Iertarea victimei bârfelor

Opinia corectă – iar Allah știe cel mai bine – este că nu trebuie să-i spună că l-a bârfit dacă acesta nu știe; este suficient să-I ceară lui Allah iertare pentru păcat și să ceară iertare pentru fratele său, pentru a contracara răul cauzat de faptul că l-a bârfit.

Urmează câteva opinii ale învățaților cu privire la această chestiune:

Al-Nawawi (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus în cartea sa al-Adhkar: „Să știi că oricine comite un păcat trebuie să se grăbească să se pocăiască de el. Pocăința în cazul unui păcat care implică drepturile lui Allah (adică în care nicio altă persoană nu este afectată) necesită următoarele trei condiții:

Trebuie să renunțe imediat la păcat

Trebuie să regrete ceea ce a făcut

Trebuie să hotărască să nu-l mai facă.

În ceea ce privește pocăința de la un păcat care afectează drepturile altor oameni, aceste trei condiții sunt, de asemenea, necesare, iar la ele se adaugă o a patra: trebuie să le restituie oamenilor ceea ce li se datorează și să soluționeze chestiunea sau să le ceară iertare și să găsească o modalitate de a se elibera de această povară a păcatului.

Pocăința celui care bârfește trebuie să îndeplinească aceste patru condiții, deoarece bârfa sau vorbirea pe la spatele cuiva îi afectează pe alți oameni, așadar trebuie să ceară iertarea persoanei despre care a bârfit.

Este suficient să spună: «Am bârfit despre tine, așa că te rog să mă ierți» sau trebuie să-i spună ce a spus despre el?

Însoțitorii lui al-Shafi’i (fie ca Allah să aibă milă de ei) au avut două opinii:

Prima era că trebuie să-i spună, deoarece, dacă îl iartă fără să i se spună ce s-a spus, iertarea nu este valabilă, ca în cazul iertării cuiva în privința unei sume necunoscute de bani.

A doua era că nu trebuie să-i spună, deoarece acesta este un lucru care poate fi iertat, așadar nu trebuie să-i spună ce a spus, spre deosebire de cazul banilor.

Prima opinie este mai corectă, deoarece o persoană poate ierta un anumit tip de bârfă, dar nu și altele.

Dacă persoana despre care ai bârfit este moartă sau nu este prezentă, nu este posibil să-i ceri iertare, însă învățații au spus: trebuie să te rogi mult ca ea să fie iertată, să faci du’a (să te rogi) pentru ea și să faci multe fapte bune.

Să știi că persoana despre care s-a vorbit trebuie să-l ierte pentru aceasta, dar nu este obligată, deoarece aceasta înseamnă renunțarea voluntară la propriile drepturi. Alegerea îi aparține, însă este puternic recomandat (mustahab) să-l ierte, astfel încât fratele său musulman să fie eliberat de consecințele păcatului său și el însuși să obțină o mare răsplată de la Allah și iubirea lui Allah. (Aceasta era opinia lui al-Shafi’i)

Ibn Muflih a spus în al-Adab al-Shara’iyyah: „S-a spus că, dacă persoana nedreptățită prin bârfă știe despre aceasta (atunci nu poți face nimic în această privință), altfel trebuie să faci du’a pentru ea și să te rogi pentru iertare, dar nu trebuie să i se spună. Shaykh Taqiy al-Deen a menționat că aceasta era opinia majorității.

Mai mult de un învățat a spus: dacă o persoană care a calomniat sau a bârfit o altă persoană se pocăiește înainte ca acea persoană să afle, este o condiție a pocăinței sale să-i spună și să-i ceară iertare? Există două opinii.

Al-Qadi a spus că nu trebuie să facă aceasta, din cauza relatărilor transmise de Abu Muhammad al-Khallal cu isnad-ul său (lanțul transmiterii) de la Anas și atribuite Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa): „Cel care bârfește despre un om și apoi cere iertare pentru el va fi iertat pentru bârfa sa” și „Kafarah (ispășirea) celui care bârfește despre altcineva este să ceară iertare pentru el.” Aceste două ahaadeeth (relatări) nu sunt saheeh (autentice) în transmiterea lor de la Profet (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa). Un alt motiv este că, spunându-i persoanei ce s-a spus, acest lucru o poate face să-l urască. Al-Qadi a spus: aceasta nu este permis. Aceasta era și opinia lui Shaykh Abd al-Qadir.

Ibn ‘Abd al-Barr a spus în cartea sa Bahjat al-Majalis: „Hudhayfah (fie ca Allah să fie mulțumit de el) a spus: Kafarah (ispășirea) celui care bârfește despre altcineva este să ceară iertare pentru el.” ‘Abd-Allah ibn al-Mubarak i-a spus lui Sufyaan ibn ‘Uyaynah: pocăința pentru bârfă este să te rogi pentru iertare pentru cel despre care ai bârfit. Sufyan a spus: mai degrabă trebuie să ceri iertare pentru ceea ce ai spus despre el. Ibn al-Mubarak a spus: nu-l răni de două ori. Shaykh Taqiy al-Deen ibn al-Salah al-Shafi’i a spus, de asemenea, în Fatawa sa ceva asemănător cu ceea ce a spus Ibn al-Mubarak.

După ce a menționat aceste două relatări despre această chestiune, Shaykh Taqiy al-Deen a spus: „Orice vorbire despre onoarea unei persoane este fie bârfă adevărată, fie minciună inventată. În ambele cazuri este calomnie, deoarece, dacă calomnia este adevărată, atunci este bârfă, iar dacă nu este adevărată, atunci este o acuzație falsă.”

Însoțitorii noștri erau de părere că nu trebuie să-i spună; mai degrabă trebuie să facă du’a pentru el, ceea ce va fi o faptă bună în folosul lui, pentru a compensa răul făcut lui, după cum s-a afirmat în relatări.

Este clar că ceea ce a spus Shaykh Taqiy al-Deen (fie ca Allah să aibă milă de el) despre faptul că a-i spune persoanei o rănește de două ori are sens și că există temerea că aceasta ar putea duce la conflict, ură și destrămarea relației dintre ei.

Iar Allah știe cel mai bine.