Îndoieli cu privire la unele învățături islamice, din partea unei eleve musulmane

În primul rând: 

Există câteva chestiuni preliminare despre care ar trebui să discutăm cu dumneavoastră și sperăm că veți fi atentă la ceea ce vă spunem: 

1.

Recunoaștem că locuiți într-o țară permisivă din punct de vedere moral, în care sunt permise lucruri interzise în Islam, iar lucrurile au ajuns într-o asemenea stare încât atât bărbații, cât și femeile merg cu bicicletele pe stradă în fața oamenilor aproape dezbrăcați. Oamenii sunt, fără îndoială, influențați de mediul lor; de aceea există un avertisment sever împotriva stabilirii printre mushrikeen și printre cei falimentați moral. Credem că, dacă ați locui într-un mediu decent și conservator, nu v-ați simți astfel. 

2.

Ne pare rău să vedem că, în întrebarea dumneavoastră, ați depășit limitele întrebărilor puse pentru a înțelege și ați ajuns să contestați legile și înțelepciunea lui Allah și să faceți diferență între credința în Allah, fie El preaslăvit, și legile Islamului. Legile Islamului au venit de la Allah în primul rând; ele vin de la El și de nicăieri altundeva. Așadar, este mai bine ca asemenea obiecții să fie formulate sub forma unor întrebări menite să înlăture îndoiala și nu în acest stil sau această formă. 

3.

Ați amestecat hotărârile Islamului cu acțiunile musulmanilor. Legile Islamului sunt pure și au fost prescrise de Allah, fie El preaslăvit, pentru a îndrepta treburile oamenilor și ale țărilor. Tot ceea ce fac musulmanii contrar legilor Domnului lor poate fi atribuit numai lor, nu religiei lor. Religia lui Allah nu le permite bărbaților să consume alcool, să se împrietenească cu femei non-mahram sau să comită zina (fornicație sau adulter). Cum puteți atribui aceste fapte rele și păcate majore comise de tinerii rătăciți legilor lui Allah și să susțineți că El le permite acest lucru bărbaților și îl interzice femeilor? Vă înșelați și sunteți confuză. Ați greșit atribuindu-le acțiunile Islamului și sunteți confuză în credința dumneavoastră că aceste acțiuni sunt permise bărbaților, dar nu și femeilor. 

În al doilea rând: 

Ați rostit în întrebarea dumneavoastră câteva cuvinte condamnabile, care sunt foarte greșite și reprezintă un pericol pentru angajamentul dumneavoastră religios; prin urmare, trebuie să vă pocăiți pentru ele și să le regretați. Printre cele mai grave se numără cuvintele dumneavoastră: „de ce spun oamenii că Islamul este cea mai măreață religie de pe pământ dacă este atât de nedreaptă și crudă?” Acestea sunt cuvinte care, dacă ar fi rostite de cineva care le-ar înțelege sensul, ar echivala în cazul său cu apostazia. Ele implică insultarea lui Allah, fie El preaslăvit, iar aceasta este o chestiune serioasă. Poate că scuza dumneavoastră este că ați confundat legile lui Allah cu acțiunile unor musulmani. Islamul este religia lui Allah și este ceea ce El a prescris. Este ceea ce El i-a revelat Profetului Său Muhammad (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa). Allah spune (interpretarea sensului):

„Cu adevărat, religia la Allah este Islamul”

[Aal ‘Imraan 3:19]

„Iar acela care dorește o altă religie decât Islamul, aceasta nu-i va fi acceptată și în Viața de Apoi va fi printre cei pierduți”

[Aal ‘Imraan 3:85]. 

A acuza Islamul de nedreptate și cruzime este una dintre cele mai false dintre toate minciunile. Allah spune, negând prima acuzație (interpretarea sensului):

„Într-adevăr, Allah poruncește Al-‘Adl (adică dreptatea și adorarea nimănui în afară de Allah Singur — monoteismul islamic) și Al-Ihsân [adică să aveți răbdare în îndeplinirea îndatoririlor față de Allah, în întregime de dragul lui Allah și în conformitate cu Sunnah (căile legale) ale Profetului صلىالله عليه وسلم într-un mod desăvârșit] și dăruirea (ajutorului) rudelor apropiate (adică tot ceea ce Allah v-a poruncit să le oferiți, de exemplu avere, vizitarea lor, îngrijirea lor sau orice alt fel de ajutor) și interzice Al-Fahshâ’ (adică toate faptele rele, de exemplu acte sexuale ilegale, neascultarea părinților, politeismul, rostirea minciunilor, depunerea mărturiei false, uciderea unei vieți fără drept), Al-Munkar (adică tot ceea ce este interzis de legea islamică: politeismul de orice fel, necredința și toate felurile de fapte rele) și Al-Baghy (adică toate formele de asuprire). El vă îndeamnă, pentru ca voi să luați aminte”

[al-Nahl 16:90].

