Hotărârea privind boxul

Sharee’ah islamică permite toate lucrurile care sunt benefice pentru trup și nu îi fac rău și interzice toate lucrurile care pot provoca vătămare sau rău trupului. Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Trupul tău are drepturi asupra ta.” (Relatat de al-Bukhaari, Kitaab al-Sawm, 1839) 

Dacă sporturile sunt lipsite de lucruri interzise în sharee’ah, atunci practicarea acelor sporturi este benefică. Boxul este un sport străvechi practicat de greci. 

Boxul este cel mai rău tip de sport și probabil nici nu merită să fie numit sport, în ciuda faptului că națiunile occidentale, în special cele în care boxul este răspândit la nivel profesionist, îl numesc „sportul nobil” și o formă de autoapărare. Ele uită sau trec cu vederea faptul că scopul principal al boxului este să-ți rănești adversarul și să-l arunci la pământ, de preferință prin „lovitura decisivă” (sau „knock-out”), cum o numesc ele, care reprezintă cel mai înalt nivel al victoriei în box. 

„Multe voci s-au ridicat în parlamentele multor țări cerând interzicerea boxului profesionist, având în vedere răul provocat multor boxeri. Suedia a reușit să impună o asemenea interdicție, în timp ce multe alte națiuni nu au reușit să facă acest lucru, în ciuda numeroaselor răni și chiar a deceselor provocate multor boxeri profesioniști ca rezultat direct al acestui sport violent.

 Adevărul este că moartea atâtor boxeri este motivul pentru care multe voci cer încetarea acestui sport sau cel puțin impunerea unor reguli stricte pentru a-i limita violența.”  (Din revista Huna London, numărul # 413, martie 1983). 

Dr. Roger Whirty, purtătorul de cuvânt al British Medical Council din Wales, a vorbit despre obiectivele campaniei Consiliului împotriva boxului: „Dorim să arătăm tuturor că boxul este un sport extrem de periculos, nu doar din cauza numărului tot mai mare de decese, ci și din cauza dizabilităților care îi afectează pe mulți de un număr de ori mai mare. Pentru a realiza acest lucru, încercăm să facem presiuni asupra diferitelor organisme oficiale pentru a condamna acest sport și pentru a nu-l considera deloc un sport. Reiterez încă o dată că pericolul acestui sport constă în răul provocat sutelor de boxeri ca urmare a dizabilităților de care suferă. 

Numărul boxerilor care au murit ca urmare a rănilor suferite în box între 1945 și 1983 este de trei sute cincizeci.” (Din revista Huna London, numărul # 413, martie 1983). 

Atitudinea islamică față de acest sport: 

Principiile Islamului se opun în totalitate ideii ca ummah să accepte această abatere periculoasă drept curent moral sau intelectual care ar permite asemenea lupte violente între membrii ummah sau ai rasei umane în ansamblu.

 Printre aceste principii le putem enumera pe următoarele:  

1.Vătămarea. Am menționat deja răul și pericolul pentru viața omenească implicate în acest sport, precum și mărturia specialiștilor occidentali care sunt motivați de sentimentele lor umanitare să lupte și să depună eforturi pentru eliminarea boxului din lexicul sportiv internațional.

2.Încălcarea inviolabilității feței. Boxul se bazează pe permiterea loviturilor în fața adversarului, folosind forța maximă de care dispune cineva. Loviturile în față aduc mai multe puncte decât loviturile în orice altă parte a trupului. Acest lucru contravine în mod clar învățăturii Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa), după cum a relatat Abu Hurayrah: „Când unul dintre voi se luptă, să evite (lovirea) feței.” (Relatat de al-Bukhaari, al-Fath, 5/215).

Al-Haafiz a spus: „Această interdicție îi include și pe toți cei loviți în scopul pedepselor hadd sau ta’zeer ori al disciplinării. Potrivit hadith-ului relatat de Abu Bakrah și alții, consemnat de Abu Dawood și alții, despre femeia care comisese adulter, Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a poruncit să fie ucisă cu pietre și a spus: «Loviți-o cu pietre, dar evitați fața.» (Relatat de Abu Dawood, 4/152). Dacă aceasta este porunca în cazul unei persoane care este pedepsită și care oricum urmează să moară, atunci regula se aplică cu atât mai mult în cazuri mai puțin grave.” Vezi al-Fath, 5/216

Al-Nawawi a spus: „Savanții au spus: este interzisă lovirea feței deoarece este delicată și acolo se află toată frumusețea unei persoane și majoritatea simțurilor sale. Dacă fața este lovită, există teama ca toate sau unele dintre acestea să fie distruse ori desfigurate. Orice defect al feței este un lucru îngrozitor deoarece este atât de proeminent și evident, iar, de obicei, persoana lovită în față nu va scăpa fără o anumită desfigurare.” (al-Fath, 5/216).

 În al-Fath, el spune cu privire la interdicția specifică relatată în hadith:

„Al-Nawawi nu a discutat detaliile acestei interdicții. Este clar că este haraam, iar acest lucru este susținut de hadith-ul lui Suwayd ibn Maqran al-Sahaabi, potrivit căruia Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a văzut un bărbat lovind un sclav (sau un băiat) peste față și a spus: «Nu știi că fața este inviolabilă?» (Muslim, 3/1280.