Hotărârea privind luarea din averea orfanului de către tutore

Islamul consideră luarea pe nedrept a averii unui orfan drept unul dintre cele șapte păcate care duc la Iad – după cum au relatat al-Bukhaari (2615) și Muslim (89) de la Profet (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa), deoarece aceasta este o mare responsabilitate pe care mulți nu o pot îndeplini. Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) i-a spus lui Abu Dharr, sfătuindu-l: „Și nu te ocupa de averea unui orfan.” Relatat de Muslim (1826).  

Islamul îi poruncește celui care are orfani în îngrijire să se ocupe corespunzător de ei și să-i educe bine, iar dacă au avere, să o păzească și să o investească și să plătească zakaah pentru ea. Dacă este bogat, este mai bine să se abțină complet de la atingerea averii lor, iar dacă este sărac, poate consuma o parte în mod rezonabil; dacă le investește banii, poate lua o plată egală cu cea a oricărei alte persoane care prestează o muncă similară. Acestea sunt hotărârile sharee’ah și sunt foarte înțelepte și drepte. 

Allah spune (interpretarea sensului): 

„Și nu le dați celor necugetați averea voastră pe care Allah a făcut-o mijloc de întreținere pentru voi, ci hrăniți-i și îmbrăcați-i cu ea și spuneți-le cuvinte de bunătate și dreptate.

6. Și încercați-i pe orfani (în privința inteligenței lor) până când ajung la vârsta căsătoriei; apoi, dacă găsiți în ei judecată sănătoasă, dați-le averea lor, dar nu o consumați risipitor și în grabă, temându-vă că vor crește, iar cel care este bogat dintre tutori să nu ia nicio plată, însă cel care este sărac să ia pentru sine ceea ce este drept și rezonabil (potrivit muncii sale). Iar când le dați averea lor, luați martori în prezența lor; și Allah este îndeajuns pentru a ține socoteala” [al-Nisa’ 4:5, 6]

Ibn Katheer a spus:  

Prin cuvintele „dar nu o consumați risipitor și în grabă, temându-vă că vor crește”, Allah interzice consumarea averii orfanilor fără necesitate. „Risipitor și în grabă” înseamnă grăbirea înainte ca ei să ajungă la pubertate. Apoi Allah spune: „iar cel care este bogat dintre tutori să nu ia nicio plată”, adică să nu consume nimic din ea. Al-Sha’bi a spus: Pentru el este asemenea cărnii moarte și sângelui [adică interzis]. „însă cel care este sărac să ia pentru sine ceea ce este drept și rezonabil (potrivit muncii sale)”. Aceasta a fost revelată cu privire la tutorele unui orfan care se ocupă de el și are grijă de el, dacă are nevoie să ia din aceasta. S-a relatat că ‘Aa’ishah a spus: Acest verset a fost revelat cu privire la tutorele unui orfan: „iar cel care este bogat dintre tutori să nu ia nicio plată, însă cel care este sărac să ia pentru sine ceea ce este drept și rezonabil (potrivit muncii sale)”.  

Fuqaha’ au spus: El poate lua suma mai mică dintre cele două – plata echivalentă pentru munca sa sau atât cât are nevoie. Ei au avut opinii diferite cu privire la faptul dacă trebuie să o restituie dacă ajunge într-o situație bună. Există două opinii, una dintre ele fiind că nu trebuie, deoarece a luat-o în schimbul muncii sale când era sărac. Aceasta este opinia corectă potrivit companionilor lui al-Shaafa’i, deoarece versetul permite luarea fără a o înlocui mai târziu. 

Cealaltă opinie este că da, trebuie să o restituie, deoarece averea orfanului este interzisă, iar ea a fost permisă doar din cauza necesității, astfel încât trebuie să o restituie la fel ca atunci când ia avere de la altcineva în nevoie. 