Și El spune, negând a doua acuzație:

„Allah vă voiește ușurarea și nu vă voiește împovărarea”

[al-Baqarah 2:185]. 

„Și ce poate fi după Adevăr decât rătăcirea?”

[Yoonus 10:32]. 

Mesagerul lui Allah (sa) a spus: „Allah nu m-a trimis pentru a le face oamenilor lucrurile grele, în speranța că vor greși; mai degrabă El m-a trimis să-i învăț și să fac lucrurile ușoare.” Relatat de Muslim, 1478. 

S-a relatat că Ibn ‘Abbaas (fie ca Allah să fie mulțumit de el) a spus: I s-a spus Mesagerului lui Allah (sa): Care religie este cea mai iubită de Allah? El a spus: „al-Haneefiyyah al-Samhah (monoteismul ușor).” Relatat de Ahmad și clasificat drept saheeh de al-Albaani. 

În al treilea rând: 

Principiul de bază cu privire la porunci și interdicții este că nu există nicio diferențiere între bărbați și femei în ceea ce le privește. Nu este nevoie să subliniem că acest lucru se aplică tuturor hotărârilor, însă constatăm că, în cazul unor interdicții, Allah menționează ambele sexe, iar aceasta confirmă ceea ce spunem, și anume că, în principiu, nu există nicio diferență între sexe, mai ales în privința lucrurilor interzise în Islam. De exemplu: 

(i)

Allah, fie El preaslăvit, spune (interpretarea sensului):

„Cât despre hoț și hoață, tăiați-le mâinile (de la încheietura mâinii drepte) ca răsplată pentru ceea ce au săvârșit, ca pedeapsă exemplară de la Allah. Și Allah este Atotputernic, Înțelept”

[al-Maa’idah 5:38]. 

(ii)

Allah, fie El preaslăvit, spune (interpretarea sensului):

„Pe desfrânată și pe desfrânat biciuiți-i pe fiecare cu o sută de lovituri. Mila să nu vă rețină în cazul lor, în aplicarea pedepsei prescrise de Allah, dacă credeți în Allah și în Ziua de Apoi. Și un grup de credincioși să fie martor la pedepsirea lor.”

[al-Noor 24:2]. 

(iii)

Allah, fie El preaslăvit, spune (interpretarea sensului):

„Spune-le bărbaților credincioși să-și plece privirile (de la lucrurile interzise) și să-și păzească părțile intime (de actele sexuale ilegale). Aceasta este mai curat pentru ei. Cu adevărat, Allah este Atotștiutor a ceea ce fac.

31. Și spune-le femeilor credincioase să-și plece privirile (de la lucrurile interzise) și să-și păzească părțile intime (de la actele sexuale ilegale)”

[al-Noor 24:30. 31]. 

Mai mult, trebuie să vă spunem că există lucruri interzise bărbaților, dar permise femeilor, deoarece sunt potrivite pentru natura femeilor, dar nu sunt potrivite pentru bărbați. S-a relatat de la Abu Moosa al-Ash‘ari (fie ca Allah să fie mulțumit de el) că Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Allah, fie El glorificat și preaslăvit, a permis mătasea și aurul femeilor din ummah mea și le-a interzis bărbaților.”

Relatat de Ahmad (19184) și al-Nasaa’i (5265); clasificat drept saheeh de al-Albaani. 

De asemenea, trebuie să vă spunem că diferențele în alcătuirea fizică a celor două sexe pot impune variații în anumite hotărâri, însă, în contextul răsplății și al statutului în fața lui Allah, această variație devine neînsemnată și fiecare persoană va fi răsplătită potrivit efortului și situației sale; nimeni nu va fi nedreptățit și nicio faptă nu va fi subevaluată; nimeni nu va fi tras la răspundere pentru ceva ce nu a făcut. Allah, fie El preaslăvit, spune (interpretarea sensului):

„Iar aceia care săvârșesc fapte bune, fie bărbați, fie femei, și sunt credincioși [în Unicitatea lui Allah (musulmani)], aceia vor intra în Paradis și nu li se va face nici cea mai mică nedreptate, nici cât o Naqeera (punctul de pe sâmburele unei curmale)”

[al-Nisa’ 4:124]

„Acela care săvârșește o faptă rea nu va fi răsplătit decât cu una asemenea ei; iar acela care săvârșește o faptă bună, fie bărbat, fie femeie, și este un credincios adevărat (în Unicitatea lui Allah), aceia vor intra în Paradis, unde li se va da din belșug tot ceea ce vor, fără limită”

[Ghaafir 40:60]. 

