul lui Allah.” ‘Umar a spus: „O, oameni, cei de dinaintea voastră au fost pierduți deoarece au urmat asemenea practici, până când au întemeiat locuri de rugăciune în astfel de locuri. Dacă sosește timpul rugăciunii când vă aflați acolo, atunci rugați-vă, iar dacă nu este timpul rugăciunii, mergeți mai departe.” Relatat de Ibn Abi Shaybah în al-Musannaf, 7550. 

Când ‘Umar ibn al-Khattaab a auzit că existau oameni care veneau la copacul sub care Profetul primise bay’ah (jurământul de credință), a poruncit să fie tăiat. Relatat de Ibn Abi Shaybah în al-Musannaf, 7545. 

8 – Este prescris ca bărbații care vizitează Moscheea Profetului să viziteze mormântul Profetului și mormintele celor doi însoțitori ai săi, Abu Bakr și ‘Umar (fie ca Allah să fie mulțumit de ei), să le transmită salaams și să facă du’aa’ pentru ei. Însă femeilor nu le este permis să viziteze mormintele, potrivit opiniei mai corecte dintre cele două opinii ale savanților, din cauza hadeeth-ului relatat de Abu Dawood (3236), al-Tirmidhi (3236) și Ibn Maajah (1575) de la Ibn ‘Abbaas (fie ca Allah să fie mulțumit de el), potrivit căruia Profetul le-a blestemat pe femeile care vizitează mormintele. Clasificat ca saheeh de al-Albaani în Islaah al-Masaajid. 

Și al-Tirmidhi (1056) a relatat de la Abu Hurayrah că Mesagerul lui Allah le-a blestemat pe femeile care vizitează mormintele. Al-Tirmidhi a spus că este hasan saheeh. A fost relatat și de Ahmad, 2/337; Ibn Maajah, 1574; clasificat ca hasan de al-Albaani în Saheeh al-Tirmidhi, 843; Mishkaat al-Masaabeeh, 1770. 

Modul în care trebuie vizitat mormântul Profetului este ca vizitatorul să vină la mormânt, să stea cu fața către el și să spună: „Al-salaamu ‘alayka ya Rasool-Allah (Pacea fie asupra ta, o, Mesager al lui Allah).” Apoi trebuie să se deplaseze aproximativ un yard spre dreapta sa și să-i transmită salaams lui Abu Bakr, spunând: „Al-salaamu ‘alayka ya Aba Bakr.” Apoi trebuie să se deplaseze puțin mai departe spre dreapta sa, aproximativ un yard, și să-i transmită salaams lui ‘Umar ibn al-Khattaab, spunând: „Al-salaamu alayka ya ‘Umar.” 

9 – Este prescris ca bărbații care vizitează Madeenah să-i viziteze pe cei îngropați în Baqee’ al-Gharqad și pe martirii de la Uhud, să le transmită salaams și să facă du’aa’ pentru ei. S-a relatat că Buraydah (fie ca Allah să fie mulțumit de el) a spus: Mesagerul lui Allah îi învăța, atunci când ieșeau la cimitire, să spună: „Al-salaamu ‘alaykum ahl al-diyaar min al-mu’mineen wa’l-muslimeen, wa innaa in sha Allah bikum laahiqoon. Nas’al Allah lana wa lakum al-‘aafiyah. (Pacea fie asupra voastră, o, locuitori ai acestor sălașuri, credincioși și musulmani. Dacă Allah voiește, ne vom alătura vouă. Îi cerem lui Allah să ne acorde nouă și vouă izbăvirea).”  

10 – Vizitarea mormintelor este prescrisă pentru două scopuri mărețe: 

(i)Pentru ca vizitatorul să primească o lecție și o amintire.

(ii)Pentru ca persoana vizitată să beneficieze de du’aa’ și rugăciunile pentru milă și iertare care sunt oferite pentru ea.

Permisiunea de a vizita mormintele este condiționată de faptul ca să nu fie rostite cuvinte false, dintre care cele mai grave sunt shirk și kufr. S-a relatat de la Buraydah, de la tatăl său, că Mesagerul lui Allah a spus: „Obișnuiam să vă interzic să vizitați mormintele, dar acum, oricine dorește să le viziteze, să o facă, însă nu rostiți nicio minciună.” Relatat de al-Nasaa’i, 2033; clasificat ca saheeh de al-Albaani în al-Silsilah al-Saheehah, 886. 

Muslim a relatat și acest lucru (nr. 977), însă fără expresia „însă nu rostiți nicio minciună.” 

Nu este permis să se facă tawaf în jurul acestor morminte sau al oricăror altora, nici să se facă rugăciunea către ele sau printre ele și nici să se îndeplinească acte de adorare lângă ele, precum citirea Qur’aan-ului, facerea de du’aa’ etc., deoarece acestea sunt mijloace de a asocia alții în adorare cu Domnul întregii creații și de a le lua (mormintele) drept locuri de adorare, chiar dacă nu este construită nicio moschee deasupra lor. S-a relatat că ‘Aa’ishah și ‘Abd-Allah ibn ‘Abbaas (fie ca Allah să fie mulțumit de amândoi) au spus: Când moartea se apropia de Mesagerul lui Allah, el și-a pus o mantie peste față, iar când i s-a făcut cald, a îndepărtat-o și a spus: „Blestemul lui Allah fie asupra evreilor și creștinilor, deoarece au luat mormintele profeților lor drept locuri de adorare” – avertizând împotriva faptului de a face ceea ce au făcut ei. Relatat de al-Bukhaari, 436; Muslim, 529. 

