Hotărârea privind castrarea

În primul rând: 

Castrarea înseamnă îndepărtarea testiculelor. Cuvântul arab tradus aici prin castrare se poate referi, de asemenea, la îndepărtarea testiculelor și a penisului. 

Unii învățați au făcut diferență între cele două și au spus: dacă sunt tăiate doar testiculele, atunci persoana este eunuc; dacă este tăiat penisul, atunci este emasculată. 

Este haraam ca o persoană să își facă în mod deliberat acest lucru sieși sau altcuiva. 

În al-Mawsoo‘ah al-Fiqhiyyah (19/120, 121) se spune: 

Castrarea omului este haraam, fie că este copil, fie adult, din cauza interdicției asupra acestui lucru, pe care o vom vedea mai jos: 

Ibn Hajar a spus: este interzisă, prin urmare este haraam, și nu există nicio diferență de opinie cu privire la aceasta în cazul fiilor lui Adam (adică al oamenilor).

Printre relatările care confirmă această interdicție se numără următoarea: 

‘Abdullah ibn Mas‘ood a spus: Eram într-o expediție împreună cu Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) și nu aveam femei cu noi. Am spus: De ce nu ne castrăm? Dar el ne-a interzis să facem acest lucru.

Relatat de al-Bukhaari (4787) și Muslim (1404). 

Potrivit hadeethului lui Sa‘d ibn Abi Waqqaas: Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) i-a interzis lui ‘Uthmaan ibn Maz’oon să ducă o viață celibatară. Dacă i-ar fi dat permisiunea, ne-am fi castrat.

Relatat de al-Bukhaari (4786) și Muslim (1402). 

Ibn Hajar a spus, comentând aceste hadeethuri: 

Înțelepciunea din spatele interdicției castrării este că aceasta contravine voinței Legiuitorului privind creșterea reproducerii, pentru a asigura continuarea jihadului împotriva necredincioșilor. Altfel, dacă s-ar fi dat permisiunea pentru aceasta, mulți oameni ar fi făcut-o, reproducerea ar fi încetat, numărul musulmanilor s-ar fi redus ca urmare, iar numărul necredincioșilor ar fi crescut; aceasta contravine scopului pentru care Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a fost trimis. 

De asemenea, are o serie de consecințe negative: vătămarea de sine, deformarea și provocarea unei vătămări care poate duce la moarte. Totodată, elimină calitatea masculinității pe care Allah a creat-o în bărbat, reprezintă schimbarea creației lui Allah și este un fel de nerecunoștință pentru binecuvântări. Mai mult, este o imitare a femeilor și alegerea a ceea ce este imperfect în locul a ceea ce este perfect.

Sfârșitul citatului. Fath al-Baari (9/119). 

În al doilea rând: 

Eunucul care și-a pierdut complet dorința pentru femei intră în aceeași categorie cu „servitorii bătrâni care nu mai au vigoare”, adică aceia în fața cărora este permisă vederea podoabei unei femei, așa cum este permisă vederea acesteia de către mahramii ei. 

Allah, preaslăvit fie El, spune (interpretarea sensului):

„Și spune-le femeilor credincioase să-și plece privirile (de la lucrurile interzise) și să-și păzească părțile intime (de actele sexuale ilegale etc.) și să nu-și arate podoabele decât ceea ce este aparent (precum palmele mâinilor sau un ochi ori ambii ochi din necesitatea de a vedea drumul sau veșmântul exterior precum vălul, mănușile, acoperământul capului, șorțul etc.) și să-și tragă vălurile peste Juyubihinna (adică peste trupurile, fețele, gâturile și piepturile lor etc.) și să nu-și dezvăluie podoabele decât înaintea soților lor, a taților lor, a taților soților lor, a fiilor lor, a fiilor soților lor, a fraților lor sau a fiilor fraților lor, a fiilor surorilor lor, a femeilor lor (musulmane) (adică surorile lor în Islam), a roabelor pe care le stăpânesc mâinile lor drepte, a servitorilor bătrâni care nu mai au vigoare sau a copiilor mici care nu au simțul rușinii sexuale. Și să nu-și lovească picioarele astfel încât să dezvăluie ceea ce ascund din podoaba lor. Și cereți cu toții iertarea lui Allah, o, credincioșilor, pentru ca voi să izbândiți.”

[an-Noor 24:31]. 

Ibn al-‘Arabi al-Maaliki (Allah să aibă milă de el) a spus: 

Ashhab a spus: Maalik a fost întrebat: Poate o femeie să-și scoată acoperământul capului în fața unui eunuc? Face el parte dintre cei care „nu mai au vigoare”? El a spus: Da, dacă este sclavul ei sau sclavul altcuiva. Dar în cazul celui liber, atunci nu.

Ahkaam al-Qur’an (6/73). 

Hanafii au avut opinii diferite în această privință – potrivit uneia dintre opiniile lor –, însă opinia cea mai corectă este cea a majorității. 