Este aceasta suficient pentru a vă da seama cât de greșită este ideea dumneavoastră că lucrurile haraam sunt permise bărbaților, dar nu femeilor? Din aceasta vă veți da seama că afirmația dumneavoastră „de ce este în regulă ca un băiat să iasă și să se îmbete atât de tare încât să nu poată merge cum trebuie și să se culce cu un milion de fete diferite?” nu are nicio bază în adevăr. Alcoolul și zina (fornicația) sunt păcate majore și nu se face nicio diferențiere în privința lor între bărbați și femei; ambele — dacă fac aceste lucruri — poartă povara păcatului și merită pedeapsa prescrisă. Dacă mulți oameni fac diferență în această chestiune, permițându-le fiilor lor să facă acest lucru, dar nu și fiicelor lor, aceasta se datorează ispitei lui Shaytaan și nu provine din legile Celui Prea Milostiv. 

Există vreun motiv sau vreo înțelepciune, există vreo dreptate sau echitate în ceva dacă priviți faptele celor răi și imorali și murdăria dependenților și a desfrânaților ca pe criteriul după care să judecați religia Domnului lumilor?? 

În al patrulea rând: 

Afirmația dumneavoastră: „unii musulmani par să creadă că este în regulă să căsătorească o fată de cincisprezece ani cu un bărbat de treizeci de ani pe care nu l-a întâlnit niciodată; de ce este acest lucru în regulă?” 

Aceste cuvinte sunt nedrepte și contrare realității pe care doriți să o judecați. 

Vă rugăm să luați aminte la ceea ce urmează să vă spunem: 

1.

O căsătorie nu poate avea loc niciodată între un bărbat de treizeci de ani și o fată de cincisprezece ani, între acea fată și un bărbat de orice vârstă ar dori ea, decât cu acordul ei. Ce rău v-ar face dacă un bărbat de acea vârstă v-ar cere în căsătorie când aveți vârsta pe care o aveți, iar apoi ați accepta și ați dori să vă căsătoriți cu el și i-ați spune tutorelui dumneavoastră să meargă mai departe cu aceasta? Dar dacă ea are treizeci de ani și el patruzeci și cinci? Și ce dacă? Faptul că ea nu l-a acceptat anterior pe acest soț nu înseamnă nimic. Chestiunea îi aparține ei să decidă, dacă dorește și este de acord cu aceasta după ce întreabă despre el și se interesează cu privire la el; iar dacă dorește, îl poate respinge. 

2.

Mai mult, dacă ea l-a întâlnit înainte — așa cum se întâmplă printre cei care acționează contrar sharee‘ah și au relații haraam — aceasta nu înseamnă că mariajul lor va fi fericit; mai degrabă, majoritatea lucrurilor pe care le auziți despre soți care își bat soțiile, soții care își ucid soții, divorț, separare și infidelitate conjugală — toate acestea, în societatea în care trăiți și în altele asemenea ei — se întâmplă între soți care se cunoșteau și se întâlniseră înainte de căsătorie și, în multe cazuri, aveau un copil sau copii. I-a ajutat oare în vreun fel acea întâlnire de dinaintea căsătoriei? 

2.

Așa cum un bărbat de treizeci de ani se poate căsători cu o fată de cincisprezece ani, tot astfel un bărbat de douăzeci de ani se poate căsători cu o femeie de treizeci sau chiar de patruzeci de ani. Și ce dacă? Ceea ce contează este faptul că amândoi sunt de acord și consimt la căsătorie. Ce rău este dacă există o diferență de vârstă între soți? A existat oare vreo căsătorie mai fericită decât căsătoriile Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) cu Khadeejah și ‘Aa’ishah? Căsătoria lui cu Khadeejah (fie ca Allah să fie mulțumit de ea) a avut loc când ea avea aproape dublul vârstei lui, iar căsătoria lui cu ‘Aa’ishah a avut loc când el era mult mai în vârstă decât ea, însă acestea s-au numărat printre cele mai reușite căsătorii de pe pământ. Așadar, când a avut diferența de vârstă dintre soți, în sine, un impact negativ asupra căsătoriei? 

