I-a lăsat prin testament jumătate din teren surorilor sale; ar trebui executat testamentul?
Întrebare
„Înainte ca unchiul meu patern să moară, a adus o servietă și mi-a arătat câteva acte din ea și mi-a spus că actele aveau legătură cu terenul său și cu anumite contracte, dar nu mi-a arătat testamentul său, despre care am descoperit după moartea lui că îl lăsase în servietă. După ce a închis servieta, în timp ce vorbea cu mama mea, a spus: I-am lăsat testamentul meu, dar cred că se referea la actele pe care le văzusem. După ce a murit, am deschis servieta pentru a vedea dacă menționase în acele acte că lăsase un testament într-un anumit loc, dar am găsit în servietă un testament împreună cu actele de proprietate ale terenului. Așadar, ar trebui să-i dau mai întâi servieta soției unchiului meu? Menționez că, atunci când a aflat că în ea se afla un testament, nu a fost de acord cu acesta și vrea să rupă testamentul fără știrea celorlalți moștenitori. Menționez că unchiul meu a spus că nu a acceptat ca servieta să fie lăsată în casa lui sau la soția sa ori la tatăl ei. Menționez, de asemenea, că a scris în testamentul său că jumătate din terenul său ar trebui să le revină surorilor sale și că întreaga sumă forfetară de pensionare ar trebui să le revină surorilor sale, după achitarea datoriilor sale."
Răspuns
Nu este permis să îi dai servieta și actele soției unchiului tău, din cauza posibilității pe care ai menționat-o ca ea să rupă testamentul și să nu îl arate celorlalți moștenitori.
Ceea ce trebuie să faci este să arăți testamentul tuturor moștenitorilor sau să îi dai actele unei persoane de încredere care să se ocupe de executarea testamentului – dacă acesta este în conformitate cu sharia.
Testamentul care este în conformitate cu sharia este acela în care legatul se încadrează în limita unei treimi din moștenire și este făcut în favoarea unor persoane care nu sunt moștenitori.
Dacă legatul depășește o treime sau este făcut în favoarea unuia dintre moștenitori, atunci aceasta depinde de acordul tuturor moștenitorilor cu privire la punerea în aplicare a oricărei părți care depășește o treime sau cu privire la punerea sa în aplicare în întregime, dacă legatul este făcut în favoarea unuia dintre moștenitori.
Principiul de bază în această privință este raportul relatat de Abu Dawood (2870), at-Tirmidhi (2120), an-Nasaa’i (4641) și Ibn Maajah (2713) de la Abu Umaamah, care a spus: L-am auzit pe Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) spunând: „Allah i-a dat fiecărei persoane care are drepturi drepturile sale și nu există niciun legat în favoarea unui moștenitor.”
Hadithul a fost considerat saheeh de al-Albaani în Saheeh Abi Dawood.
A fost relatat, de asemenea, de ad-Daaraqutni, din hadithul lui Ibn ‘Abbaas: „Nu este permis să se facă un legat în favoarea unui moștenitor decât dacă ceilalți moștenitori sunt de acord.”
Considerat saheeh de al-Haafiz Ibn Hajar în Buloogh al-Maraam.
Al-Bukhaari (5659) și Muslim (1628) au relatat de la ‘Aa’ishah bint Sa‘d că tatăl ei a spus: M-am îmbolnăvit în Makkah și eram foarte bolnav, iar Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a venit să mă viziteze. Am spus: O, Profetule al lui Allah, las în urmă avere și nu las în urmă pe nimeni în afară de o fiică, așa că vreau să las prin testament două treimi din averea mea și să las o treime. El a spus: „Nu.” Am spus: Atunci voi lăsa prin testament jumătate și voi lăsa jumătate. El a spus: „Nu.” Am spus: Atunci pot să las prin testament o treime și să îi las ei două treimi? El a spus: „O treime, iar o treime este mult.”
Shaykh Ibn ‘Uthaymeen (Allah să aibă milă de el) a spus: Nu este permis testatorului să lase prin testament ceva unui moștenitor, fie că este puțin sau mult, deoarece Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Allah i-a dat fiecărei persoane care are drepturi drepturile sale și nu există testament pentru un moștenitor.” Și deoarece, dacă se face un testament în favoarea unui moștenitor, acest lucru va duce la obținerea de către acesta a unei părți mai mari din avere decât i-a alocat Allah, iar aceasta este o încălcare a limitelor stabilite de Allah. În cazul unei persoane care nu este moștenitor, este permis să i se lase prin testament o treime sau mai puțin, deoarece Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) i-a spus lui Sa‘d (Allah să fie mulțumit de el): „O treime, iar o treime este mult.”
În ceea ce privește afirmația sa: „cu excepția cazului în care moștenitorii își dau consimțământul pentru aceasta după moartea sa, caz în care este valabilă și poate fi executată”, sensul aparent al cuvintelor sale este că, dacă moștenitorii își dau consimțământul pentru aceasta, atunci devine permisă. Dar acest aspect necesită o discuție suplimentară; opinia corectă este că este interzisă, însă executarea testamentului depinde de consimțământul moștenitorilor; în acest caz devine valabilă, dar nu este valabil să se facă de la început un testament în favoarea unui moștenitor.
Sfârșitul citatului din ash-Sharh al-Mumti‘, 11/139
Și Allah știe cel mai bine.
Conținutul de pe tawhid.ro este compilat și tradus de studenți ai cunoașterii islamice (ṭullāb al-ʿilm) din surse savanțe de încredere. Nu emitem fatwa independente și nu înlocuim consultarea directă cu un savant calificat (ʿālim).
Pentru cazuri personale sau întrebări specifice, vă recomandăm să consultați un imam sau un savant recunoscut din comunitatea dumneavoastră.