Îi este permis să-i ofere colegului său creștin de clasă o călătorie până la biserică, în speranța de a-i înmuia inima față de Islam?

În primul rând:

Învățătura islamică nu ne interzice să interacționăm cu necredincioșii, să cumpărăm și să vindem sau să beneficiem de pe urma lor în ceea ce privește învățarea de la ei, desfășurarea de afaceri cu ei ori alte interacțiuni lumești care aduc prosperitate. Mai degrabă, ne interzice să-i luăm drept prieteni apropiați fără intenția de a-i chema la Islam, deoarece, ca urmare a acelei prietenii, putem fi influențați de ei și de religia lor sau putem începe să-i iubim și să-i admirăm, iar toate acestea constituie un pericol pentru angajamentul religios al musulmanului. Câți studenți, oameni trimiși să studieze în străinătate și persoane care locuiesc în țări nemusulmane s-au rătăcit din cauza acestui lucru, până într-atât încât s-au asimilat în acele țări și au început să-i imite pe oamenii lor, admirându-i și fiind influențați de modul lor de viață, până în punctul în care mulți dintre ei au pierdut cel mai prețios lucru cu care Allah, slăvit fie El, i-a binecuvântat, și anume credința lor.

Prin urmare, intenția ta atunci când interacționezi cu acel creștin ar trebui să fie să-i înmoi inima față de Islam și să demonstrezi bunele maniere și atitudinea musulmanilor, care sunt modelate de învățăturile religiei lor. Ferește-te să fii atras de asemenea oameni și să-i iubești, oameni care Îl jignesc pe Allah, Îi atribuie o soție și un copil și venerează și adoră crucea.

Vezi, de asemenea, răspunsul la întrebarea nr. 1204.

În al doilea rând:

Dacă principiul cooperării între musulmani este că aceasta trebuie să aibă loc în chestiuni de dreptate și evlavie, nu în chestiuni de păcat și fărădelege, atunci este cu atât mai potrivit ca același lucru să se aplice cooperării dintre musulmani și ceilalți. Allah, slăvit fie El, spune (interpretarea sensului):

„Și cooperați în dreptate și evlavie, dar nu cooperați în păcat și agresiune”

[al-Maa’idah 5:2].

Pe baza acestui lucru, poți coopera cu el și te poți purta frumos cu el în chestiuni precum ajutorul la studii, ducerea lui cu mașina acasă și alte chestiuni permise.

În ceea ce privește lucrurile care sunt haram, nu este permis să-l ajuți cu acestea.

Pe baza acestui lucru, nu este permis să-l duci cu mașina la biserică, din cauza celor care au loc în biserici: necredința în Allah, slăvit fie El, și adorarea altora în afară de Allah. De asemenea, nu este permis să-l ajuți în relația lui nelegitimă cu prietena sa; mai degrabă, ar trebui să-i spui să nu facă astfel de lucruri, într-o manieră blândă și amabilă.

Ar trebui să înțelegi că nu este permis să-i înmoi inima încurajându-l să facă lucruri nelegitime; mai degrabă, îți este permis să taci cu privire la faptele lui rele până când găsești un moment și o ocazie potrivite pentru a vorbi despre ele.

Te poți scuza cu blândețe în privința acestor două chestiuni și poți explica hotărârea shar‘i, care poate fi un mijloc pentru ca el să fie călăuzit și să înțeleagă realitatea a ceea ce face, și anume necredința și faptele rele. Fără îndoială, aceasta este mai bine decât să ascunzi faptele și să-l împiedici să vadă adevărul. Astfel, poți face din faptul că nu-l ajuți în aceste două chestiuni un mijloc de a ajunge la inima și mintea lui, în speranța că, datorită acestui lucru, va fi călăuzit.

Dacă refuzi să faci ceva care contravine religiei tale, cel mai probabil te va respecta. Așadar, fii deschis în afirmarea adevărului și nu te teme de consecințe; mai degrabă, fii sigur că acesta este într-adevăr adevărul și că el va beneficia de pe urma lui. Îl rugăm pe Allah să-ți permită să faci ceea ce iubește și ceea ce Îi place și Îl rugăm pe El, slăvit fie El, să-ți călăuzească prietenul către calea dreaptă.

Și Allah știe cel mai bine.