În al-Mawsoo‘ah al-Fiqhiyyah (3/8) se spune: 

Opinia mai corectă potrivit hanafiților este că, în ceea ce privește privirea către o femeie non-mahram, eunucul, bărbatul emasculat, bătrânul, sclavul, bărbatul efeminat, bărbatul cu mintea slabă și naivul sunt asemenea celui care posedă vigoare, deoarece eunucul poate avea relații sexuale, iar copilul său îi poate fi atribuit, bărbatul emasculat poate simți plăcere și poate ejacula, iar bărbatul efeminat este un răufăcător care posedă vigoare. Cât despre bărbatul cu mintea slabă și naivul, ei simt dorință și pot vorbi despre ceea ce văd. 

Maalikiții, Shaafa‘iții și Hanbaliții – precum și una dintre opiniile hanafiților – spun că hotărârea privind bărbații care „nu mai au vigoare” este aceeași ca hotărârea privind mahramii în ceea ce privește privirea către femei: ei pot vedea la ele locurile unde se poartă podoabe, precum părul și antebrațele; de asemenea, au aceeași hotărâre ca mahramii în ceea ce privește intrarea la ele, deoarece Allah, preaslăvit fie El, spune (interpretarea sensului): „… sau servitorii bătrâni care nu mai au vigoare...” [an-Noor 24:31].

Sfârșitul citatului. 

Învățații Comitetului Permanent au fost întrebați: Ce se înțelege prin „… sau servitorii bătrâni care nu mai au vigoare...” [an-Noor 24:31]? 

Ei au răspuns: 

Prin cei care nu mai au vigoare se înțeleg cei care servesc oamenii unei gospodării aducând mâncare și altele asemenea și care nu au nevoie de femei deoarece sunt impotenți sau au mintea slabă, astfel încât nu acordă atenție lucrurilor care pot stârni dorința, precum podoaba și frumusețea, sau bătrânii pe care vârsta i-a slăbit până în punctul în care nu mai acordă atenție femeilor, precum și alții care și-au pierdut complet dorința pentru femei din diferite motive, astfel încât este sigur ca ele să fie în preajma lor și nu există teama de ispită din partea lor. Prin urmare, femeile pot să-și arate înaintea lor orice podoabă pe care le este permis să o arate în fața mahramilor lor, după cum se menționează în verset, precum și celor care intră sub incidența acelorași hotărâri, cum ar fi femeile și copiii mici care nu au atins vârsta discernământului prin care să poată înțelege ce este ‘awrah-ul unei femei și să fie provocați de acesta. 

Shaykh ‘Abd al-‘Azeez ibn baaz, Shaykh ‘Abd ar-Razzaaq ‘Afeefi, Shaykh ‘Abdullah ibn Ghadyaan, Shaykh ‘Abdullah ibn Qa‘ood. 

Fataawa al-Lajnah ad-Daa’imah (4/264, 265)

 În cazul celui despre care se consideră că nu face parte dintre bărbații care nu mai au vigoare și pare să fie altfel, el trebuie considerat asemenea celorlalți bărbați care posedă vigoare și nu trebuie să i se permită să vadă podoaba femeilor non-mahram. 

S-a relatat că ‘Aa’ishah a spus: Un bărbat efeminat obișnuia să intre la soțiile Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa), iar ele îl considerau unul dintre cei lipsiți de dorință. Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a intrat într-o zi când acesta se afla la una dintre soțiile sale și descria o femeie. El a spus: Ea arată patru pliuri când este cu fața spre tine și opt când îți întoarce spatele. Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Văd că el cunoaște aceste lucruri. Nu trebuie să mai intre la voi.” Ea a spus: Și ele au observat hijab-ul în fața lui.

Relatat de Muslim (2181). 

An-Nawawi (Allah să aibă milă de el) a spus:

În ceea ce privește faptul că bărbatul efeminat a intrat inițial la Mamele Credincioșilor, motivul este explicat în acest hadeeth, și anume că ele au crezut că era unul dintre cei care nu mai au vigoare și că îi era permis să intre la ele. Dar când au fost auzite aceste cuvinte din partea lui, s-a aflat că era unul dintre cei care posedă vigoare, astfel încât Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) i-a interzis să mai intre la ele. 

Din aceasta învățăm că este interzis oricărui bărbat efeminat să intre la femei și este interzis ca ele să apară înaintea lui; este clar că el intră sub aceeași hotărâre ca bărbații care posedă vigoare și simt dorință pentru femei în acest sens. Același lucru se aplică eunucului și bărbatului emasculat (cel al cărui penis a fost tăiat).

Sharh Muslim (14/163). 

În al treilea rând: 

În ceea ce privește purtarea ihramului, rugăciunea și celelalte hotărâri, ei intră sub aceeași hotărâre ca bărbații. Prin urmare, nu trebuie să intre în sălile de rugăciune ale femeilor sau să se roage lângă femei și trebuie să poarte ceea ce poartă bărbații în ihram. Nu există nicio diferență de opinie între învățați cu privire la aceasta. 

Ibn al-Mundhir (Allah să aibă milă de el) a spus: 

(Învățații) sunt în unanimitate de acord că hotărârile privind eunucii și bărbații emasculați, în ceea ce privește acoperirea ‘awrah-ului în timpul rugăciunii, conducerea rugăciunii, veșmintele care trebuie purtate în ihram, părțile de moștenire și părțile din prada de război, sunt aceleași ca hotărârile privind bărbații. 

Al-Ijmaa‘ (p. 78). 

Și Allah știe cel mai bine.