Familia sa atacă onoarea Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) și îi insultă pe companionii săi

În primul rând: 

Nu ar trebui să stai cu oameni ca aceștia, care au obiceiul de a-și insulta mamele, decât dacă nu ai altă opțiune. Trebuie să-ți exprimi ura față de acțiunile și atitudinea lor și să faci tot posibilul să-i chemi la Islam și să-i sfătuiești, pentru ca ei să renunțe la aceste fapte rele. 

Dacă acești oameni sunt rude, este mai bine să te străduiești să menții legăturile cu ei și să-i chemi la Allah, mărit și preaslăvit fie El, și să faci tot ce poți în acest sens. Dacă Allah călăuzește un singur om prin mâinile tale, acest lucru este mai bun decât cămilele roșii (cel mai bun fel), iar el nu ar trebui să-i abandoneze pentru binele său. 

În al doilea rând: 

Orice poate fi tolerat, cu excepția insultelor la adresa Trimisului nostru iubit (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) și a calomnierii companionilor săi și a purtătorilor religiei sale. Aceasta implică insulte la adresa Domnului lumilor, mărit și preaslăvit fie El, Cel care Și-a lăudat Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa), L-a ales, Și-a lăudat companionii, i-a ales și i-a onorat prin compania Profetului Său (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa). 

Atacarea onoarei Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) prin calomnierea soțiilor sale sau a uneia dintre ele reprezintă o insultă la adresa lui (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa), deoarece el a ales-o, a păstrat-o și i-a fost companionă până când a părăsit această lume. Și este o insultă la adresa lui Allah, care a ales-o pentru Profetul Său, a acceptat-o ca soție a lui și nu i-a spus să o părăsească. 

Astfel de insulte pot veni doar de la cineva ai cărui ochi Allah i-a orbit față de călăuzire și religia adevărată, precum Raafidis și cei asemenea lor dintre oamenii rătăcirii sau cei care sunt influențați de ei și le-au urmat rătăcirea. Îi cerem lui Allah să ne păzească și să ne țină în siguranță. 

Prin urmare, trebuie să denunți acest rău grav și să le explici familiei tale că aceasta este apostazie de la Islam și urmarea căii păcătoșilor rătăciți. Trebuie să-i avertizezi cu privire la consecințele rele în această lume, cu atât mai mult în Viața de Apoi. 

Dacă răspund, atunci laudă lui Allah. Dacă persistă, fă tot ce poți pentru a-i convinge, cum ar fi să inviți unul dintre învățați să-i sfătuiască, chiar dacă aceasta se face indirect, sau să aduci cărți și înregistrări despre acest subiect. Dacă acest lucru nu funcționează cu ei, atunci poți rupe legăturile cu ei sau te poți ține departe de ei. Fă aceasta dintr-un sentiment de gelozie protectoare față de Iubitul tău (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa). Cel puțin, îți poți exprima obiecțiile de fiecare dată când fac acest lucru și poți părăsi adunarea în acel caz. 

Al-Baghawi (Allah să aibă milă de el) a spus, comentând hadeeth-ul despre Ka’b ibn Maalik și companionii săi: 

Acest lucru indică faptul că oamenii inovației pot fi evitați pe termen nelimitat. … Sahaabah, Taabi’een și urmașii lor au acționat conform acestui principiu, iar învățații sunniți sunt unanim de acord că oamenii inovației trebuie evitați. Sfârșitul citatului din Sharh al-Sunnah (1/227). 

Ibn Muflih (Allah să aibă milă de el) a spus: Ahmad a spus: Este obligatoriu să fie evitat cel care devine un necredincios sau care face rău urmând bid’ah ori promovează o inovație rătăcită; acest lucru le este cerut celor care nu sunt capabili să o respingă sau să vorbească împotriva ei ori se tem să fie influențați de aceasta. Și s-a spus că el trebuie evitat cu totul, după cum indică aparent sensul cuvintelor lui Imam Ahmad citate mai sus. Ibn ‘Aqeel a afirmat cu certitudine că astfel trebuie procedat, pentru a-l disciplina și a-l readuce la rațiune. 

El (adică Ibn al-‘Aqeel) a mai spus: Dacă vrei să cunoști starea Islamului printre oamenii acestui timp, nu te uita la ei înghesuindu-se la ușile moscheilor sau la felul în care își ridică glasurile în Talbiyah. Mai degrabă uită-te la felul în care se poartă cu dușmanii Islamului. Ibn al-Rawandi și al-Ma’arri (Allah să-i blesteme) și-au petrecut viețile scriind poezie și proză, iar primul a spus că religia era un mit, iar al-Ma’arri a spus că era falsă, necrezând în cartea lui Allah, mărit și preaslăvit fie El. Și au trăit ani de zile, mormintele lor au fost venerate, iar cărțile lor au fost vândute. Aceasta indică faptul că practicarea religiei s-a stins din inimile oamenilor. Ceva asemănător a fost spus de Shaykh Taqiy al-Deen ibn Taymiyah (Allah să aibă milă de el). 

Al-Khallaal a spus: Ismaa’eel ibn Ishaaq al-Thaqafi al-Nisapoori ne-a spus că Abu ‘Abd-Allah a fost întrebat despre un om care avea un vecin Raafidi care îl saluta cu salaam. El a spus: Nu, iar dacă îl salută, nu trebuie să răspundă la salut.  

Al-Qaadi Abu’l-Husayn a spus în al-Tammaam: Nu există nicio diferență în relatări cu privire la faptul că este obligatoriu să fie evitați oamenii inovației și răufăcătorii dintre musulmani, după cum puteți vedea. Sensul aparent este că nu există nicio diferență între cel care săvârșește păcate în mod public și oamenii inovației și răufăcătorii. 

El a spus: În această privință nu se face nicio deosebire între o rudă de sânge și un străin, dacă este vorba despre drepturile lui Allah. Dar dacă este vorba despre drepturile altor oameni, precum calomnia, defăimarea, bârfa, luarea cu forța a averii etc., atunci depinde. Dacă persoana care trebuie evitată și cel care a săvârșit acea faptă este una dintre rudele sale, nu este permis să o evite. Dacă nu este o rudă, atunci este permis să o evite sau nu? Există două relatări… 

Al-Qaadi a spus: Ahmad a considerat doar detestabilă evitarea unei rude în ceea ce privește propriile drepturi, din cauza relatărilor despre menținerea legăturilor de rudenie. El a considerat-o permisă doar în ceea ce privește drepturile lui Allah și a interzis-o în ceea ce privește drepturile oricărei alte persoane, potrivit relatării lui al-Marwadhi despre drepturile unui străin. Aceasta deoarece nu există loc pentru compromis în ceea ce privește drepturile lui Allah, dar există loc pentru compromis în ceea ce privește drepturile oamenilor. Acest lucru este explicat prin cuvintele Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa): „Datoria față de Allah este mai demnă să fie achitată.” 

Opiniile majorității companionilor noștri implică faptul că nu există nicio diferență. Acesta este sensul aparent al cuvintelor lui Imam Ahmad în unele locuri și este mai potrivit. Relatările despre menținerea legăturilor de rudenie trebuie înțelese în lumina dovezilor despre evitare. Drepturile oamenilor pot fi legate de drepturile lui Allah și se bazează pe ușurință și iertare, spre deosebire de drepturile oamenilor.  

Sfârșitul citatului din al-Adaab al-Shar’iyyah (1/237-238) 

Îi cerem lui Allah să te ajute și să te facă statornic. 

Iar Allah știe cel mai bine.