Împărțirea profitului cu un necredincios

În primul rând:

Am discutat anterior despre tranzacția muraabahah, în care un bun este vândut celui care a cerut să fie cumpărat, menționând că există două condiții pentru ca aceasta să fie permisă:

1. Banca sau compania trebuie să intre în posesia casei din punct de vedere legal înainte de a o vinde celui care o dorește și a cerut-o.
2. Partea care a cumpărat casa trebuie să intre în posesia ei [ceea ce înseamnă că ocupanții anteriori trebuie să fi părăsit proprietatea] înainte de a o vinde clientului care dorește să o cumpere.

Pentru mai multe informații despre tranzacția muraabahah, în care un bun este vândut celui care a cerut să fie cumpărat, consultați răspunsurile la întrebările nr. 81967 și 36408.

În al doilea rând:

Nu este stipulat ca partea cu care se realizează tranzacția muraabahah, în care un bun este vândut celui care a cerut să fie cumpărat, să fie o bancă islamică. Atâta timp cât sunt îndeplinite condițiile menționate mai sus, chiar dacă vânzătorul bunului este un investitor necredincios, nu este nimic greșit în a trata cu el, deoarece este permis să se trateze cu necredincioșii, prin cumpărare și vânzare, iar acest lucru nu este considerat a-i lua drept prieteni și aliați în sensul care nu este permis și nu înseamnă că vă implicați în celelalte tranzacții corupte ale lor sau că le consumați averea ilicită, atât timp cât tranzacția pe care musulmanul o realizează cu ei este ea însăși permisă.

Al-Bukhaari a spus în Sahih-ul său:

Capitol despre cumpărarea și vânzarea cu politeiștii și cu cei care sunt în stare de război cu musulmanii.

În acest capitol, el a citat hadithul lui ‘Abd ar-Rahmaan ibn Abi Bakr (Allah să fie mulțumit de el), care a spus: Eram cu Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) când a venit un bărbat politeist, înalt, cu părul ciufulit, mânând câteva oi. Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Vrei să vinzi sau să dai gratis?” Bărbatul a spus: Mai degrabă vreau să vând. Așa că a cumpărat de la el o oaie.

Al-Bukhaari (2216).

S-a relatat de la ‘Aa’ishah (Allah să fie mulțumit de ea) că Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a cumpărat alimente de la un evreu, urmând să plătească la o dată ulterioară, și i-a dat drept garanție un scut de fier (rahn). Relatat de al-Bukhaari (2509) și Muslim (1603).

Ibn Daqeeq al-‘Eid a spus cu privire la ceea ce învățăm din hadithul lui ‘Aa’ishah:

Aceasta indică faptul că este permis să se trateze cu necredincioșii și nu trebuie acordată atenție celorlalte tranzacții corupte ale lor.

Sfârșitul citatului din Ihkaam al-Ahkaam (2/145).

Ibn Battaal a spus: Este permis să se trateze cu necredincioșii, cu excepția vânzării a ceea ce cei care sunt în război cu musulmanii ar putea folosi împotriva lor.

Sfârșitul citatului din Fath al-Baari de Ibn Hajar (4/410).

Concluzie: nu este nimic greșit în realizarea acestei tranzacții muraabahah, în care un bun este vândut celui care a cerut să fie cumpărat, cu un necredincios, dacă acesta îndeplinește condițiile necesare pentru ca tranzacția să fie permisă.

Iar Allah știe cel mai bine.