Împărțirea Tawhid în categorii

În primul rând: 

Trebuie să înțelegem principiul care spune că nu este nimic greșit în folosirea unei terminologii noi. Acest principiu este bine cunoscut printre fuqaha’ și savanții de usool. Ibn al-Qayyim (Allah să aibă milă de el) a spus: 

Nu este nimic greșit în concepte noi și cuvinte noi, cu excepția cazului în care există ceva rău în ele. 

Madaarij al-Saalikeen, 3/306 

În al doilea rând: 

Din vremuri timpurii, savanții au clasificat hotărârile sharee’ah. Acest lucru a fost făcut doar pentru a facilita înțelegerea textelor și hotărârilor sharee’ah, mai ales pe măsură ce timpul trece, cunoașterea limbii arabe devine mai slabă, iar limba se amestecă cu limbi străine. 

Savanții au considerat înțelept să expună principii, chestiuni și categorii pentru a facilita înțelegerea. Nu este nimic greșit în aceasta; de fapt, este un lucru bun, deoarece face cunoașterea mai accesibilă musulmanilor. Al-Shaafa’i a expus principiile fiqh-ului, iar clasificarea sa a fost bine primită și urmată de savanții de usool, care au scris comentarii asupra celor spuse de el și au adăugat la acestea. Acest lucru a fost făcut în toate ramurile cunoașterii islamice, precum tajweed (recitarea Coranului), Coranul și altele, inclusiv Tawhid. 

În al treilea rând: 

În ceea ce privește ceea ce menționează cel care întreabă, și anume că Shaykh al-Islam [Ibn Taymiyah] a împărțit Tawhid în două categorii, iar Shaykh Muhammad ibn Ibraaheem l-a împărțit în patru, la fel ca Shaykh Saalih al-Fawzaan, nu este nimic greșit în aceasta. Vă vom explica acest lucru. 

Unii dintre savanți au spus că Tawhid poate fi împărțit în două categorii: 

Tawhid al-Ma’rifah wa’l-Ithbaat (Unitatea cunoașterii și afirmării): care include credința în existența lui Allah, în Stăpânirea Sa și în numele și atributele Sale. 

Tawhid al-Qasd wa’l-Talab (Unitatea obiectului și scopului), care include credința în natura divină a lui Allah. 

În ceea ce îi privește pe cei care au împărțit Tawhid în trei categorii, ei au explicat clasificarea anterioară mai detaliat și au făcut-o mai ușor de înțeles. Astfel, ei au spus că Tawhid este împărțit în trei categorii: 

Tawhid al-Ruboobiyyah (Unitatea Stăpânirii divine): care include credința în existența lui Allah. 

Tawhid al-Uloohiyyah (Unitatea naturii divine) sau Tawhid al-‘Ibaadah (Unitatea adorării) – care înseamnă același lucru. 

Tawhid al-Asma’ wa’l-Sifaat (Unitatea numelor și atributelor divine) 

Apoi, unii dintre savanți au adăugat la această clasificare și au spus că Tawhid poate fi împărțit în patru categorii: 

Credința în existența lui Allah. 

Credința în Stăpânirea lui Allah. 

Credința în Divinitatea lui Allah. 

Credința în numele și atributele lui Allah. 

După cum vedem, nu este nimic greșit în această clasificare atât timp cât ea nu indică ceva fals și nu este nimic greșit în terminologie. Această clasificare are doar scopul de a facilita înțelegerea. Cu cât trece mai mult timp, cu atât oamenii înțeleg mai puțin, iar savanții trebuie să facă lucrurile mai ușoare și mai simple. 

Pe scurt, nu este nimic greșit în ceea ce a menționat cel care întreabă, deoarece împărțirea Tawhid în două categorii include tot ceea ce este explicat în detaliu de ceilalți. Cei care l-au împărțit în trei sau patru categorii au explicat în detaliu ceea ce fusese menționat pe scurt de cei care l-au împărțit în două.

Însă toți sunt de acord că Tawhid include toate lucrurile pe care le-au menționat.

Nu este nimic greșit în această clasificare și în folosirea acestei terminologii, cu condiția ca ea să nu ducă la probleme, precum omiterea unor concepte care fac parte din Tawhid sau introducerea unor idei care nu au nimic de-a face cu acesta. 

Poate veni un moment când va fi necesar să fie explicat mai detaliat, astfel încât savanții să îl explice prin mai multe categorii pentru a facilita înțelegerea. 

Aceasta este o scurtă explicație a ceea ce se înțelege prin cele trei categorii ale Tawhid: 

Credința în Stăpânirea divină (ruboobiyyah): aceasta înseamnă să crezi că Allah este Singurul Care creează, dă viață și moarte etc. 

Credința în natura divină (uloohiyyah): aceasta înseamnă să crezi că Allah este Singurul Căruia oamenii trebuie să Îi dedice cuvintele și faptele lor, atât cele lăuntrice, cât și cele exterioare. Prin urmare, nimeni nu trebuie adorat în afară de El, slăvit și înălțat fie El. 

Credința în numele și atributele lui Allah (al-asma’ wa’l-sifaat): aceasta înseamnă afirmarea a ceea ce Allah a afirmat pentru Sine cu privire la numele și atributele Sale și negarea oricăror atribute despre care Allah a spus că nu Îi aparțin, fără a nega vreunul dintre atributele Sale și fără a asemăna vreunul dintre atributele Sale cu atributele vreuneia dintre creațiile Sale. 

În al patrulea rând: 

Împărțirea Tawhid de către savanți în aceste categorii nu este ceva nou; mai degrabă, era cunoscută în secolele al treilea și al patrulea AH, după cum a menționat Shaykh Bakr Abu Zayd, membru al Council of Senior Scholars, în cartea sa al-Radd ‘ala al-Mukhaalif.  Această clasificare a fost, de asemenea, relatată de la Ibn Jareer al-Tabari și de la alți savanți. 

Notă: ceea ce a menționat cel care întreabă, și anume că Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah a împărțit Tawhid în două categorii – Tawhid al-Ruboobiyyah (Unitatea Stăpânirii divine) și Tawhid al-Asmaa’ wa’l-Sifaat (Unitatea numelor și atributelor divine) – nu este corect. Mai degrabă, el l-a împărțit în două categorii, care erau Tawhid al-Ma’rifah wa’l-Ithbaat (Unitatea cunoașterii și afirmării) și Tawhid al-Qasd wa’l-Talab (Unitatea obiectului și scopului), prima dintre acestea incluzând Tawhid al-Ruboobiyyah și Tawhid al-Asma’ wa’l-Sifaat. 

Vezi Majmoo’ al-Fatawa, 15/164; al-Fatawa al-Kubra, 5/250 

Și Allah știe cel mai bine.