Îi provoacă plânsul și vărsarea lacrimilor pentru cel decedat vreun rău?

S-a relatat în mai multe hadeeth-uri de la Profet (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) că cel decedat suferă din cauza plânsului familiei sale pentru el. De exemplu, Muslim a relatat în Saheeh-ul său (927), de la Ibn ‘Umar, că Hafsah a plâns pentru ‘Umar, iar el a spus: „Liniștește-te, fiica mea! Nu știi că Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: «Cel decedat suferă din cauza plânsului familiei sale pentru el»?” 

De asemenea, s-a dovedit că Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a plâns pentru cei decedați în mai multe rânduri, cum ar fi atunci când a plâns la moartea fiului său Ibraaheem, așa cum au relatat al-Bukhaari (2/105) și Muslim (7/76), din hadeeth-ul lui Anas (fie ca Allah să fie mulțumit de el). El (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a plâns și la moartea uneia dintre fiicele sale, în timp ce aceasta era îngropată, așa cum a relatat al-Bukhaari, 1258, din hadeeth-ul lui Anas (fie ca Allah să fie mulțumit de el). 

Și a plâns când a murit unul dintre nepoții săi, după cum au relatat al-Bukhaari (1284) și Muslim (923), din hadeeth-ul lui Usaamah ibn Zayd (fie ca Allah să fie mulțumit de amândoi). 

Dacă se întreabă cum putem concilia hadeeth-urile care interzic plânsul pentru cel decedat cu cele care îl permit? 

Răspunsul este: 

Profetul a explicat acest lucru într-un hadeeth relatat de al-Bukhaari (7377) și Muslim (923), de la Usaamah ibn Zayd, potrivit căruia Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a plâns pentru fiul uneia dintre fiicele sale. Sa’d ibn ‘Ubaadah a spus: „Ce este aceasta, Mesager al lui Allah?” El a spus: „Aceasta este compasiunea pe care Allah o pune în inimile robilor Săi. Allah îi arată milă acelora dintre robii Săi care sunt miloși.” 

Al-Nawawi a spus: 

Înțelesul este că Sa’d credea că toate formele de plâns erau haraam și că vărsarea lacrimilor era haraam. El a crezut că Profetul uitase acest lucru și i-a amintit. Dar Profetul a explicat că simplul plâns și vărsarea lacrimilor nu sunt nici haraam, nici makrooh, ci sunt compasiune și reprezintă un lucru bun. Ceea ce este haraam este bocetul și lamentarea, precum și plânsul însoțit de una sau de ambele aceste acțiuni, după cum a spus Profetul: „Allah nu pedepsește pentru lacrimile vărsate sau pentru tristețea din inimă, ci pedepsește sau arată milă din cauza acestui lucru” – și a arătat spre limba sa. 

Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah a fost întrebat – după cum se spune în al-Fataawa, 24/380 – dacă plânsul unei mame sau al fraților și surorilor are vreun efect asupra celui decedat. El a spus: „Mai degrabă, nu există niciun păcat în lacrimile vărsate de ochi și în tristețea din inimă, însă lamentarea și bocetul sunt interzise.” 

În ceea ce privește plânsul pentru cel decedat chiar și după ce a trecut un anumit timp, nu este nimic greșit în aceasta, atât timp cât nu este însoțit de bocet, lamentare sau nemulțumire față de voința și hotărârea lui Allah. 

Muslim (976) a relatat că Abu Hurayrah (fie ca Allah să fie mulțumit de el) a spus: Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a vizitat mormântul mamei sale și a plâns, iar cei din jurul său au plâns de asemenea. El a spus: „I-am cerut Domnului meu permisiunea de a mă ruga pentru iertarea ei, dar nu mi-a dat permisiunea; și I-am cerut permisiunea de a-i vizita mormântul, iar El mi-a dat permisiunea. Așadar, vizitați mormintele, căci ele vă vor aminti de moarte.” 

Și Allah știe cel mai bine.