În al cincilea rând: 

Afirmația dumneavoastră „de ce, atunci când o fată musulmană își croiește propriul drum și vrea să facă ceva cu viața ei, nu poate, pentru că Islamul o ține pe loc?” nu este corectă, deoarece Islamul nu împiedică o femeie să iasă singură la moschee, la piață sau la casele familiei, rudelor și vecinilor ei. Ceea ce este interzis este ca ea să călătorească singură fără un mahram, iar însoțirea de către un mahram în timpul călătoriei este prescrisă numai pentru a o proteja de cei care s-ar putea juca cu ea și i-ar putea face rău. Poate că vedeți în țara în care locuiți că femeile nu sunt în siguranță dacă ies singure la piață sau la serviciu și sunt conștiente că „lupii” străzilor le așteaptă. Atunci când Islamul prescrie ceva menit să protejeze femeile, aceasta nu înseamnă că le tratează rău; mai degrabă, aceasta se datorează faptului că Islamul le ține la mare cinste și le arată un mare respect, acordând totodată atenție slăbiciunii lor și nevoii lor de a avea pe cineva care să le protejeze și să le păzească de răufăcătorii care le-ar putea face rău. 

Mai mult, orice persoană înțeleaptă își dă seama că femeile au nevoie de protecție și îngrijire mai mult decât bărbații, iar nevoia de a proteja fetele împotriva rătăcirii sau a căderii victime ale agresiunii este și mai mare. Dacă își pierde virginitatea, rămâne însărcinată sau onoarea îi este pătată fizic, acest lucru o poate afecta pe ea și viitorul ei și poate fi dificil pentru ea să ascundă aceasta. În ceea ce-i privește pe băieți, nu există nicio diferență între băiat și fată cu privire la pedeapsa shar‘i în această lume sau la răsplata din Viața de Apoi, însă un băiat — cel puțin — își poate ascunde fapta rea, iar efectul și rușinea acesteia nu sunt vizibile în cazul lui. Mai mult, el nu este cel de care se teme că va fi agresat; el este agresorul, iar fata este ținta și victima. Așadar, care dintre ei merită mai mult să fie protejat, păzit, supravegheat și îngrijit? „Dacă ați ști” [Nooh 71:4]. 

În al șaselea rând:

În ceea ce privește afirmația dumneavoastră „de ce nu este în regulă ca o femeie musulmană să se căsătorească cu un bărbat ne-musulman atunci când s-a îndrăgostit de el, dar este perfect în regulă ca un bărbat musulman să se căsătorească cu o femeie ne-musulmană?”, acesta este un comentariu foarte ciudat! Pot fi acestea cuvintele cuiva care crede în Allah, fie El preaslăvit, ca Domnul său și se descrie pe sine ca musulmană? Unde este credința în numele lui Allah al-Hakam (Preaînțeleptul) și unde este credința în atributul înțelepciunii al Domnului dumneavoastră? Unde este supunerea față de poruncile și interdicțiile Lui? Acum doriți ca orice femeie musulmană care se îndrăgostește de un bărbat budist sau hindus să poată să se căsătorească cu el! Credeți că Islamul le permite bărbaților să se căsătorească cu femei idolatre, comuniste sau budiste? Aceasta este o idee greșită. Nu este permis ca bărbații musulmani să se căsătorească cu femei necredincioase, cu excepția celor care sunt evreice sau creștine; nu le este permis să se căsătorească cu femei de orice altă religie. 

În cazul unei femei musulmane, este haraam ca ea să se căsătorească cu cineva de orice altă religie în afară de Islam. Aceasta este o chestiune asupra căreia există consensul savanților și nu există diferențe de opinie cu privire la ea. 

Este foarte ciudat că doriți ca o femeie musulmană să se poată căsători cu orice necredincios de care se îndrăgostește, în timp ce mulți necredincioși nu le permit fiicelor lor să se căsătorească cu bărbați musulmani, chiar dacă se îndrăgostesc de ei! Budiștii și hindușii nu-și dau fiicele în căsătorie musulmanilor. Într-adevăr, există unele confesiuni creștine care nu-și căsătoresc membrii între ei! Cum v-a venit ideea că Islamul nu are grijă de femeile musulmane și le permite să se căsătorească cu bărbați de orice religie, astfel încât aceasta ar putea duce la îndepărtarea lor de religia lor? 

Vă rugăm să vedeți răspunsul la întrebarea numărul 83736. 

