Încercările evreilor de a-l ucide pe Profet (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa)

Evreii au vrut să-l ucidă pe Mesager (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) în mai multe rânduri, inclusiv în următoarele situații: 

1 – Când era copil. Ibn Sa’d a relatat în al-Tabaqaat, cu un isnaad care duce până la Ishaaq ibn ‘Abd-Allah, că atunci când mama Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) i l-a dat femeii Sa’di care l-a alăptat, i-a spus: „Ai grijă de el”, și i-a povestit ce văzuse. Haleemah al-Sa’diyyah a trecut pe lângă niște evrei și a spus: „Nu-mi veți spune despre acest fiu al meu? L-am conceput într-un anumit fel, am născut într-un anumit fel și am văzut cutare și cutare”, și a repetat ceea ce îi spusese mama lui. Ei și-au spus unul altuia: „Ucideți-l!” Au întrebat-o: „Este orfan?” Ea a spus: „Nu, acesta este tatăl lui, iar eu sunt mama lui.” Ei au spus: „Dacă ar fi fost orfan, l-am fi ucis.” Haleemah (doica lui) l-a luat și a spus: „Aproape că am pierdut ceea ce mi-a fost încredințat.” 

Această relatare este mursal, însă oamenii lanțului său de transmitere sunt thiqaat (demni de încredere). 

2 – Au încercat să-l ucidă (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) după Badr. Banu al-Nadeer l-au chemat să iasă la ei împreună cu treizeci dintre însoțitorii săi și au spus: „Vom trimite treizeci dintre rabinii noștri să se întâlnească într-un anumit loc, la jumătatea drumului dintre noi și voi, pentru ca ei să vă asculte. Dacă vor crede în voi, atunci vom crede cu toții în voi.” Apoi au spus: „Cum putem ajunge la o înțelegere când suntem șaizeci? Trimiteți trei dintre însoțitorii voștri și vom trimite trei dintre savanții noștri să vă asculte.” Ei purtau pumnale ascunse și voiau să-l ucidă pe Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa). O femeie sinceră dintre Banu al-Nadeer i-a trimis vorbă nepotului ei (fiul fratelui ei), care era un bărbat musulman dintre Ansaar, și i-a spus despre acest lucru, iar el i-a spus Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa). Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) s-a întors, iar în ziua următoare și-a adus trupele și i-a asediat, iar evreii din Banu al-Nadeer au fost expulzați. Această poveste a fost relatată de ‘Abd al-Razzaaq în Musannaf-ul său și de Abu Dawood în Sunan-ul său (3004), prin ‘Abd al-Razzaaq, însă el nu menționează detaliile poveștii, ci spune: „… «Ei vă vor asculta, iar dacă vor crede în voi, vom crede și noi în voi.» Relatatorul a relatat apoi întreaga poveste. Când a venit ziua următoare, Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a ieșit dimineața cu o armată și i-a asediat.” Acest hadeeth a fost clasificat drept saheeh de al-Albaani în Saheeh Abi Dawood. 

3 – Ibn Ishaaq menționează un alt motiv pentru expulzarea lui Banu al-Nadeer, și anume că Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a mers la Banu al-Nadeer pentru a le cere ajutorul la plata diyah pentru doi oameni dintre ahl al-dhimmah, care fuseseră uciși din greșeală de ‘Amr ibn Umayyah al-Dumari. Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) s-a așezat lângă un zid care aparținea lui Banu al-Nadeer, iar ei au complotat să arunce o piatră asupra lui și să-l ucidă. Revelația l-a informat despre aceasta, iar el s-a grăbit să se întoarcă la Madeenah, apoi a poruncit să fie asediați. 

4 – Apoi a avut loc incidentul otrăvirii, după cucerirea Khaybarului. Al-Bukhaari (2617) și Muslim (2190) au relatat de la Anas că o femeie evreică a venit la Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) cu niște carne de oaie otrăvită. Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a mâncat din ea, apoi a întrebat-o despre acest lucru. Ea a spus: „Am vrut să te ucid.” El a spus: „Allah nu te-ar fi lăsat să faci aceasta.” Ei au spus: „Să o ucidem?” El a spus: „Nu.” El a spus: „Încă văd efectul acesteia pe palatul Mesagerului lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa).” 

Al-Nawawi a spus: Este ca și cum otrava ar fi lăsat încă o urmă de înnegrire etc. 

