Înapoi la întrebări
Întrebare și Răspuns

Ignoranța pentru care o persoană poate fi scuzată este ignoranța hotărârii, nu a pedepsei

Fatwa # 20237Redacția tawhid.ro
Islam Q&ASursa
Sursă contextuală

Întrebare

Înțeleg că abandonarea intenționată a rugăciunii din lene este kufr major și că cel care face aceasta este un necredincios, cu excepția cazului în care are scuza ignoranței. Dar ce se înțelege prin scuza ignoranței: ignoranța obligației rugăciunii sau ignoranța faptului că abandonarea intenționată a rugăciunii este kufr? Vă rog să explicați cu câteva citate ale ulema salafi."

Răspuns

Ignoranța pentru care o persoană poate fi scuzată este ignoranța hotărârii. Oricine nu îndeplinește o acțiune obligatorie pentru că nu știe că este obligatorie sau face o acțiune interzisă pentru că nu știe că este interzisă este o persoană ignorantă care poate fi scuzată pentru ignoranța sa. 

Dar dacă o persoană știe că ceva este interzis și face acel lucru, însă nu cunoaște pedeapsa pentru aceasta, nu are nicio scuză, deoarece a comis cu bună știință un păcat și a încălcat limitele. 

Dacă o persoană comite zina – de exemplu – și nu știe că zina este haram, nu va fi pedepsită și este scuzată pentru ignoranța sa. Dar dacă o persoană știe că zina este haram, însă nu știe că cel care comite zina merită pedeapsa hadd, atunci nu are nicio scuză, iar pedeapsa hadd trebuie aplicată asupra sa, dacă sunt îndeplinite condițiile pentru aceasta. 

În mod similar, dacă o persoană nu se roagă și nu știe că rugăciunea este obligatorie, este scuzată pentru ignoranța sa și nu este considerată necredincioasă. Dar dacă o persoană nu se roagă și știe că abandonarea rugăciunii este haram, însă nu știe că abandonarea rugăciunii este kufr, atunci nu trebuie scuzată. 

Urmează câteva dovezi pentru cele de mai sus, precum și câteva comentarii ale savanților: 

(A)Dacă o persoană nu cunoaște hotărârea privind acțiunea interzisă și o face, iar pentru aceasta există o pedeapsă hadd sau este necesară o ispășire, acestea nu sunt necesare în cazul său.

Dovada pentru aceasta sunt cuvintele Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) către o persoană care a mărturisit că a comis zina: „Știi ce este zina?” Relatat de Abu Dawood, 4428. Acest hadith a fost relatat și în al-Saheehayn. 

Ibn al-Qayyim – care a clasificat relatarea lui Abu Dawood drept saheeh – a spus: Pedeapsa hadd nu se aplică celui care nu știa că aceasta este interzisă, deoarece Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) l-a întrebat despre hotărârea privind zina, iar el a spus: Am făcut cu ea în mod nelegitim haram ceea ce un bărbat face cu soția sa în mod legitim.  

Zaad al-Ma’aad, 5/33. 

(B)Dacă știe că este haram, dar nu cunoaște consecințele, fie că este vorba de o pedeapsă hadd, o ispășire necesară sau orice altceva, atunci pedeapsa hadd trebuie aplicată asupra sa, deoarece a îndrăznit să facă ceva haram, iar el trebuie să ofere ispășirea dacă păcatul impune ispășire.

Dovada pentru aceasta este hadithul lui Maa’iz (Allah să fie mulțumit de el), care a mărturisit că a comis zina și a spus: „O, oameni, duceți-mă înapoi la Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa), căci oamenii mei m-au înșelat și m-au ucis.” Relatat de Abu Dawood, 4420; isnadul său a fost clasificat drept jayyid de al-Albaani (Allah să aibă milă de el) în al-Irwa’, 7/354. Acest Sahaabi (Allah să aibă milă de el) știa că era haram, însă nu cunoștea pedeapsa. 

Ibn al-Qayyim (Allah să aibă milă de el) a spus: Aceasta indică faptul că ignoranța pedepsei nu scuză o persoană de pedeapsă dacă știa că lucrul este haram. Maa’iz nu știa că pedeapsa era execuția, însă această ignoranță nu l-a scutit de pedeapsă. 

Zaad al-Ma’aad, 5/34. 

În mod similar, Sahaabi-ul care a avut relații sexuale cu soția sa în timpul zilei în Ramadaan a făcut aceasta intenționat și știa că era haram. Așa cum a arătat al-Haafiz ibn Hajar în al-Fath (4/207), acest lucru este indicat de faptul că a spus „Sunt pierdut” – sau, potrivit unei alte relatări, „Sunt ars.”  Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a hotărât că trebuia să ofere ispășire și nu l-a scuzat pentru că nu o cunoștea. Relatat de al-Bukhaari, 1834; Muslim, 1111. 

Shaykh Ibn ‘Uthaymeen (Allah să aibă milă de el) a spus: 

Dacă cineva ar spune: Nu era ignorant bărbatul care a venit la Mesager (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa)? 

Răspunsul este: Era ignorant cu privire la ceea ce i se cerea; nu era ignorant cu privire la faptul că aceasta era haram. De aceea a spus: „Sunt pierdut.” Dacă spunem că ignoranța este o scuză, nu ne referim la ignoranța consecințelor acestei acțiuni haram, ci ne referim la ignoranța hotărârii privind această acțiune și dacă este haram sau nu. Prin urmare, dacă o persoană comite zina și nu știe că aceasta este haram, nu locuiește într-o țară musulmană, este nouă în Islam sau trăiește într-o zonă îndepărtată și nu știe că zina este haram, atunci nu trebuie aplicată asupra sa pedeapsa hadd. Dar dacă știe că zina este haram, însă nu știe că pedeapsa hadd pentru aceasta este lapidarea sau biciuirea și exilarea, atunci pedeapsa hadd trebuie totuși aplicată asupra sa, deoarece a încălcat o limită sacră. Ignoranța consecințelor unei acțiuni haram nu este o scuză. Ignoranța faptului că o acțiune este haram sau nu este o scuză. 

Al-Sharh al-Mumti’, 6/417 

Și Allah știe cel mai bine.

Distribuie
Informații editoriale
Sinteză documentată — responsabil editorial: Echipa editorială Tawhid.ro
Sursă documentată:
Statutul sursei: Sursă contextualăDrepturile asupra contribuției editoriale originale Tawhid.ro sunt rezervate; sursele citate își păstrează propriile drepturi.

Conținutul de pe tawhid.ro este compilat și tradus de studenți ai cunoașterii islamice (ṭullāb al-ʿilm) din surse savanțe de încredere. Nu emitem fatwa independente și nu înlocuim consultarea directă cu un savant calificat (ʿālim).

Pentru cazuri personale sau întrebări specifice, vă recomandăm să consultați un imam sau un savant recunoscut din comunitatea dumneavoastră.