Hotărârea privind înghițirea propriei salive sau a salivei altcuiva

În primul rând : 

Legile Islamului se bazează pe ușurarea lucrurilor și îndepărtarea dificultății neobișnuite. Allah spune în versetele despre post (interpretarea sensului): 

„Allah dorește pentru voi ușurința și nu dorește pentru voi greul” [al-Baqarah 2:185]

Și Allah spune (interpretarea sensului): 

„Allah nu dorește să vă pună în dificultate, ci dorește să vă purifice și să-Și desăvârșească binefacerea asupra voastră, pentru ca voi să fiți recunoscători” [al-Maa'idah 5:6] 

„și [Allah] nu v-a impus nicio greutate în religie” [al-Hajj22:78]

Prin urmare, dacă ceva este de obicei dificil de evitat și nu poate fi evitat, acest lucru nu afectează postul – inclusiv înghițirea salivei de către o persoană în timp ce postește. 

Ibn Qudamah a spus: 

Ceea ce nu poate fi evitat, precum înghițirea salivei, nu invalidează postul, deoarece evitarea acestui lucru este dificilă. Aceasta este similară prafului de pe drum și prafului de făină. Chiar dacă o persoană lasă saliva să se adune și o înghite intenționat, acest lucru nu-i invalidează postul, deoarece ajunge în stomacul său într-un mod similar, chiar dacă nu o lasă să se adune."(Al-Mughni, 3/16)

În mod similar, dacă își scoate limba cu salivă pe ea, apoi o introduce din nou și înghite ceea ce se află pe ea (din salivă), aceasta nu-i întrerupe postul potrivit opiniei mai corecte, deoarece, indiferent cum se mișcă limba, ea este considerată parte din interiorul gurii, a cărei natură nu se poate schimba, astfel că nu contează ce se află pe ea (din salivă)."(Haashiyat Qalyoobi, 2/72)

În al doilea rând: 

Ce trebuie să facă persoana care postește după clătirea gurii: 

Al-Nawawi a spus în al-Majmoo’ (6/327): 

Al-Mutawalli și alții au spus: Dacă persoana care postește își clătește gura, trebuie să scuipe apa, dar nu trebuie să-și usuce gura cu o bucată de pânză etc. Nu există nicio divergență între învățați în această privință. 

Shaykh Ibn ‘Uthaymeen a spus: Nu trebuie să scuipe nici după ce bea apă atunci când aude adhaan-ul pentru Fajr. Din câte știm, nu există nicio relatare de la Sahaabah (fie ca Allah să fie mulțumit de ei) care să sugereze că, atunci când o persoană bea la ivirea zorilor, trebuie să scuipe până când gustul apei dispare. Mai degrabă, acesta este un domeniu în care există îngăduință."(Al-Mumti’, 6/428)

Aceia dintre învățați care consideră că o persoană trebuie să scuipe după clătirea gurii nu-i cer să scuipe mai mult de o dată după eliminarea apei din gură. Motivul pentru care stipulează scuiparea este că apa se amestecă cu saliva și nu iese doar prin scuipare. Dar ei nu recomandă exagerarea în scuipat, deoarece tot ceea ce rămâne după aceea este pur și simplu umezeală și umiditate, iar acest lucru nu poate fi evitat.  

A se vedea al-Mawsoo’ah al-Fiqhiyyah, 28/63 

Dar dacă în salivă se amestecă orice altceva care poate fi evitat, este esențial să fie scuipat, iar apoi nu contează dacă mai rămâne vreo urmă, precum un miros etc. Aceasta este similară resturilor de mâncare rămase după suhoor, bucățelelor mici care se desprind din siwaak sau sângerării gingiilor. A se vedea, de asemenea, întrebările nr. 37745, 37937, 12597. 

Pe baza acestui fapt, nu există nicio justificare pentru cei care scuipă foarte mult în timpul Ramadanului, cu excepția precauției de a evita ceva față de care nu s-a prescris precauție. Aceasta provoacă uscarea gurii și îi face să le fie sete, făcând postul dificil pentru ei. De asemenea, le provoacă dificultăți, mai ales dacă se află în locuri în care nu este posibil să scuipe sau nu au batiste etc. Acest lucru îi poate face și să nu stea mult timp în moschei pentru a recita dhikr sau a citi Qur’aan, astfel că pierd aceste fapte bune în timpul acestei luni binecuvântate. 

În al treilea rând: 

În ceea ce privește înghițirea salivei soției sale, Ibn Qudamah (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus: 

În ceea ce privește înghițirea salivei altcuiva, aceasta invalidează postul, deoarece persoana înghite ceva care nu provine din propria sa gură, astfel că este asemănat cu înghițirea altui lucru. Dacă se spune că ‘Aa’ishah a relatat că Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) obișnuia să o sărute când postea și să-i sugă limba (relatat de Abu Dawood, 2386), răspunsul nostru este că Abu Dawood a relatat că acest isnaad nu este saheeh. 

Printre cei care au considerat slabă (da’eef) și expresia suplimentară „și să-i sugă limba” se numără al-Albaani în Da’eef Sunan Abi Dawood. Ibn Qudamah a menționat două moduri de a înțelege hadeeth-ul, presupunând că este saheeh: 

1 – Cele două lucruri nu sunt legate. El a spus: Este posibil ca el să fi obișnuit să o sărute în timp ce postea și să-i sugă limba în alte momente. 

2 – Hadeeth-ul nu se referă deloc la înghițirea salivei. El a spus: Este posibil să-i fi supt-o (limba), dar să nu fi înghițit saliva, deoarece umezeala de pe limba ei nu s-a transferat în gura lui."(Al-Mughni, 3/17)

Pe baza acestui fapt, dacă niciunul dintre soți nu înghite saliva celuilalt, postul nu este invalidat. 

Cu toate acestea, faptul că unul dintre soți suge limba celuilalt intră sub categoria generală a lucrurilor care duc la actul sexual, iar sărutul și celelalte lucruri care duc la actul sexual sunt interzise dacă există teama că postul unei persoane va fi invalidat prin ejaculare. Dar dacă este sigur că se poate controla, atunci opinia corectă este că acest lucru este permis, dar makrooh, deoarece Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) obișnuia să-și sărute soția în timp ce postea. (Al-Bukhari, 1927; Muslim, 1106) 

Al-Mumti’ 6/433. 

Totuși, el trebuie să-și protejeze postul de orice lucru care i-ar putea diminua valoarea, mai ales deoarece aceste lucruri sunt permise în timpul nopții din Ramadan. 

A se vedea, de asemenea, întrebările nr. 20032 și 14315.