Încheierea unei înțelegeri cu bunicul pentru a renunța la partea sa din moștenire înainte de calcularea succesiunii
Întrebare
„Tatăl meu a murit și avea multă avere și proprietăți. Avea șase fii, o fiică, o soție și un tată. Știm că tatăl tatălui meu va moșteni o șesime din succesiune. Tatăl tatălui meu este un om foarte bătrân, având aproape nouăzeci de ani. Întrebarea noastră este: Putem noi (copiii tatălui meu și soția lui) să-i cerem bunicului nostru să ne dea partea sa din moștenirea tatălui nostru înainte de calcularea succesiunii, cu acordul său și fără a-l constrânge, cu sau fără ceva în schimb, după dorința lui și pe baza faptului că vom cheltui pentru el așa cum făcea tatăl nostru și chiar mai mult? Cererea noastră nu urmărește să-l privăm pe bunicul nostru de drepturile sale shar’i, ci se datorează faptului că procedurile guvernamentale pentru calcularea succesiunii durează mult timp, iar dacă bunicul nostru moare înainte ca acest proces să fie finalizat, vom ajunge într-o situație complicată cu moștenitorii săi, și nimeni nu știe cât de complicată va fi, în afară de Allah. Există condiții care trebuie îndeplinite pentru ca bunicul nostru să-și dea partea copiilor fiului său, despre care Allah știe că nu a neglijat îndatoririle față de el, lucru pe care îl vor mărturisi atât bătrânii, cât și tinerii? Există vreun păcat asupra noastră dacă îi cerem acest lucru bunicului nostru și acceptăm orice hotărăște el?."
Răspuns
În primul rând:
Dacă situația este așa cum o descrieți, ceea ce doriți să facă bunicul vostru, și anume să renunțe la dreptul său la moștenire în schimbul unui lucru, este numit de învățați o înțelegere (sulh). În forma despre care se întreabă aici, este o înțelegere de renunțare la ceva necunoscut, deoarece bunicul nu cunoaște valoarea părții sale din moștenire. Unii dintre învățați – precum al-Shaafa’i – au considerat că o înțelegere de renunțare la ceva necunoscut nu este permisă, la fel cum nu este permisă vânzarea unui lucru necunoscut.
Imam al-Shaafa’i (Allah să aibă milă de el) a spus în al-Umm (3/226): Printre lucrurile haraam care se întâmplă în înțelegeri, după cum consider, se află situația în care înțelegerea se bazează pe renunțarea la ceva necunoscut, astfel încât, dacă ar fi vorba despre o vânzare sau o tranzacție, aceasta ar fi haraam. Dacă un om moare și unii dintre moștenitorii săi încheie o înțelegere cu ceilalți, iar înțelegerea este făcută în timp ce ambele părți își cunosc drepturile sau confirmă că își cunosc drepturile, iar schimbul are loc între cele două părți înainte ca ele să se despartă, atunci înțelegerea este valabilă. Dar dacă aceasta are loc când ei nu cunosc valoarea părților care li se cuvin sau valoarea pe baza căreia își încheie înțelegerea, atunci înțelegerea nu este permisă, la fel cum nu este permisă vânzarea unui lucru necunoscut. Sfârșitul citatului.
Potrivit lui Imam Ahmad (Allah să aibă milă de el), se poate încheia o înțelegere cu privire la ceva necunoscut dacă nu este posibil să fie cunoscut, însă dacă este posibil să fie cunoscut – precum în întrebarea voastră – atunci înțelegerea nu este permisă.
Ibn Qudaamah (Allah să aibă milă de el) a spus: O înțelegere cu privire la ceva necunoscut poate fi valabilă dacă nu există nicio modalitate de a-l cunoaște. Dar în privința celui care poate fi cunoscut, precum o succesiune existentă sau cunoscută de persoana care se ocupă de ea, dar necunoscută proprietarului ei, nu se poate încheia o înțelegere în condiții de necunoaștere.
Ahmad a spus: Dacă se încheie o înțelegere cu o femeie cu privire la partea ei din succesiune, care este o optime, aceasta nu este valabilă. El a citat drept dovadă cuvintele lui Shurayh: Orice femeie care încheie o înțelegere cu privire la optimea ei din succesiune atunci când nu știe ce a lăsat soțul ei în urmă, încheie fără îndoială o înțelegere foarte suspectă, adică există suspiciunea că ceilalți moștenitori vor să-i ia averea și să o înșele.
El a spus: Dacă unii oameni moștenesc avere și proprietăți și îi spun unuia dintre ei: Te vom exclude de la moștenire în schimbul a o mie de dirhami, consider aceasta makrooh. Nimic nu ar trebui cumpărat de la ea fără ca ea să știe, deoarece poate crede că este puțin, în timp ce el știe că este mult. Nu ar trebui cumpărat până când ea nu știe ce este. De fapt, un om încearcă de obicei să încheie o înțelegere cu alt om cu privire la ceva ce nu cunoaște. Dar dacă știe ce este, de ce ar încheia o înțelegere cu privire la acel lucru?! Singurul motiv este că vrea să înșele cealaltă parte. Sfârșitul citatului din al-Mughni (7/23).
Pe baza acestui fapt, nu vă este permis să-i cereți bunicului vostru să renunțe la partea sa în schimbul banilor pe care i-i veți da, deoarece aceasta poate duce la acuzația că vreți să consumați partea bunicului vostru din moștenire și să-l privați de ea, astfel încât aceasta să nu ajungă la moștenitorii lui după moartea sa.
Dacă vreți cu adevărat să renunțați la procedurile care pot dura mult timp, ar trebui să calculați moștenirea și să stabiliți partea bunicului vostru; în acest caz veți evita lucrul de care vă temeți.
În al doilea rând:
Dacă bunicul vostru este sănătos și lucid, iar mintea sa nu este afectată de vârsta înaintată, nu există niciun păcat asupra voastră dacă renunță la toată partea sa sau la o parte din ea, atât timp cât face aceasta de bunăvoie și fără ca voi să-i cereți, deoarece, dacă îi cereți acest lucru, poate accepta din timiditate.
În al treilea rând:
Trebuie să vă străduiți să fiți drepți și să nu luați drepturile oamenilor. Allah Însuși a stabilit părțile de moștenire și spune cu privire la ele (interpretarea sensului):
„(Aceste părți stabilite) sunt prescrise de Allah. Iar Allah este Atotștiutor, Atotînțelept”
[al-Nisa’ 4:11]
Așadar, nu vă este permis să folosiți trucuri pentru a lua drepturile altora.
Îi cerem lui Allah să vă călăuzească să vă faceți câștigul halaal și să vă ajute să evitați haraam.
Iar Allah știe cel mai bine.
Conținutul de pe tawhid.ro este compilat și tradus de studenți ai cunoașterii islamice (ṭullāb al-ʿilm) din surse savanțe de încredere. Nu emitem fatwa independente și nu înlocuim consultarea directă cu un savant calificat (ʿālim).
Pentru cazuri personale sau întrebări specifice, vă recomandăm să consultați un imam sau un savant recunoscut din comunitatea dumneavoastră.