Împrumutarea de bani unei persoane sărace cu intenția de a-i recupera de la cei care plătesc zakah

Îți este permis să împrumuți acestei familii banii de care are nevoie pentru a-și renova locuința, apoi să iei acea sumă din zakah, deoarece le-o împrumuți, iar ei vor fi datori, și este bine cunoscut că datornicul se numără printre categoriile de oameni îndreptățite să primească zakah; nu este esențial ca zakah să le fie dată lor, ci este permis ca banii să fie dați direct celui care a acordat împrumutul. 

Aceasta se aplică dacă este identificat în mod clar și neechivoc drept un împrumut. Același lucru se aplică dacă le dai banii în scopul împăcării și pentru a opri disputa, intenționând să-i recuperezi de la cei care dau zakah.  

Shaykh Ibn ‘Uthaymeen (fie ca Allah să aibă milă de el) a preferat o a treia cale, și anume că este permis să dai banii celui care are dreptul la ei -- chiar dacă nu există nicio dispută -- cu intenția de a da zakah în numele unei persoane bogate. Dacă persoana bogată este de acord cu aceasta și îți permite, atunci suma va fi considerată parte din zakah-ul său. 

Aceste trei căi sunt toate permise în cazul tău: acordarea unui împrumut neechivoc, acordarea banilor lor pentru a împăca oamenii, cu intenția de a-i recupera de la cei care dau zakah, și acordarea zakah-ului unei anumite persoane, cineva despre care știi că are bani de dat ca zakah, apoi informarea acelei persoane și cererea consimțământului ei. 

Se spune în Khashshaaf al-Qinaa’ (2/283): dacă o persoană care datorează zakah o dă celui care a acordat împrumutul pentru a plăti datoria datornicului, fără permisiunea persoanei sărace care este datoare, aceasta este corectă și valabilă, deoarece a dat zakah pentru achitarea datoriilor datornicului. Aceasta este similară cu a i-o da pentru ca el să-și achite datoriile cu ea. Sfârșitul citatului. 

Shaykh Ibn ‘Uthaymeen (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus: Împăcarea oamenilor -- dacă există dușmănie și probleme între un grup și altul, atunci o altă persoană vine și îi împacă, însă împăcarea poate să nu fie posibilă decât prin oferirea de bani, așa că spune: Mă angajez să vă dau fiecăruia 10,000 de riali cu condiția să vă împăcați, iar ei acceptă aceasta. Acestui om i se poate da zakah în valoarea sumei pe care ar fi cheltuit-o pentru împăcare, astfel încât i se pot da 20,000. 

Dar dacă persoana săracă o achită singură din banii săi, atunci nu trebuie să i se dea zakah, deoarece, dacă o achită din banii săi, nu mai este datornică și nu mai are datorii în acel moment. 

Însă această chestiune face obiectul unei discuții suplimentare și se poate spune că i se poate da zakah în două cazuri:

1.Dacă nu și-a achitat datoria din banii săi. În acest caz, încă este datoare și este esențial să fie ajutată.

2.Dacă și-a achitat-o din banii săi cu intenția de a-i recupera de la cei care plătesc zakah, pentru a nu închide calea împăcării. Allah spune (interpretarea sensului): „Nu este nimic bun în majoritatea discuțiilor lor tainice, cu excepția celui care poruncește Sadaqah (caritate pe calea lui Allah), sau Ma‘roof (Monoteismul Islamic și toate faptele bune și drepte pe care Allah le-a poruncit), sau împăcarea între oameni” [al-Nisa’ 4:114]. Și deoarece situația poate impune ca plata să fie făcută imediat. Sfârșitul citatului din al-Sharh al-Mumti’ (6/233).

El a mai spus: savanții au spus că aceasta se aplică oricui achită o datorie obligatorie în numele altcuiva. El o poate recupera, chiar și fără permisiunea (datornicului), cu excepția cazului în care datoria este de acel tip pentru care se stipulează intenția datornicului; în acest caz, el poate face aceasta numai cu permisiune, precum în cazul zakah-ului și al ispășirii, deoarece cel care trebuia să plătească zakah nu a intenționat aceasta și nu a cerut nimănui să o facă în numele său. 

Un exemplu în acest sens este când un om vine și spune: Mă voi alătura mujaahideen, dați-mi niște bani din zakah, iar eu știu că prietenul meu are mult zakah de plătit. Așadar, i-am dat acestui om 30,000 pe baza faptului că reprezintă zakah-ul prietenului meu -- pot să-i recuperez? Răspunsul este nu, deoarece intenția este esențială în cazul zakah-ului, iar în acest caz cel care datorează zakah nu a avut această intenție. Dar cei 30,000 nu sunt pierduți; dimpotrivă, la Allah există o mare răsplată pentru ei și vor fi considerați caritate din partea celui care i-a dat. 

Dacă îl informez despre aceasta și spun: Am dat zakah în numele tău, iar el spune: Fie ca Allah să te răsplătească cu bine, îmi dau consimțământul pentru aceasta, atunci, potrivit madhhab-ului, aceasta nu este considerată zakah, deoarece intenția nu a existat în momentul plății. Însă opinia corectă este că aceasta este permisă, iar dovada pentru aceasta este hadeeth-ul lui Abu Hurayrah (fie ca Allah să fie mulțumit de el) și povestea despre paza curmalelor, când Mesagerul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra lui) l-a însărcinat să păzească sadaqat al-fitr, iar Shaytaan a venit la el într-o noapte și a luat câteva dintre curmale. Abu Hurayrah l-a prins, iar Shaytaan a spus că era sărac și avea o familie, astfel încât Abu Hurayrah s-a înduioșat și i-a dat drumul. Aceasta s-a întâmplat din nou în a doua noapte, iar în a treia noapte el a spus: „Trebuie să mergi la Mesager (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra lui.” El se temea de Mesager (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra lui) și a spus: „Îți voi spune despre un verset: dacă îl reciți noaptea, vei avea un păzitor cu tine de la Allah și niciun diavol nu se va apropia de tine până dimineața.” Și l-a învățat Aayat al-Kurisy. În dimineața următoare, Mesagerul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra lui) i-a spus: „Ce s-a întâmplat cu prizonierul tău noaptea trecută?” Iar el a spus: „Ți-a spus adevărul, deși este un mincinos.” Și a spus: „Știi cu cine ai vorbit în ultimele trei nopți?” El a spus: Nu.” El a spus: „Acela era un diavol.” 

Abu Hurayrah (fie ca Allah să fie mulțumit de el), când a dat o parte din acel zakah, nu l-a dat cu permisiunea Mesagerului, însă Mesagerul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra lui) a permis aceasta. 

Așadar, opinia corectă este că, dacă o persoană dă zakah în numele altei persoane, iar acea persoană aprobă aceasta, atunci opinia corectă este că este valabil și permis. Sfârșitul citatului din al-Sharh al-Mumti’ (9/199). 

Și Allah știe cel mai bine.