„iar cel care este bogat dintre tutori să nu ia nicio plată” înseamnă oricine dintre tutori. „însă cel care este sărac” se referă, de asemenea, la tutori. „să ia pentru sine ceea ce este drept și rezonabil” înseamnă în modul mai bun, după cum se spune într-un alt verset: „Și nu vă apropiați de averea orfanului decât pentru a o îmbunătăți, până când el (sau ea) ajunge la vârsta maturității” [al-An’aam 6:152], adică nu vă apropiați de ea decât cu intenția de a o administra în cel mai bun mod, iar dacă aveți nevoie de ea, folosiți-o într-un mod drept și rezonabil."(Tafseer Ibn Katheer  1/454, 455). 

S-a relatat de la ‘Abd-Allah ibn ‘Amr că un om a venit la Profet (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) și a spus: „Sunt sărac, nu am nimic și am un orfan (în îngrijirea mea).” El a spus: „Mănâncă din averea orfanului tău, fără extravaganță, risipă sau folosirea ei pentru comerț.” Relatat de Abu Dawood (2872), al-Nasaa’i (3668) și Ibn Maajah (2718). Clasificat drept hasan de al-Albani în Saheeh al-Jaami’ (4497). 

Dacă vrei să iei bani în schimbul a ceea ce faci pentru ei, ocupându-te de interesele lor, iar această muncă a ta merită plată, atunci nu este niciun păcat asupra ta pentru aceasta. Dar dacă vrei să iei plată pentru vizitarea lor, nu trebuie să faci aceasta, deoarece costurile vizitării orfanilor nu sunt de obicei plătite din propria lor avere. Aceasta este diferit de ceea ce cheltuiești pentru ei pentru îmbrăcăminte, mobilier și hrană, care poate fi plătit din averea lor. 

Deoarece te afli într-o țară în care există tribunale shar’i, trebuie să te adresezi acestora cu privire la ceea ce spune sharee’ah, astfel încât judecătorul să poată hotărî după cum consideră potrivit în interesul orfanului. Iar Allah știe cel mai bine. 

Sperăm că vei reflecta îndelung și cu atenție asupra cuvintelor Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa), relatate de al-Bukhaari (1400) și Muslim (1053): „…oricine se abține de la a cere, Allah îl va face mulțumit, oricine caută să fie independent de mijloace, Allah îl va face independent, iar oricine este răbdător, Allah îi va dărui răbdare și nimănui nu i se dă vreodată ceva mai bun și mai generos decât răbdarea.” Astfel vei înțelege că modalitatea de a-ți achita datoria este să te abții de la a cere, să cauți să fii independent de mijloace și să ai răbdare. 

Al-Mubaarakfoori a spus: 

„Oricine caută să fie independent de mijloace” înseamnă că se arată independent și fără nevoie de averea oamenilor și se abține de la a cere, astfel încât cel care nu îi cunoaște situația să creadă că este independent de mijloace și nu are nevoie să ceară. 

„Allah îl va face independent” înseamnă făcându-l mulțumit. În hadeeth se spune: „Bogăția nu înseamnă să ai mult; mai degrabă, bogăția este mulțumirea.” Sau înseamnă că El îi va da ceea ce îl va face să nu aibă nevoie de oameni. 

„oricine se abține de la a cere” înseamnă să caute să se abțină de la ceea ce este haraam și de la a cere oamenilor. Adică oricine vrea să fie mulțumit se abține de la a cere oamenilor, Allah îi va acorda aceasta. 

„Allah îl va face mulțumit” înseamnă că îl va împiedica să cadă în ceea ce este interzis, adică oricui este mulțumit cu cea mai mică parte a proviziei și se abține de la a cere îi va fi înlesnită mulțumirea, iar aceasta este o comoară. 

„oricine este răbdător” înseamnă căutarea sprijinului răbdării de la Allah, deoarece Allah spune (interpretarea sensului): „Și rabdă tu (o, Muhammad), iar răbdarea ta nu este decât de la Allah” [al-Nahl 16:127]. Sau înseamnă că își spune să aibă răbdare și este pregătit să poarte povara răbdării. 

„Allah îi va dărui răbdare” înseamnă: El îi va face răbdarea ușoară."(Tuhfat al-Ahwadhi  6/143, 144). 

Și Allah știe cel mai bine.