Imamul recită întotdeauna în rugăciunea Fajr începutul Surei al-Kahf și sfârșitul Surei al-Jumu ‘ah. Care este verdictul cu privire la aceasta?

În primul rând:

Practica Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) era, în majoritatea cazurilor, să facă rugăciunea Fajr lungă, rugăciunea ‘Isha’ de lungime moderată și rugăciunea Maghrib scurtă, după cum a relatat an-Nasaa’i (982) de la Sulaymaan ibn Yasaar, de la Abu Hurayrah, care a spus: Nu m-am rugat niciodată în spatele cuiva a cărui rugăciune să semene mai mult cu cea a Mesagerului lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) decât a cutăruia și cutăruia. Sulaymaan a spus: El obișnuia să facă primele două rak‘ahs ale lui Zuhr lungi și ultimele două scurte; făcea ‘Asr scurtă; în Maghrib recita surele mufassil scurte; în ‘Isha’ recita surele mufassil medii; iar în Fajr recita surele mufassil lungi.

Clasificat drept saheeh de al-Albaani în Saheeh an-Nasaa’i.

Shaykh Ibn ‘Uthaymeen (Allah să aibă milă de el) a spus:

Surele mufassil lungi sunt de la Qaaf până la începutul lui an-Naba’. Surele mufassil medii sunt de la an-Naba’ până la ad-Duha. Surele mufassil scurte sunt de la ad-Duha până la sfârșitul Coranului.

Sfârșitul citatului din ash-Sharh al-Mumti‘ (3/75).

Ibn Battaal (Allah să aibă milă de el) a spus: Savanții sunt de acord că, în ceea ce privește recitarea, cea mai lungă dintre rugăciuni este Fajr.

Sfârșitul citatului din Sharh Saheeh al-Bukhaari (2/385).

În al doilea rând:

Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) nu recita în mod regulat anumite sure la rugăciunea Fajr, cu excepția zilelor de vineri, când recita Alif-Laam-Meem Tanzeel (Sura al-Sajdah) și Hal tata ‘ala al-insaan (Sura al-Insaan). Relatat de al-Bukhaari (891) și Muslim (880).

În zilele altele decât vinerea, uneori recita al-Waaqi‘ah și sure asemănătoare la rugăciunea Fajr. Relatat de Ahmad (21033); clasificat drept saheeh de al-Albaani în Sifat as-Salaah (p. 109).

Cu o ocazie a recitat at-Toor. Relatat de al-Bukhaari (1626) și Muslim (1276).

Uneori recita Qaaf wa’l-Qur’an il-Majeed (Sura Qaaf). Relatat de Muslim (458).

Cu o ocazie a recitat la rugăciunea Fajr Idha zulzilat (Sura az-Zalzalah) în ambele rak‘ahs. Relatat de Abu Dawood (816); clasificat drept saheeh de al-Albaani în Saheeh Abi Dawood.

Cu o ocazie, în timp ce călătorea, a recitat la rugăciunea Fajr Qul a‘oodhu bi Rabb il-Falaq (Sura al-Falaq) și Qul a‘oodhu bi Rabb in-Naas (Sura an-Naas). Relatat de Abu Dawood (1462); clasificat drept saheeh de al-Albaani în Saheeh Abi Dawood.

Cu o ocazie, s-a rugat Fajr la Makkah și a început să recite Sura al-Mu’minoon până când a ajuns la versetul care îi menționează pe Moosaa și Haroon, apoi (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a fost cuprins de tuse și s-a înclinat. Relatat de Muslim (455).

Cu o ocazie i-a condus în rugăciunea Fajr și a recitat Sura as-Saaffaat. Relatat de Ahmad (4989); clasificat drept saheeh de al-Albaani în Sifat as-Salaah (p. 109).

Abu Barzah (Allah să fie mulțumit de el) a spus: Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) obișnuia să se roage Fajr, iar unul dintre noi putea să îl recunoască pe cel de lângă el (deoarece se lumina foarte mult) și recita între șaizeci și o sută de versete. Relatat de al-Bukhaari (541) și Muslim (461).

Nu am găsit nicio relatare care să spună că Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) obișnuia să recite la rugăciunea Fajr sau la orice altă rugăciune începutul Surei al-Kahf și sfârșitul Surei al-Jumu‘ah.

Ceea ce face imamul, alegând în mod special aceste două sure la rugăciunea Fajr, pare să fie contrar Sunnah Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) și practicii sale obișnuite în rugăciune. De fapt, pare mai probabil să fie un fel de bid‘ah (inovație). Shaykh Bakr Abu Zayd (Allah să aibă milă de el) a spus: Este o inovație să alegi în mod special orice lucru fără dovezi în acest sens.

Sfârșitul citatului din Bida‘ al-Qiraa’ah (p. 14).

Savanții comitetului au fost întrebați:

La rugăciunea Fajr recit întotdeauna Sura al-Inshiraah în prima rak‘ah, deoarece cred și simt că, atunci când recit această anumită sură, încep o nouă zi. Vă rog să observați că am memorat multe dintre surele Sfântului Coran. Care este verdictul cu privire la alegerea unei anumite sure – și anume Sura al-Inshiraah – pentru prima rak‘ah a rugăciunii Fajr?

Ei au răspuns:

ceea ce este prescris la rugăciunea Fajr este ca recitarea să fie lungă și să se recite cât se poate din Coran după al-Faatihah, fără alegerea unei anumite sure, cu excepția cazurilor în care o anumită sură a fost menționată în relatări, precum Sura as-Sajdah și Sura al-Insaan la rugăciunea Fajr în zilele de vineri, deoarece alegerea unei sure fără dovezi în acest sens intră sub categoria inovației.

Sfârșitul citatului din Fataawa al-Lajnah ad-Daa’imah (5/340)

Ceea ce trebuie să facă acest imam este să fie preocupat să urmeze Sunnah în rugăciunile sale și atunci când îi conduce pe oameni în rugăciune. El nu a fost numit în această funcție pentru a-i conduce într-un mod care îi place și îl preferă; mai degrabă, ceea ce trebuie să facă este să urmeze practica Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) în rugăciunea sa și să se străduiască din greu să urmeze Sunnah sa și să facă ceea ce este recomandat în rugăciune, atât cât pot suporta cei din spatele lui.

Rugăciunea Fajr este o rugăciune în care recitarea se face cu voce tare, iar oamenii – mai ales în zilele noastre – au nevoie să audă cuvintele lui Allah, astfel încât variația recitării este mai bună și mai folositoare pentru oameni, aduce o binecuvântare mai mare și este mai probabil să prevină plictiseala, deoarece astfel oamenii vor auzi mult din Coran, în special cei care nu îl citesc bine sau care sunt distrași de la Coran de muncă și așa mai departe.

Și Allah știe cel mai bine.