Hotărârea privind jocul de biliard și plata închirierii mesei de către cel care pierde

În primul rând: 

Oricine observă starea tinerilor din ziua de azi va vedea că majoritatea dintre ei nu sunt serioși și nu sunt interesați să dobândească cunoștințe folositoare sau să caute mijloace halal de întreținere. Își risipesc timpul cu lucruri care nu sunt folositoare, ceea ce provoacă probleme psihologice și fizice. 

Unul dintre salaf a trecut pe lângă niște oameni care se jucau și a spus: „Mi-aș dori ca timpul să poată fi cumpărat cu bani; atunci aș cumpăra timpul acestor oameni!” 

Da, pentru acei oameni măreți, orele zilei nu erau suficiente pentru cercetare, studiu și muncă serioasă; obișnuiau să doarmă și să mănânce mai puțin pentru a nu-și risipi timpul. 

Acum îi vedem pe tineri, din păcate, risipindu-și cei mai buni ani ai vieții cu jocuri și distracții. Nu dorim ca tinerii noștri frați să considere interzise formele de recreere și joc pe care Allah le-a permis, însă dorim ca acestea să nu fie lucrul cu care sunt preocupați zi și noapte și ca ei să caute un joc care să le fie folositor din punct de vedere mintal și fizic și să-i ajute să-și dezvolte aptitudinile. 

În al doilea rând: 

Jocul de biliard în cluburi nu este permis, nu deoarece jocul în sine ar fi haram, ci deoarece aceste cluburi implică multe lucruri haram, precum înjurăturile, neglijarea rugăciunii și jocurile de noroc, iar a juca în ele înseamnă să taci în privința răului fără să fie nevoie să stai în aceste locuri. 

În ceea ce privește jocul în locuri unde nu sunt prezente lucruri rele, nu este nimic greșit în aceasta, însă există condiții, de exemplu: 

1.Nu trebuie să existe pariuri.

2.Nu trebuie să existe înjurături, insulte, batjocură sau ură.

3.Nu trebuie să ducă la neglijarea îndatoririlor obligatorii, precum rugăciunea, căutarea cunoașterii și îngrijirea familiei, învățarea și educarea acesteia.

Am menționat mai sus că majoritatea juriștilor, inclusiv Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah, au considerat șahul haram și că cei care l-au permis au făcut-o numai dacă sunt îndeplinite aceste condiții. Când ne gândim la tineri și la modul în care se joacă, vom vedea că aceste condiții sunt foarte rar îndeplinite. 

Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah a spus despre șah – iar cuvintele sale se pot aplica biliardului și altor jocuri pe care le joacă tinerii în ziua de azi –: 

… Ceea ce se înțelege este că atunci când șahul îi distrage pe oameni de la îndatoririle lor, fie lăuntric, fie în exterior, atunci este haram potrivit consensului savanților. Faptul că îi distrage pe oameni de la îndeplinirea corespunzătoare a îndatoririlor lor este atât de evident încât nu necesită nicio explicație. Același lucru se aplică dacă îi distrage de la alte îndatoriri în afară de rugăciune, precum îngrijirea propriei persoane sau a familiei, poruncirea binelui și interzicerea răului, menținerea legăturilor de rudenie, cinstirea părinților sau îndeplinirea îndatoririlor legate de o funcție publică etc.  

Se întâmplă rareori ca o persoană să se ocupe cu aceste jocuri și acestea să nu o distragă de la vreo îndatorire. Trebuie observat că există consensul savanților privind interzicerea în astfel de cazuri. În mod similar, dacă jocul implică ceva haram sau duce la ceva haram, atunci este haram potrivit consensului savanților, de exemplu dacă implică minciună, jurăminte false, înșelăciune, nedreptate sau ajutorarea nedreptății. Acest lucru este haram potrivit consensului musulmanilor, chiar dacă este vorba despre o cursă sau un concurs; cu atât mai mult dacă este vorba despre șah, zaruri și lucruri asemănătoare. 

