În Islam nu există cunoaștere secretă rezervată awliyaa’ („sfinților”)

Al-Shanqeeti a spus: 

Al-Qurtubi (Allah să aibă milă de el) a spus: 

Shaykh-ul nostru, Abu’l-‘Abbaas, a spus: unii eretici care urmau batiniyyah (învățături ezoterice) au dorit să urmeze o cale care nu impunea aceste hotărâri shar’i. Ei au spus: aceste hotărâri shar’i generale sunt obligatorii doar pentru Profeți și mase. În ceea ce-i privește pe awliyaa’ și pe cei aleși, ei nu au nevoie de acele texte. Mai degrabă, ceea ce li se cere este ceea ce primesc în inimile lor prin intuiție și prin gândurile care le domină mințile. Ei au spus: aceasta se datorează faptului că inimile lor sunt libere de orice le-ar putea distrage și de gândurile la orice altceva în afară de Allah. În acest fel, cunoașterea divină le devine manifestă, iar ei descoperă secretele creației și învață hotărârile cu privire la chestiuni minore, astfel încât nu mai sunt supuși hotărârilor shar’i generale. Aceasta s-a întâmplat în cazul lui al-Khidr, care, prin cunoașterea ce i-a fost făcută manifestă, a devenit independent de cunoașterea pe care o avea Moosa. Printre lucrurile pe care le-au relatat se numără cuvintele: „Consultă-ți inima, indiferent câți oameni îți dau fatwas și sfaturi.” 

Shaykh-ul nostru (Allah să fie mulțumit de el) a spus: Acestea sunt cuvinte de erezie și kufr; cel care le rostește trebuie executat fără să i se ceară să se pocăiască, deoarece a negat ceea ce este cunoscut din sharee’ah. Căci Allah a stabilit sistemul, prin înțelepciunea Sa, astfel încât hotărârile Sale să poată fi cunoscute numai prin Trimișii Săi, care sunt ambasadori între El și creația Sa. Ei sunt singurii care transmit Mesajul Său și cuvintele Sale de la El, explicând legile și hotărârile Sale, iar El i-a ales pentru acest scop.

Allah spune (interpretarea sensului): 

„Allah alege Trimiși dintre îngeri și dintre oameni. Cu adevărat, Allah este Atot-Auzitor, Atot-Văzător”

[al-Hajj 22:75]

„Allah știe mai bine cui să-i încredințeze Mesajul Său”[al-An’aam 6:124] 

„Oamenii erau o singură comunitate, iar Allah a trimis Profeți cu vești bune și avertismente”[al-Baqarah 2:213]

și există și alte aayah-uri asemănătoare. 

În concluzie, știm în mod categoric și cu certitudine, iar consensul generațiilor timpurii și târzii afirmă de asemenea, că nu există nicio cale de a învăța hotărârile lui Allah, care țin de poruncile și interdicțiile Sale, decât prin Trimișii Săi. Oricine spune că există o altă cale prin care poruncile și interdicțiile Sale pot fi cunoscute, independent de Trimiși, este un necredincios care trebuie executat fără să i se ceară să se pocăiască; nu este nevoie să fie întrebat. Căci aceasta înseamnă să afirmi credința în Profeți după Profetul nostru (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui), pe care Allah l-a făcut Pecetea Profeților și a Trimișilor, după care nu mai există niciun Profet sau Trimis.  

Aceasta înseamnă că oricine spune că a luat hotărârea lui Allah din inima sa sau din ceea ce a primit în inima sa prin intuiție și că acționează pe baza acestui lucru, neavând astfel nevoie de Qur’aan sau Sunnah, și-a revendicat pentru sine calitățile unice ale Profeției, deoarece aceasta este asemănătoare cu ceea ce Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui) a spus: „Duhul Sfânt [adică Jibreel] mi-a spus în inima mea…”

(Din Tafseer al-Qurtubi). 

Ceea ce a citat de la shaykh-ul său, și anume că ereticul nu trebuie să fie chemat la pocăință, este opinia lui Maalik și a celor care au fost de acord cu el. Am explicat opiniile savanților și dovezile lor, precum și ceea ce este cel mai corect potrivit dovezilor, în cartea noastră Daf’ Ayhaam al-Idtiraab ‘an Ayaat al-Kitaab, în capitolul despre Soorat Aal ‘Imraan.