În cazul ispășirii pentru încălcarea unui jurământ (kafarat al-yameen), este acceptabil să oferi un coș cu alimente sau o „geantă de Ramadan”?

În primul rând:

Allah, preaslăvit fie El, a explicat ispășirea pentru încălcarea unui jurământ în versetul (a cărui interpretare a sensului este):

„Allah nu vă va cere socoteală pentru ceea ce este necugetat în jurămintele voastre, însă vă va cere socoteală pentru [încălcarea] jurămintelor pe care le-ați făcut cu intenție. Ispășirea acestora este să hrăniți zece nevoiași cu o hrană medie dintre cele cu care vă hrăniți familiile, sau să-i îmbrăcați, sau să eliberați un sclav. Iar cel care nu găsește [sau nu își permite aceasta] trebuie să postească trei zile. Aceasta este ispășirea jurămintelor atunci când ați jurat. Dar păziți-vă jurămintele. Astfel Allah vă face versetele Sale limpezi, pentru ca voi să fiți recunoscători” [Al-Maa’idah 5:89].

Vezi răspunsul la întrebarea nr. 45676.

În al doilea rând:

În ceea ce privește hrănirea unei persoane nevoiașe sau sărace, este suficient să i se ofere un mudd de orez și altele asemenea, potrivit majorității savanților. Aceasta echivalează cu aproximativ 750 de grame. Hanbaliții au făcut diferență între grâu și alte alimente; un mudd este suficient în cazul grâului, însă în ceea ce privește alimentele în afară de grâu este necesar să se ofere jumătate de saa‘, adică aproximativ un kilogram și jumătate.

Este acceptabil să se ofere pâine și carne, orez și carne, orez și pui, pâine și unt clarificat și altele asemenea, dacă aceasta este hrana medie pe care o consumă, deoarece Allah a poruncit hrănirea săracilor, însă nu a menționat cantități specifice. Așadar, în ceea ce privește cantitatea care trebuie oferită, trebuie făcută referire la obicei. Dacă îi hrănește cu prânzul sau cina, acest lucru este acceptabil. De asemenea, este acceptabil să le ofere hrană negătită, astfel încât persoana săracă sau nevoiașă să poată lua ceea ce îi este suficient pentru prânz sau cină, precum o porție de orez și jumătate sau un sfert de pui, în funcție de hrana medie pe care o consumă. Este bine cunoscut faptul că această medie diferă de la o persoană la alta.

Sa‘eed ibn Mansoor a relatat în capitolul despre tafseer din Sunan-ul său (794) că al-Hasan a spus cu privire la ispășirea pentru încălcarea unui jurământ: Un mudd de curmale sau un mudd de grâu. Dacă îi invită și îi hrănește cu pâine și carne, pâine și ulei de măsline, pâine și unt clarificat sau pâine și iaurt, acest lucru este acceptabil. Isnād-ul său a fost considerat saheeh de către comentatorul Sunan-ului, Shaykh Sa‘d al-Humayd.

Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah (Allah să aibă milă de el) a spus: Dacă alege să hrănească zece persoane sărace, poate face aceasta.

În ceea ce privește cantitatea de hrană pe care le-o oferă, trebuie aceasta să se bazeze pe textele religioase sau pe obiceiul local? Există două opinii ale savanților cu privire la aceasta.…

A doua opinie este că aceasta trebuie estimată pe baza obiceiului local (‘urf), nu a textelor religioase. Așadar, oamenii din fiecare țară trebuie să ofere tipul mediu de hrană pe care îl oferă propriilor familii, în ceea ce privește cantitatea și calitatea.

Aceasta este în esență opinia lui Maalik. Ismaa‘eel ibn Ishaaq a spus: Maalik considera că, în ceea ce privește ispășirea pentru încălcarea unui jurământ, mudd-ul era acceptabil în Madinah. Maalik a spus: În ceea ce privește celelalte țări, acestea au tipuri de alimente diferite de ale noastre, așadar consider că trebuie să ofere ca ispășire tipul mediu al propriei lor hrane, deoarece Allah, preaslăvit fie El, spune (a cărui interpretare a sensului este): „dintre cele cu care vă hrăniți familiile sau să-i îmbrăcați”.

Aceasta este opinia lui Dawood și a însoțitorilor săi.

Această opinie este, de asemenea, cea relatată de la majoritatea Sahaabah și Taabi‘een. De aceea, ei obișnuiau să spună: Hrana medie este pâine și iaurt, pâine și unt clarificat, pâine și curmale, iar cea mai bună este pâinea și carnea.

Am discutat în detaliu în altă parte relatările de la ei cu privire la acest subiect și am explicat că aceasta este opinia corectă, după cum indică Qur’anul și Sunnah și înțelegerea corectă. Aceasta este în conformitate cu madhhab-ul lui Ahmad, deoarece, ca principiu, în ceea ce privește lucrurile pe care Legiuitorul nu le-a specificat, trebuie făcută referire la obicei (‘urf). Legiuitorul nu a specificat acest lucru aici, așadar trebuie făcută referire la obicei, mai ales că Allah, preaslăvit fie El, a spus: „dintre cele cu care vă hrăniți familiile”.

Dacă persoana adună zece persoane sărace și le oferă pâine sau condiment pentru cina lor, din tipul mediu de hrană cu care își hrănește propria familie, acest lucru este acceptabil potrivit majorității salaf-ului. Aceasta este opinia lui Abu Haneefah și Maalik, a lui Ahmad potrivit uneia dintre cele două relatări de la el și a altora. Este opinia care are dovezile mai puternice, deoarece Allah, preaslăvit fie El, a poruncit hrănirea persoanelor sărace.”(Majmoo‘ al-Fatawa  35/349-352).

Pe baza acestui lucru, dacă coșul cu alimente conține suficientă hrană pentru a hrăni zece persoane sărace, chiar dacă include diferite tipuri de alimente – precum orez, linte, carne, unt clarificat și ulei de măsline – atunci este acceptabil ca ispășire. Același lucru se aplică dacă acesta conține, de exemplu, un sfert de kilogram de orez și un sfert de pui pentru fiecare persoană săracă.

Acesta trebuie oferit celor zece persoane sărace, chiar dacă toate provin dintr-o singură familie sau din două familii.

Produse precum zahărul, ceaiul și săpunul nu se iau în calcul, deoarece acestea nu intră în categoria alimentelor.

Dacă coșul conține suficientă hrană pentru douăzeci de persoane sărace, atunci este acceptabil ca două ispășiri, cu condiția să fie distribuită la cel puțin zece persoane sărace, după cum s-a menționat mai sus.

Nu este nimic greșit ca o persoană săracă să primească două părți din două ispășiri sau să primească trei părți din trei ispășiri și așa mai departe.

Ceea ce ni se pare este că este mai bine să nu se ofere aceste coșuri ca ispășire, deoarece, dacă în ele este pusă hrană suficientă pentru zece persoane, este posibil ca aceasta să nu fie oferită celor zece persoane sărace; poate fi oferită unei singure familii alcătuite din doar cinci persoane.

Dacă este oferită ca ispășire, atunci persoana în cauză ar trebui să o distribuie ea însăși, pentru a fi sigură că a fost oferită celor zece persoane sărace.

Sau poate cere organizației caritabile să o ofere celor zece persoane sărace, dacă cei responsabili de organizație sunt de încredere și onești.

Și Allah știe cel mai bine.