Îl cheamă Shaytaan pe muribund să devină evreu sau creștin? Și ce se înțelege prin „încercările morții”?

Nu există nicio dovadă pentru aceasta în Coran sau Sunnah; mai degrabă, aceasta este ceea ce spun unii savanți, însă nu se întâmplă în mormânt, ci atunci când persoana moare, înainte ca sufletul să fie luat. Unii savanți au afirmat că aceasta intră sub categoria „încercărilor vieții”. 

Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah (Allah să aibă milă de el) a spus: 

Prezentarea altor religii unei persoane în momentul morții nu li se întâmplă tuturor, însă nu putem spune că nu i se întâmplă nimănui. Mai degrabă, unora nu li se prezintă alte religii, iar altora li se prezintă. Toate acestea fac parte dintre încercările vieții de care Mesagerul ne-a poruncit să cerem protecție atunci când ne rugăm. În momentul morții, Shaytaan este cel mai dornic să-i ispitească pe fiii lui Adam. Sfârșitul citatului din al-Ikhtiyaaraat, p. 85. 

Shaytaan rămâne dornic să ispitească persoana atât timp cât sufletul ei se află încă în trup, așa că vine la ea, îi șoptește și face ca falsitatea să-i pară atrăgătoare. 

S-a relatat de la Abu Sa’eed al-Khudri (Allah să fie mulțumit de el) că Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Iblees a spus: «Pe gloria Ta, nu voi înceta să-i ispitesc pe robii Tăi atât timp cât sufletele lor se află în trupurile lor.» [Allah] a spus: «Pe Gloria și Măreția Mea, voi continua să-i iert atât timp cât Îmi cer iertare.»”

Relatat de Ahmad, 10974; clasificat drept hasan de al-Albaani în Saheeh al-Targheeb, 1617. 

Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) obișnuia să caute protecție la Allah împotriva „încercărilor vieții și ale morții” și îi încuraja pe credincioși să caute protecție împotriva lor înainte de a spune salaam-ul la sfârșitul rugăciunii. 

S-a relatat că Abu Hurayrah (Allah să fie mulțumit de el) a spus: Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Când unul dintre voi a terminat ultimul tashahhud, să caute protecție la Allah împotriva a patru lucruri: împotriva chinului Iadului, a chinului mormântului, a încercărilor vieții și ale morții și a răului lui Dajjaal.” Relatat de al-Bukhaari, 1311; Muslim, 588. 

Shaykh Muhammad ibn Saalih al-‘Uthaymeen (Allah să aibă milă de el) a spus: 

Cuvintele „împotriva încercărilor vieții și ale morții” vin după cuvintele „împotriva chinului Iadului”. Prin încercări (fitnah) se înțelege aici punerea omului la încercare în privința religiei sale, în timpul vieții și după moartea sa. Încercările vieții sunt mari și intense și foarte puțini trec testul, cu excepția celor cărora Allah le îngăduie. Ele se învârt în jurul a două lucruri: 

1-Îndoieli

2-Dorințe

În ceea ce privește îndoielile, omul se confruntă cu îndoieli cu privire la cunoașterea sa, astfel încât devine confuz cu privire la ceea ce este adevărat și la ceea ce este fals și vede falsitatea ca adevăr și adevărul ca falsitate. Dacă vede adevărul ca falsitate, îl va evita, iar dacă vede falsitatea ca adevăr, o va urma. 

În ceea ce privește dorințele, el se confruntă cu ele în privința voinței sale. Din cauza dorințelor sale, el dorește ceva care îi este interzis. Aceasta este o ispită serioasă (fitnah); câți sunt cei care văd riba ca pe o oportunitate și se dedau ei; câți sunt cei care văd înșelarea oamenilor ca pe o inteligență în cumpărare și vânzare și se dedau înșelăciunii; câți sunt cei care văd privitul la femei ca pe o plăcere, desfătare și libertate și își lasă privirea liberă; câți sunt cei care beau alcool și îl consideră plăcere și relaxare; câți sunt cei care privesc divertisment și ascultă muzică, considerând-o o artă care trebuie studiată și pentru care trebuie acordate certificate și premii. 

În ceea ce privește încercările morții, savanții au avut opinii diferite cu privire la ele și există două opinii: 

Prima opinie este că „încercările morții” se referă la întrebarea celor doi îngeri adresată celui decedat în mormântul său despre Domnul său, religia sa și Profetul său, deoarece Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Mi s-a revelat că veți fi puși la încercare în mormintele voastre asemenea sau aproape asemenea încercării lui Dajjaal.” În ceea ce-l privește pe cel a cărui credință este sinceră, îi va fi ușor să răspundă. 

Când este întrebat: Cine este Domnul tău? El va spune: Domnul meu este Allah. 

Cine este Profetul tău? El va spune: Profetul meu este Muhammad. 

Care este religia ta? El va spune: Religia mea este Islamul – îi va fi foarte ușor. 

În ceea ce-l privește pe oricine altcineva – Allah să ne ferească – când este întrebat, va spune: O, o, nu știu; i-am auzit pe oameni spunând ceva, așa că am spus și eu. 

