Hotărârea privind scrierea versetelor din Coran pe pereți și pe fațada caselor

În primul rând:

Nu este prescris să se scrie versete coranice pe pereți, iar acest lucru este considerat makruh de majoritatea învățaților; unii dintre ei l-au descris ca fiind haram.

Ibn al-Humam (Allah să aibă milă de el) a spus în Fath al-Qadir (1/169): Este makruh să se scrie Coranul și numele lui Allah, Preaînaltul, pe monede, mihraburi, pereți și obiecte de mobilier. Citat încheiat.

Ad-Dardir (Allah să aibă milă de el) a spus în ash-Sharh al-Kabir (1/425):

Ceea ce pare a fi cazul este că gravarea [versetelor coranice] este makruh, chiar și a Coranului [pe morminte]. Și ar trebui considerată haram, deoarece ar putea duce la manipulare necorespunzătoare și lipsă de respect, după cum au spus ei.

Un exemplu în acest sens este gravarea Coranului și a numelor lui Allah pe pereți. Citat încheiat.

An-Nawawi (Allah să aibă milă de el) a spus în Rawdat at-Talibin (1/80): Este makruh să fie scris pe pereți, fie în moschee, fie în altă parte, și pe haine. Citat încheiat.

Șeicul Ibn ‘Uthaymin (Allah să aibă milă de el) a fost întrebat: Care este hotărârea privind scrierea versetelor și hadithurilor pe pereții moscheilor? El a răspuns: Aceasta distrage oamenii.

În ceea ce privește scrierea versetelor pe pereți, fie în moschee, fie în altă parte, aceasta este o inovație (bid‘ah) și nu există nicio relatare de la Companioni care să sugereze că obișnuiau să graveze versete pe pereții lor.

Mai mult, gravarea versetelor pe pereți este un fel de lipsă de respect față de cuvintele lui Allah. De aceea îi găsim pe unii dintre ei scriind versete într-un stil caligrafic care să semene cu castele, minarete, moschei și altele asemenea, modelând cuvintele pentru a le face să arate ca un castel. Fără îndoială, aceasta înseamnă a se juca cu cuvintele lui Allah, Slăvitul și Preaînaltul.

În plus, chiar dacă presupunem că acele cuvinte sunt scrise într-o scriere arabă clară, aceasta nu este calea primelor generații evlavioase.

Ce folos poate exista în scrierea versetelor pe pereți?

Unii oameni spun că aceasta le va servi oamenilor drept reamintire. Noi spunem: Reamintirea se face prin cuvinte rostite, nu prin scrierea versetelor.

Mai mult, uneori ei scriu pe pereți {Și nu vă spionați și nu vă bârfiți unii pe alții} [al-Hujurat 49:12], iar tu vei găsi că cei care stau sub acest verset discută despre oameni și îi bârfesc, astfel încât este ca și cum și-ar bate joc de versetele lui Allah.

Prin urmare, scrierea versetelor în moschei și pe pereții caselor intră în totalitate sub categoria inovației (bid‘ah), întrucât este ceva necunoscut în vremea primelor generații evlavioase.

În ceea ce privește scrierea hadithurilor în moschee, dacă aceasta se află în direcția qiblei, atunci fără îndoială constituie o distragere, deoarece oamenii, chiar și unii dintre credincioșii care stau în spatele imamului în timpul rugăciunii, pot arunca priviri fugare către ea. Învățații consideră makruh să se scrie orice în direcția qiblei moscheii.

Dacă acest lucru este făcut în case, nu este nimic greșit în scrierea unui hadith [pe perete] dacă există un folos în aceasta, precum supplicația oferită ca ispășire pentru o adunare (kaffarat al-majlis): „Subhanak Allahumma rabbana wa bi hamdik, ashhadu an la ilaha illa anta, astaghfiruka wa atoobu ilayk (Slavă Ție și laudă Ție, o, Allah, Domnul nostru. Mărturisesc că nu există nicio divinitate vrednică de adorare în afară de Tine. Îți cer iertare și mă pocăiesc înaintea Ta)”, atunci aceasta servește drept reamintire."(Liqa’ al-Bab al-Maftuh 197/13).

A se vedea, de asemenea, răspunsul la întrebarea nr. 254, în care există o discuție despre consecințele negative ale atârnării versetelor pe pereți, dintre care majoritatea se aplică și scrierii directe pe pereți.

În al doilea rând:

În ceea ce privește șederea pe acoperișul casei, care se sprijină pe pereții pe care sau pe părți ale cărora a fost scris Coranul, nu este nimic greșit în aceasta și nu este ca șederea pe Coran, deoarece cine stă pe pereți?! Mai degrabă, ei stau pe acoperiș, departe de pereți.

Cât despre afirmația ta că „oricine urcă pe acoperișul casei simte că pășește pe acel dhikr”, aceasta intră în categoria waswasah (gânduri intruzive; șoapte de la shaytan).

Ferește-te să te lași dus de acestea, deoarece waswasah este o problemă serioasă și un mare rău; Allah să ne păzească pe toți și să ne țină în siguranță.

Remediul pentru waswasah este să o ignori și să nu-i acorzi atenție, recitând totodată mult dhikr și îndeplinind acte de adorare.

Și Allah știe cel mai bine.