În al șaptelea rând: 

În ceea ce privește afirmația dumneavoastră „de ce pot bărbații să aleagă cu cine vor să se căsătorească, dar uneori femeia nu are deloc dreptul să spună ceva în această privință? De ce este atât de nedrept?”, greșeala dumneavoastră este foarte clară și evidentă. De fapt, femeia poate alege la fel cum poate alege bărbatul; de fapt, dreptul ei de a alege este mai mare decât al lui. Femeia care primește cereri în căsătorie îl poate alege pe oricine dorește și îi poate respinge pe toți ceilalți. De fapt, ea poate alege un bărbat care i se potrivește, în timp ce unui bărbat îi poate fi dificil să ceară în căsătorie mai mult de una sau două femei. Toate alegerile făcute de bărbați creează de fapt alegeri pentru femeie, deoarece ea are dreptul să-l refuze. 

Tradiția este ca femeia să fie makhtoobah (căreia i se face cerere în căsătorie), nu khaatibah (cea care face cererea); să fie mankoohah (cea care este căsătorită), nu naahikah (cea care se căsătorește); să fie matloobah (cea care este căutată), nu taalibah (cea care caută). Acest lucru este adânc înrădăcinat în natura fiilor lui Adam și, de fapt, a altor ființe vii: de obicei, femela este cea căutată. 

În ciuda acestui fapt, nu există niciun motiv în sharee‘ah ca, dacă unei femei îi place un bărbat, să nu-și exprime dorința de a se căsători cu el. Dar acest lucru nu trebuie făcut într-un mod nepotrivit. Așadar, ea nu trebuie să-i facă cerere sau să fie cea care se căsătorește cu el; mai degrabă, el este cel care face cererea, iar ea este cea căreia i se face cererea; el este cel care se căsătorește, iar ea este cea care este căsătorită. 

În al optulea rând: 

În cele din urmă, trebuie să înțelegeți că Islamul onorează femeia ca fiică, mamă și soție: îi protejează drepturile care i-au fost luate. În legile sale, acordă atenție slăbiciunii și naturii emoționale a femeii. Așadar, prescrie pentru ea ceea ce îi protejează onoarea și demnitatea. Ceea ce vedeți în privința pierderii onoarei și a transgresiunii împotriva femeilor sub forma agresiunii și violului se datorează doar comportamentului rău al bărbaților care și-au pierdut orice milă și compasiune și orice conștiință că Allah îi privește mereu; se datorează, de asemenea, faptului că femeile își arată podoabele și sunt nepăsătoare în privința amestecului, a strângerii mâinilor, a muncii și a corespondenței cu bărbații. Dacă femeile ar respecta legile lui Allah în îmbrăcămintea lor și nu s-ar amesteca cu bărbații sau nu ar călători singure și dacă ar respecta îndrumările islamice cu privire la vorbirea cu bărbații și privirea către ei, o mare parte a răului și a corupției din societate ar lua sfârșit. 

Ibn al-Qayyim (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus: 

Nu există nicio îndoială că permiterea femeilor să se amestece liber cu bărbații este baza tuturor nenorocirilor și relelor și este una dintre cele mai mari cauze ale aducerii pedepsei asupra întregii comunități. Este, de asemenea, una dintre cauzele corupției în treburile publice și private. Iar amestecul bărbaților cu femeile este o cauză a multor fapte imorale și a zinei și este una dintre cauzele răspândirii morții și a epidemiilor continue. 

Al-Turuq al-Hukmiyyah, p. 405 

Vă rugăm să vedeți, de asemenea, răspunsul la întrebarea nr. 40405 

Sfatul nostru pentru dumneavoastră este să vă feriți de trucurile lui Shaytaan, să vă venerați Domnul, fie El preaslăvit, să fiți mândră de religia dumneavoastră și să vă exprimați aprecierea față de Profetul Islamului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa). Trebuie să înțelegeți că viața nu înseamnă sex, astfel încât să vă concentrați numai asupra acestei chestiuni. Islamul este în întregime măreț, iar hotărârile sale sunt toate în interesul indivizilor și al societăților, în orice timp și în orice loc. Oamenii înțelepți din Occident intră în religia lui Allah în număr mare, nu pentru a flata pe cineva, ci datorită măreției legilor sale și potrivirii lor cu toate timpurile și locurile. Acești oameni înțelepți fac diferență între ceea ce știu despre Islam și ceea ce văd în acțiunile unor musulmani. Așadar, gândiți-vă din nou la ceea ce ați spus și reevaluați verdictul dumneavoastră asupra Islamului: veți vedea măreția acestei religii și faptul că vă bucurați de o binecuvântare de care milioane de oameni sunt lipsiți. 

Iar Allah știe cel mai bine.