Gândește-te la aceasta: cum va spune „O, o”, ca și cum ar fi știut ceva, dar a uitat. Ce pierdere mai mare poate exista decât ceva ce ai învățat și apoi ai uitat, deoarece cel ignorant nu dobândește nimic, însă cel care a uitat a dobândit ceva și apoi l-a pierdut. Rezultatul va fi că va spune: Nu știu cine este Domnul meu, care este religia mea sau cine este Profetul meu. Aceasta este o mare fitnah; Îi cer lui Allah să mă salveze pe mine și pe voi de ea. De fapt, aceasta depinde de ceea ce se află în inimă. Dacă inima crede cu adevărat și vede lucrurile nevăzute ca și cum le-ar vedea cu ochiul, atunci va răspunde cu ușurință, însă dacă este invers, răspunsul său va fi invers. 

A doua opinie este că prin „încercările morții” se înțelege ceea ce se întâmplă în momentul morții, în ultimele clipe ale vieții. Aceasta a fost menționată astfel – chiar dacă este una dintre încercările vieții – din cauza gravității și importanței sale, la fel cum fitnah lui Dajjaal este menționată chiar dacă este una dintre încercările vieții, dar este și una dintre încercările morții deoarece are loc aproape de moarte și este menționată în mod distinct deoarece este cel mai rău lucru care se poate întâmpla. Aceasta deoarece, atunci când persoana moare și își ia rămas-bun, destinul ei va fi fie fericire, fie nenorocire. Mesagerul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Unul dintre voi poate face faptele oamenilor Paradisului până când, când nu mai este între el și acesta decât o măsură de un cot, decretul îl ajunge din urmă și face o faptă a oamenilor Iadului.” Așadar, fitnah este într-adevăr mare. 

Shaytaan este cel mai dornic să-l ispitească pe fiul lui Adam în acest moment, iar cel care este cu adevărat protejat este cel pe care Allah îl protejează. El vine la persoană în acest moment crucial, pe care nimeni nu și-l poate imagina decât cel căruia i se întâmplă. Allah spune (interpretarea sensului): 

„Dar când (sufletul) ajunge la claviculă (adică până la gât în ieșirea sa),

27. Și se va spune: Cine îl poate vindeca (și salva de la moarte)?

28. Și el (muribundul) va înțelege că este (momentul) despărțirii (morții);

29. Și un picior se va uni cu celălalt picior (înfășurat în giulgiu).

30. În Ziua aceea, pornirea va fi către Domnul tău (Allah)!”

[al-Qiyaamah 75:26-30]

Este o situație critică, când persoana este slabă, lipsită de putere și voință, simțindu-se neliniștită, iar shaytaan vine la ea să o ispitească, până într-atât încât, după cum au spus savanții, îi poate prezenta unei persoane religiile iudaică, creștină și islamică, luând forma părinților săi, care îi prezintă religiile iudaică, creștină și islamică și o încurajează să urmeze iudaismul sau creștinismul. Shaytaan poate lua forma oricui cu excepția Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa), iar aceasta este cea mai mare dintre încercări. 

Însă aceasta – laudă lui Allah – nu li se întâmplă tuturor, după cum a afirmat Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah (Allah să aibă milă de el). Chiar dacă Shaytaan nu este capabil să dobândească controlul asupra unei persoane într-o asemenea măsură, tot există teamă pentru ea. 

S-a spus că, atunci când Imam Ahmad era pe moarte, putea fi auzit spunând: „Nu încă, nu încă.” Când și-a revenit, a fost întrebat despre aceasta și a spus: Shaytaan îi mușca vârfurile degetelor și spunea: „Ai scăpat de mine, o, Ahmad.” Își mușca degetele din regret că nu l-a înșelat pe Imam Ahmad, iar Ahmad i-a spus: „Nu încă, nu încă” – adică sufletul încă nu a plecat. Cât timp sufletul se află în trup, orice este posibil. „Domnul nostru! Nu lăsa inimile noastre să se abată (de la adevăr) după ce ne-ai călăuzit” [Aal ‘Imraan 3:8]. În această situație, fitnah este într-adevăr mare. De aceea Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „… împotriva încercărilor vieții și ale morții.” 

Concluzie: Există două interpretări ale sensului încercărilor morții: 

1-Este vorba despre încercările și ispitele care au loc în momentul morții.

2-Că ele vin după moarte, când cei doi îngeri îl întreabă pe om despre Domnul său, religia sa și Profetul său.

Nu există niciun motiv pentru care să nu spunem că le include pe amândouă. Se poate referi atât la încercările care vin înainte de moarte, cât și la cele din momentul morții, deoarece acestea sunt cele mai mari necazuri cu care se confruntă vreodată omul. Se menționează, de asemenea, ceea ce se teme în privința unui sfârșit rău, dacă Allah nu salvează persoana de această încercare. 

Pe baza acestui fapt, cel care caută protecție împotriva încercărilor morții ar trebui să aibă în vedere ambele situații. 

Al-Sharh al-Mumti’, 3/185-188 

Și Allah știe cel mai bine..