Numele acestei femei era Zaynab bint al-Haarith, soția lui Salaam ibn Mashkam, unul dintre conducătorii evreilor. 

Relatările diferă cu privire la faptul dacă ea a fost sau nu ucisă. Se pare că Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) nu a ucis-o la început, însă când Bishr ibn al-Bara’ ibn Ma’roor a murit ca urmare a efectelor acestei mâncări, atunci a executat-o ca pedeapsă qisaas.

 Al-Bukhaari (5777) a relatat că Abu Hurayrah a spus:  Când Khaybar a fost cucerit, Profetului i-a fost oferită în dar o oaie friptă otrăvită (de către evrei). Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Să fie aduși înaintea mea toți evreii care au fost aici.” Evreii au fost adunați, iar Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Îmi veți spune acum adevărul, dacă vă întreb despre ceva?” Ei au răspuns: „Da.” El a întrebat: „Ați otrăvit această oaie?” Ei au spus: „Da.” El a întrebat: „Ce v-a făcut să faceți aceasta?” Ei au spus: „Am vrut să aflăm dacă ești un mincinos, caz în care am fi scăpat de tine, iar dacă ești Profet, atunci otrava nu ți-ar fi făcut rău.” 

Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) se simțea rău din cauza acestei mâncări și era tratat prin ventuze pentru aceasta.

Ahmad (2784) a relatat de la Ibn ‘Abbaas că o femeie evreică i-a trimis în dar Mesagerului lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) o oaie friptă otrăvită. El a trimis după ea și a întrebat-o: „Ce te-a făcut să faci ceea ce ai făcut?” Ea a spus: „Am vrut să văd dacă ești Profet; atunci Allah ți-ar fi spus despre aceasta, iar dacă nu erai Profet, oamenii ar fi scăpat de tine.” Ori de câte ori Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) se simțea rău ca urmare a acestui lucru, se trata prin ventuze. Cu o ocazie, el a călătorit și, când a intrat în starea de ihraam, s-a simțit rău din această cauză și s-a tratat prin ventuze. Editorul al-Musnad l-a clasificat drept saheeh. 

Aceasta a avut un rol în provocarea morții sale, astfel încât el (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a murit ca martir (shaheed), după cum a spus Ibn Mas’ood (Allah să fie mulțumit de el): 

„Dacă aș jura pe Allah de nouă ori că Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a fost ucis, aceasta mi-ar fi mai drag decât să jur o singură dată, deoarece Allah l-a făcut Profet și l-a făcut martir.” Relatat de Ahmad, 3617. Editorii au spus că isnaad-ul său este saheeh conform condițiilor lui Muslim. 

Al-Sindi a spus: Cuvintele „a fost ucis” înseamnă prin otrava din carnea părții anterioare a piciorului oii pe care a mâncat-o, când efectele acesteia au apărut în timp ce murea. 

Citat din Haashiyat al-Musnad, 6/116. 

Al-Bukhaari a relatat în Saheeh-ul său, într-o relatare mu’allaq, iar al-Haakim a relatat în Mustadrak-ul său într-o relatare mawsool, că ‘Aa’ishah (Allah să fie mulțumit de ea) a spus: „Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) obișnuia să spună, în boala care avea să fie ultima sa: «O, ‘Aa’ishah, încă simt durerea mâncării pe care am mâncat-o la Khaybar, iar acum simt că aorta îmi este tăiată din cauza acelei otrăvi.»” 

Aorta este vena aflată spre spate și conectată la inimă; dacă este tăiată, persoana va muri. 

Cucerirea Khaybarului a avut loc în Muharram sau Rabee’ al-Awwal al anului 7 AH. Prin urmare, acest eveniment a avut loc cu patru ani înainte ca Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) să moară. 

La aceasta se adaugă crimele consemnate ale evreilor, care nu cunosc nicio limită în vremurile vechi sau moderne. Vrăjmășia dintre noi și ei va dura până când îi vom combate și îi vom ucide la sfârșitul vremurilor, după cum ne-a spus Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa). 

A se vedea al-Yahood fi’l-Sunnah al-Mutahharah, de Dr. ‘Abd-Allah ibn Naasir al-Shaqaari; Zaad al-Ma’aad, 3/279 

Și Allah știe cel mai bine.