Îi este permis să-și scurteze barba pentru a nu fi expus vătămării?

Lăsarea bărbii să crească este obligatorie potrivit sharee’ah, iar bărbierirea ei este haraam. În răspunsul la întrebarea nr. 1189 am menționat hotărârea privind bărbierirea bărbii și faptul că bărbierirea ei este o acțiune haraam. 

Ibn Hazm a relatat că savanții sunt unanim de acord că nu este permisă bărbierirea bărbii. 

Al-Muhalla, 2/189 

În privința bărbieririi ei de teama persecuției sau a expunerii la vătămare, această teamă nu este întotdeauna de același nivel.  În unele cazuri, ceea ce se teme persoana este probabil să se întâmple, în alte cazuri poate fi imaginar, iar în altele situația poate fi incertă.  

Nu îi este permis să-și bărbierească barba sau să o scurteze decât în cazurile în care este probabil să rezulte vătămare; în orice altă situație, acest lucru nu este permis. 

Aceasta intră în categoria cazurilor de necesitate. Allah spune (interpretarea sensului): 

„Dar dacă cineva este constrâns de necesitate, fără neascultare voită și fără a depăși limitele, atunci nu este păcat asupra lui. Cu adevărat, Allah este Iertător, Milostiv”

[al-Baqarah 2:173]

Sau în cazurile de constrângere. Allah spune (interpretarea sensului): 

„Cel care nu a crezut în Allah după credința sa, cu excepția celui care a fost constrâns, iar inima lui este liniștită în credință; dar asupra celor care își deschid pieptul necredinței se află mânia lui Allah și a lor va fi o mare osândă”

[al-Nahl 16:106]

Forța sau constrângerea înseamnă că va fi vătămat dacă nu își bărbierește barba. În ceea ce privește simpla suferire a unor neplăceri, întrebări sau investigații, acestea sunt lucruri de care nu sunt neapărat feriți cei care își bărbiersc bărbile, astfel că aceasta nu înseamnă că unei persoane îi este permis să cadă în păcat. 

În cazurile de constrângere există condiții care trebuie îndeplinite pentru ca unui musulman să-i fie permisă concesia de a face sau spune ceva haraam. Înțelegerea acestor condiții este foarte importantă, deoarece mulți oameni susțin că sunt constrânși să facă lucruri când nu este cazul. 

Ibn Qudaamah a spus: 

Condițiile constrângerii includ trei lucruri: 

1 – Cel care încearcă să te constrângă să aibă puterea de a-ți provoca vătămare

2 – Să creadă că este cel mai probabil ca amenințarea să fie pusă în aplicare dacă nu faci ceea ce ți se cere

3 – Vătămarea să fie gravă, precum uciderea, bătaia severă, legarea sau închisoarea pentru o perioadă lungă. În ceea ce privește insultarea sau blestemarea, acestea nu constituie constrângere și nici luarea unei mici sume de bani. 

Dacă persoana are un statut inferior, o vătămare mică poate să nu constituie constrângere în cazul său, spre deosebire de cei cu o poziție înaltă, pentru care o vătămare mică poate fi o umilire și poate echivala cu o bătaie severă pentru altcineva cu un statut inferior.

Dacă există amenințarea torturării copilului său, aceasta nu constituie constrângere, deoarece vătămarea este îndreptată asupra altcuiva. Dar este mai probabil ca aceasta să constituie constrângere, deoarece pentru el este mai grav decât luarea averii sale; acea amenințare (de a-i lua averea) constituie constrângere, deci același lucru se aplică și aici. 

Al-Mughni, 7/292 

Dacă vătămarea poate fi îndepărtată prin scurtarea bărbii, atunci nu trebuie să și-o bărbierească, ci este suficient să o scurteze, deoarece bărbierirea este mai gravă decât scurtarea. Trebuie reținut că persoana trebuie să aibă nevoie să întreprindă această călătorie în țara respectivă. Dar dacă nu există nicio nevoie pentru aceasta, atunci nu îi este permis să-și bărbierească barba pentru a călători, deoarece nu este constrâns să facă acest lucru. 

Și Allah știe cel mai bine.