Și el (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Cei mai răi dintre oameni sunt cei asupra cărora va veni Ceasul în timp ce sunt încă în viață și cei care iau mormintele drept locuri de adorare.” Relatat de Ahmad, 1/405. Este relatat și de al-Bukhaari într-un raport mu’allaq în Kitaab al-Fitan, Baab Zuhoor al-Fitan, 7067. Relatat și de Muslim în Kitaab al-Fitan, Baab Qurb al-Saa’ah, 2949, fără menționarea luării mormintelor drept locuri de adorare. 

S-a relatat că Abu Marthad al-Ghanawi a spus: L-am auzit pe Mesagerul lui Allah spunând: „Nu stați pe morminte și nu vă rugați cu fața către ele.” Relatat de Muslim, 972. 

Și s-a relatat că Abu Sa’eed al-Khudri (fie ca Allah să fie mulțumit de el) a spus: Mesagerul lui Allah a spus: „Întregul pământ este un loc de rugăciune, cu excepția cimitirelor și a băilor.” Relatat de Ahmad, 3/83; al-Tirmidhi, 317; clasificat ca saheeh de al-Albaani în Irwa’ al-Ghaleel, 1/320. 

Potrivit unui hadeeth relatat de Anas (fie ca Allah să fie mulțumit de el), Profetul le-a interzis oamenilor să se roage între morminte. Relatat de Ibn Maajah, 1698. Al-Haythami a spus în Majma’ al-Zawaa’id (2/27): Oamenii săi sunt oamenii lui saheeh.

Nu este permis să te prosternezi pe morminte; aceasta este mai degrabă un fel de idolatrie și ignoranță și un semn al devierii intelectuale și al înapoierii. Nu este permis ca vizitatorul acelor morminte sau altcineva să caute binecuvântare de la ele atingându-le, sărutându-le, lipind de ele orice parte a trupului sau să caute vindecare de la pământul lor frecându-și mâinile sau fața cu el ori să ia ceva de acolo pentru a-l dilua în apă și a se spăla cu aceasta. Nu este permis ca vizitatorii mormântului sau alții să îngroape în ele vreo parte a părului, a trupului sau batiste ori să-și pună imaginile sau orice altceva ar avea în pământul lor pentru a căuta binecuvântare (barakah). Nu este permis să se arunce bani sau vreun fel de mâncare, precum cereale etc., pe ele. Cel care face oricare dintre aceste lucruri trebuie să se pocăiască și să nu mai facă aceasta. Nu este permis să fie parfumate sau să juri pe Allah prin cei aflați în ele. Nu este permis să i se ceară lui Allah prin virtutea celor aflați în ele sau a statutului lor; aceasta este mai degrabă o formă haraam de implorare a lui Allah și unul dintre mijloacele care duc la shirk. Nu este permis să se construiască morminte înalte sau să se ridice orice structură deasupra lor, deoarece aceasta este un mijloc de venerare care duce la shirk. Nu este permis să se vândă mâncare, parfum etc. celui despre care se știe că le va folosi pentru astfel de acțiuni grav greșite. 

Căutarea ajutorului celor morți, cererea sprijinului lor, chemarea lor și solicitarea ca ei să împlinească nevoile, să ajute la îndepărtarea necazurilor, să aducă beneficii și să înlăture greutățile sunt toate forme de shirk major care îl scot pe om din Islam și îl fac adorator al idolilor, deoarece nimeni nu poate îndepărta grijile și necazurile unei persoane în afară de Allah Singur, fără partener sau asociat. Allah spune (interpretarea sensului):

„Astfel este Allah, Domnul vostru; a Lui este împărăția. Iar aceia pe care îi invocați sau îi chemați în afară de El nu stăpânesc nici măcar Qitmeer (membrana subțire de peste sâmburele curmalei).

Dacă îi invocați (sau îi chemați), ei nu aud chemarea voastră; iar dacă (în cazul în care) ar auzi, nu v-ar putea împlini cererea. Iar în Ziua Învierii, ei se vor lepăda de faptul că i-ați adorat. Și nimeni nu vă poate informa (o, Muhammad) asemenea Celui care este Atotcunoscător (al tuturor lucrurilor.”

[Faatir 35:13-14] 

„Spune (o, Muhammad): «Chemați-i pe aceia — în afară de El — despre care pretindeți [că sunt dumnezei precum îngerii, ‘Eesa (Isus), ‘Uzayr (Ezra) și alții]. Ei nu au puterea nici să îndepărteze nenorocirea de la voi și nici măcar să o transfere unei alte persoane.»

Aceia pe care îi cheamă [precum ‘Eesa (Isus) – fiul lui Maryam (Maria), ‘Uzayr (Ezra), îngerii și alții] caută pentru ei înșiși mijloace de apropiere de Domnul lor (Allah), pentru a vedea care dintre ei este mai aproape; și ei [‘Eesa (Isus), ‘Uzayr (Ezra), îngerii și alții] speră în Mila Sa și se tem de Chinul Său. Cu adevărat, Chinul Domnului tău este ceva de care trebuie să te temi!»

[al-Isra’ 17:56-57]