Imamul lor a uitat o prosternare, apoi a repetat rak’ah, dar unii dintre ei nu au repetat-o

În primul rând: 

Dacă imamul uită ceva în timpul rugăciunii, atunci Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) le-a poruncit membrilor congregației să-i amintească. El a spus: „Sunt doar un om asemenea vouă și uit așa cum uitați voi, așadar, dacă uit, amintiți-mi.” Relatat de al-Bukhaari, 401. Prin urmare, congregația din moschee ar fi trebuit să spună tasbeeh („Subhaan Allah”), astfel încât imamul să observe și să facă a doua prosternare. 

În al doilea rând: 

Atât prima, cât și a doua prosternare sunt stâlpi sau părți esențiale ale rugăciunii, fără de care rugăciunea nu este validă. Cel care omite în mod deliberat una sau ambele dintre ele a păcătuit, iar rugăciunea sa este invalidă. Cel care uită una sau ambele dintre ele trebuie să facă ceea ce a uitat atunci când își amintește, indiferent dacă conduce o congregație, urmează un imam sau se roagă singur. Cel care nu face acest lucru are rugăciunea invalidă. 

Shaykh Muhammad ibn Saalih al-‘Uthaymeen (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus: 

Stâlpii sau părțile esențiale (ale rugăciunii) sunt obligatorii și mai importante decât waajibat (părțile obligatorii ale rugăciunii), dar diferă de acestea prin faptul că stâlpii nu sunt anulați dacă persoana îi uită, în timp ce waajibaat sunt anulați în acest caz și pot fi compensați prin efectuarea prosternării uitării (sujood al-sahw), spre deosebire de stâlpi. Prin urmare, rugăciunea celui care uită un stâlp nu este validă fără acesta. 

Al-Sharh al-Mumti’, 3/315 

Și a spus: 

Dovada că stâlpii nu pot fi compensați prin prosternarea uitării este faptul că, atunci când Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus salaam după ce s-a rugat două rak’ah de Zuhr sau ‘Asr, a completat-o și a făcut ceea ce omisese, apoi a făcut prosternarea uitării. Aceasta indică faptul că stâlpii rugăciunii nu pot fi anulați prin efectuarea prosternării uitării și că ei trebuie îndepliniți. 

Al-Sharh al-Mumti’, 3/323 

În ceea ce privește ceea ce a făcut imamul dumneavoastră, repetând întreaga rak’ah finală după ce i s-a amintit, aceasta este în conformitate cu una dintre cele două opinii ale învățaților în această chestiune, și anume că cel care omite un stâlp sau o parte esențială din rak’ah finală și nu își dă seama decât după ce spune tasleem trebuie să facă rak’ah în întregime. Aceasta este opinia lui Imam Ahmad (fie ca Allah să aibă milă de el). A se vedea al-Mughni, 1/658. 

Această opinie a fost preferată de Shaykh Ibn Baaz (fie ca Allah să aibă milă de el), care a fost întrebat despre un imam care a uitat prosternarea finală în rugăciunea ‘Asr. El s-a ridicat și a efectuat o rak’ah completă, apoi a spus tashahhud și tasleem, după care a făcut prosternarea uitării. El a spus: Acesta este lucrul prescris în Islam. Dacă imamul uită o prosternare și spune tasleem, apoi își amintește sau i se atrage atenția, trebuie să se ridice și să facă o rak’ah completă, apoi să spună salaam și să facă prosternarea uitării după ce spune salaam. Acest lucru este mai bun. Aceeași hotărâre se aplică celui care se roagă singur. Dar dacă face prosternarea uitării înainte de salaam, nu este nimic greșit în aceasta, însă este preferabil să o facă după salaam. 

Majmoo’ Fataawa Ibn Baaz, 11/277 

A doua opinie cu privire la această chestiune este că nu trebuie să facă rak’ah în întregime, ci trebuie să facă stâlpul pe care l-a uitat și ceea ce urmează după acesta. Aceasta este opinia lui Imam al-Shaafa’i (fie ca Allah să aibă milă de el). A se vedea al-Majmoo’, 4/33. Această opinie a fost preferată de Shaykh Ibn ‘Uthaymeen (fie ca Allah să aibă milă de el). A se vedea Sharh al-Mumti’, 3/374. 

Ideea este că rugăciunea imamului și rugăciunea celor care au completat rugăciunea împreună cu el sunt valide. 

Dar pentru cei care nu au completat rugăciunea și nu au făcut prosternarea omisă, rugăciunea lor nu este validă și trebuie să o repete. 

Și Allah știe cel mai bine.