Același lucru se aplică dacă implică un alt tip de rău, precum implicarea în ceva care poate duce la imoralitate sau cooperarea la agresiune etc., ori dacă jocul atrage prea mulți oameni, ceea ce duce la neglijarea unei îndatoriri obligatorii sau la săvârșirea unui lucru haram. Acest tip de joc și cele asemănătoare sunt lucruri despre care musulmanii au căzut de acord că sunt haram. 

Majmoo’ al-Fataawa, 32/218 

În al doilea rând: 

În ceea ce privește faptul că cel care pierde trebuie să plătească închirierea mesei, acesta este un tip de joc de noroc, care este haram deoarece Allah spune (tălmăcirea sensului): 

„O, voi cei care credeți! Băuturile alcoolice (toate tipurile de băuturi alcoolice), jocurile de noroc, Al-Ansaab și Al-Azlaam (săgețile pentru căutarea norocului sau luarea unei decizii) sunt o urâciune din lucrarea lui Shaytaan (Satan). Așadar, feriți-vă cu strictețe de toate acestea (de această urâciune), pentru ca voi să izbândiți.

Shaytaan (Satan) dorește doar să stârnească dușmănie și ură între voi prin băuturile alcoolice (băuturile alcoolice) și jocurile de noroc și să vă împiedice de la pomenirea lui Allah și de la As-Salaah (rugăciune). Oare nu vă veți abține atunci?”

[al-Maa’idah 5:90-91]

Principiul de bază este că închirierea acestui joc – dacă este lipsită de elemente haram – trebuie plătită de toți jucătorii. Însă jucătorii convin că cel care pierde va plăti pentru sine și pentru ceilalți, iar câștigătorii nu vor plăti nimic; acest lucru se numește sabaq (bani ai premiului, câștiguri) și este asemenea pariului pe joc. Acest lucru nu este permis potrivit șariei, cu excepția cazurilor menționate într-un text, care țin de dezvoltarea aptitudinilor folositoare pentru jihad, deoarece Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Nu există sabaq decât la tir cu arcul, cursele de cai și cursele de cămile.” Relatat de al-Tirmidhi, 1700; considerat saheeh de al-Albaani în Saheeh al-Tirmidhi. 

Acest lucru se aplică numai concursurilor de tir cu arcul și curselor de cai și cămile, iar savanții au făcut analogii cu alte aptitudini folositoare în jihad. Unii au permis și concursurile legate de cunoașterea islamică, deoarece aceasta sprijină Islamul, asemenea jihadului cu sabia, dacă nu chiar mai mult. 

Savanții Comitetului Permanent au fost întrebați despre jocul Foosball (fotbal de masă) și hotărârea privind plata jocului de către cel care pierde. Ei au spus:  

Dacă jocul menționat implică imagini sau figuri cu care se joacă, iar cel care pierde plătește costul folosirii jocului, atunci acest lucru este haram din mai multe motive: 

1 – Acest joc este un tip de distracție inutilă care îl face pe jucător să-și risipească timpul liber și să neglijeze multe dintre interesele sale lumești și religioase. Practicarea acestui joc poate deveni un obicei și un mijloc care duce la lucruri mai grave decât acesta, precum forme de jocuri de noroc. Tot ceea ce este asemănător cu aceasta este neadevăr și este haram potrivit șariei. 

2 – Realizarea și păstrarea imaginilor și figurilor constituie un păcat major, din cauza hadithurilor saheeh în care Allah și Mesagerul Său (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) îi avertizează pe cei care fac aceasta cu Iadul și un chin dureros. 

3 – Este haram ca cel care pierde să plătească costul folosirii jocului, deoarece aceasta este risipă și irosire a banilor prin cheltuirea lor pe distracție inutilă. Închirierea jocului este o tranzacție invalidă, iar câștigul proprietarului în acest caz este haram și înseamnă dobândirea banilor prin mijloace invalide. Prin urmare, acesta este un păcat major și o formă de joc de noroc, care este haram. 

Fataawa Islamiyyah, 4/439 

Și Allah știe cel mai bine.