În prosternare, trebuie ca toate degetele de la picioare să atingă podeaua?

Este obligatoriu să te prosternezi în timpul rugăciunii pe cele șapte părți care trebuie să atingă podeaua în prosternare, și anume: fruntea (inclusiv nasul), cele două mâini, cei doi genunchi și capetele (degetele) celor două picioare, pe baza relatării narate de al-Bukhaari (812) și Muslim (490) de la Ibn ‘Abbaas (fie ca Allah să fie mulțumit de el), potrivit căreia Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Mi s-a poruncit să mă prosternez pe șapte oase: fruntea — și a indicat spre nasul său — mâinile, genunchii și capetele picioarelor (adică degetele).” 

Al-Nawawi (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus: 

Dacă omite una dintre aceste părți, rugăciunea sa nu este valabilă. Sfârșitul citatului. 

În Sharh Muntaha al-Iraadaat (1/432) se spune: 

Prosternarea pe aceste șapte oase, împreună cu nasul, pe locul unde se roagă, fie că este pământul, o rogojină sau orice altceva, este un stâlp sau o parte esențială a rugăciunii dacă persoana este capabilă să facă acest lucru, pe baza hadeeth-ului lui Ibn ‘Abbaas. Sfârșitul citatului. 

Modul perfect este ca partea care trebuie să atingă podeaua în prosternare să o atingă complet, deoarece, atunci când Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) se prosterna, își îndrepta vârfurile degetelor de la picioare către qiblah (narate de al-Bukhaari, 785); și pe baza relatării narate de Abu Dawood de la Rifaa‘ah ibn Raafi‘ (fie ca Allah să fie mulțumit de el), de la Profet (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa), care i-a spus celui care nu se ruga corect: „Când te prosternezi, fă-ți prosternarea fermă.” Clasificat ca hasan de al-Albaani în Saheeh Abi Dawood. A face ca partea care trebuie să atingă podeaua în prosternare să o atingă complet face parte din fermitatea prosternării. 

Este acceptabil ca partea care trebuie să atingă podeaua în prosternare să o atingă parțial, potrivit opiniei corecte a madhhab-urilor Shaafa‘i și Hanbali. 

Al-Nawawi a spus în al-Majmoo‘ (3/423): 

Prosternarea pe frunte este obligatorie și nu există nicio diferență de opinie între noi cu privire la aceasta. Este mai bine să te prosternezi pe întreaga frunte, dar dacă te prosternezi doar pe o parte din ea, acest lucru este acceptabil, deși este neplăcut. Aceasta este opinia corectă menționată de al-Shaafa‘i în al-Umm și afirmată categoric de majoritatea companionilor noștri. Ibn Kajj și al-Daarimi au narat o altă opinie, potrivit căreia este obligatoriu să așezi întreaga frunte pe podea, dar aceasta este o opinie neobișnuită și slabă. Sfârșitul citatului. 

Al-Mardaawi a spus în al-Insaaf (2/418): 

Este acceptabil ca partea care trebuie să atingă podeaua în prosternare să o atingă parțial, potrivit opiniei corecte a madhhab-ului nostru. Ibn Tameem a spus: Este permis să te prosternezi pe o parte a mâinii și chiar pe dosul mâinii sau pe vârfurile degetelor; în același fel, este permis să te prosternezi pe unele dintre degetele de la picioare și pe o parte a frunții… Sfârșitul citatului. 

În Mataalib Ooli al-Nuha (3/25) se spune: 

Este acceptabil ca partea care trebuie să atingă podeaua în prosternare să o atingă parțial, deoarece hadeeth-ul nu afirmă că partea trebuie să atingă complet podeaua. Sfârșitul citatului. 

Pe baza acestui fapt, dacă o persoană se prosternează pe picioarele sale și unele dintre degetele de la picioare ating podeaua, rugăciunea sa este valabilă, dar Sunnah este să se prosterneze ferm pe părțile corpului pe care se sprijină în prosternare, pe cât posibil. 

Iar Allah știe cel mai bine.