Hotărârea privind practicarea sporturilor periculoase

Așa cum Islamul i-a poruncit musulmanului să aibă grijă de sănătatea sa fizică, tot astfel îi interzice să-și facă orice fel de rău trupului. Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Nu trebuie să se facă rău și nici să se răspundă răului cu rău.” (Relatat de Ibn Maajah, Kitaab al-Ahkaam, 2332; Ahmad, 2719; Maalik, 1234).

 Învățații au discutat problema practicării sporturilor periculoase.

 Autorul lucrării al-Durr al-Mukhtaar a spus: „Potrivit jurisprudenței hanafite, «… toate tipurile de sporturi periculoase sunt permise celui care este priceput și cel mai probabil să fie ferit de rău, precum tirul cu arcul/tragerea cu arma sau vânătoarea de șerpi. Privirea acestor sporturi este permisă în astfel de cazuri.»” (A se vedea al-Durr al-Mukhtaar, 6/404)

 Prima condiție:

Îndemânare și competență deplină în aceste tipuri de sporturi. Acestea nu pot fi dobândite fără multă practică și pregătire repetată, până la atingerea acelui nivel de competență. Dacă această pregătire duce la neglijarea îndatoririlor obligatorii sau la ignorarea faptelor Sunnah ori recomandate, atunci se aplică în acest caz opinia potrivit căreia este haram. Dar dacă această practică și pregătire nu duc la o astfel de neglijare, atunci se aplică opinia potrivit căreia este permis și este permis, de asemenea, să fie privite.

 A doua condiție:

Este foarte probabil ca persoana să fie în siguranță. Dacă există cea mai mică posibilitate ca ea să nu fie în siguranță sau există îndoială că va fi în siguranță, atunci sportul este haram, deoarece poate duce la moartea sa. Ne este interzis să ne apropiem de astfel de lucruri, deoarece Allah spune (a cărui interpretare este):

„…și nu vă aruncați singuri în pieire…”

[al-Baqarah 2:195]

 A treia condiție.

Sportul nu trebuie practicat pentru bani. Este haram să se primească plată pentru astfel de sporturi, deoarece acest lucru este considerat consumarea pe nedrept a averii oamenilor, întrucât nu există niciun beneficiu în el.

A se vedea Bughiyat al-Mushtaaq fi Hukm al-Lahw wa’l-La’b wa’l-Sibaaq, p. 156-157.

 Spun: aceste lucruri ar trebui limitate la ocazii și sărbători speciale, cu condiția să respecte condițiile menționate mai sus. Corectitudinea acestei opinii se bazează pe relatările despre etiopienii care se jucau în moschee, astfel încât aceste lucruri ar trebui restrânse la zilele de Eid. Prin analogie, ele pot fi practicate și cu alte ocazii și sărbători speciale. În mod similar, astfel de sporturi sunt considerate permise cu condiția să nu existe amestec între bărbați și femei, ca ‘awrah-urile jucătorilor să nu fie vizibile și să nu fie implicate jocuri de magie.