În principiu, un incident trebuie considerat ca având loc la momentul cel mai apropiat, iar aceasta se aplică celui care a făcut ghusl și apoi a observat pe corp ceva care a împiedicat apa să ajungă la piele

În primul rând:

Cu privire la principiul potrivit căruia „un incident trebuie considerat ca având loc la momentul cel mai apropiat”

Aceasta înseamnă că, dacă există o neclaritate cu privire la momentul în care s-a întâmplat ceva și nu există dovezi care să demonstreze când s-a întâmplat, atunci acest incident trebuie considerat ca având loc la momentul cel mai apropiat de descoperirea sa, deoarece în acest caz există mai multă certitudine, iar presupunerea unui moment mai îndepărtat (anterior) este mai îndoielnică. Dar dacă se dovedește că s-a întâmplat la momentul anterior, atunci trebuie să acționăm pe baza acestui fapt."(Mawsu‘at al-Qawa‘id al-Fiqhiyyah de Dr. Muhammad Sidqi al-Burno  12/316).

Acest înțeles poate fi exprimat prin formularea „în principiu, fiecare incident trebuie considerat ca având loc la momentul cel mai apropiat” sau „un incident trebuie considerat ca având loc la momentul cel mai apropiat”.

As-Suyuti (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus în cartea sa al-Ashbah wa’n-Naza’ir (p. 59):

În principiu, fiecare incident trebuie considerat ca având loc la momentul cel mai apropiat.

De exemplu, un bărbat a văzut maniy (spermă) pe veșmântul său, dar nu și-a amintit să fi avut un vis umed; în acest caz trebuie să facă ghusl, potrivit opiniei corecte. El [ash-Shafa ‘i] a spus în al-Umm: Și trebuie să repete fiecare rugăciune pe care a făcut-o de la ultima dată când s-a trezit din somn. Sfârșitul citatului.

Un alt exemplu este cel al cuiva care a făcut ghusl sau wudu’, apoi a observat ceva care împiedică apa să ajungă la piele, precum aluat și lucruri similare, dar nu știe când a ajuns acel lucru pe corpul său. În principiu, trebuie să presupună că aceasta s-a întâmplat după ce s-a purificat, astfel încât nu trebuie să repete ghusl sau wudu’, deoarece un incident trebuie considerat ca având loc la momentul cel mai apropiat.

Vezi: Ghamz ‘Uyun al-Basa’ir fi Sharh al-Ashbah wa’n-Naza’ir (1/217); Durar al-Hukkam fi Sharh Majallat al-Ahkam (1/28).

Dar dacă există dovezi care indică faptul că incidentul a avut loc la un moment anterior, atunci trebuie să se acționeze în consecință.

De exemplu, dacă un cumpărător descoperă un defect la bunul cumpărat după ce a intrat în posesia lui, iar vânzătorul susține că defectul a apărut după ce cumpărătorul l-a cumpărat, în timp ce cumpărătorul susține că a apărut atunci când bunul se afla în posesia vânzătorului, iar niciunul dintre ei nu are dovezi, atunci opinia corectă este opinia celui care susține că defectul a apărut la momentul cel mai apropiat – și anume vânzătorul în acest caz – însă el trebuie să depună un jurământ, iar defectul este considerat ca fiind apărut atunci când bunul se afla în posesia cumpărătorului, după ce acesta l-a luat, cu excepția cazului în care defectul are legătură cu modul în care a fost fabricat produsul și nu ar fi putut apărea după ce cumpărătorul l-a luat.

Vezi: Mawsu‘at al-Qawa’id (1/113).

În al doilea rând:

Eliminarea secrețiilor este ceva normal la femei și este mai frecventă decât eliminarea de madhiy.

Secrețiile vaginale sunt pure (tahir), însă invalidează wudu’, spre deosebire de madhiy, care este najis.

Am discutat anterior diferența dintre secreție, madhiy și maniy în răspunsul la întrebarea nr. 257369, în care am explicat că, dacă cineva nu este sigur cu privire la aceste lucruri, poate alege între ele și poate aplica hotărârea referitoare la unul dintre ele. Aceasta este opinia șafi iților și este mai ușoară pentru cel care suferă de waswasah (gânduri intruzive; șoapte de la Shaytan).

În Mughni al-Muhtaj (1/215) se spune: Dacă este posibil ca secreția să fie maniy sau altceva, precum wadiy sau madhiy, atunci persoana poate alege între ele, potrivit opiniei corecte.

Așadar, dacă decide să o considere maniy, trebuie să facă ghusl.

Dacă decide să o considere altceva, trebuie să facă wudu’ și să spele ceea ce a ajuns pe el, , deoarece, dacă face ceea ce este necesar după ce decide ce este, atunci se va fi absolvit cu certitudine, iar principiul de bază este că nu trebuie să-și facă griji cu privire la cealaltă posibilitate și nu există o opinie contradictorie. Sfârșitul citatului.

Și Allah știe cel mai bine.