Explicația versetului „Cu adevărat, mi-am făcut nedreptate mie însămi și mă supun [în Islam, împreună cu Sulaymaan (Solomon)] lui Allah, Domnul ‘Aalameen-ului (omenirea, djinnii și tot ceea ce există)”

Allah spune în Soorat al-Naml (interpretarea sensului): 

„I s-a spus: «Intră în As‑Sarh» (o suprafață de sticlă cu apă dedesubt sau un palat); dar când l-a văzut, ea a crezut că este un bazin și și-a ridicat hainele, descoperindu-și picioarele. Sulaymaan (Solomon) a spus: «Cu adevărat, este un Sarh (o suprafață de sticlă cu apă dedesubt sau un palat).» Ea a spus: «Domnul meu! Cu adevărat, mi-am făcut nedreptate mie însămi și mă supun [în Islam, împreună cu Sulaymaan (Solomon)] lui Allah, Domnul ‘Aalameen-ului (omenirea, djinnii și tot ceea ce există)»”

[al-Naml 27:44]

În acest verset, Allah ne vorbește despre marea surpriză pe care Sulaymaan (pacea fie asupra sa) o pregătise pentru regina din Saba’, și anume un palat de sticlă, al cărui podea se afla deasupra apei, iar regina a stat uimită în fața acestor minuni, asemenea cărora niciun om nu ar fi putut produce, și s-a întors către Allah și I-a vorbit. Ea a recunoscut că își făcuse nedreptate adorând anterior alte ființe și a declarat că se supune, împreună cu Sulaymaan, lui Allah, Domnul lumilor. 

Acesta este sensul înțeles din contextul poveștii și este, de asemenea, sensul implicat de regulile limbii arabe. 

Expresia zalamtu nafsi (mi-am făcut nedreptate mie însămi) este o propoziție verbală care este predicatul cuvântului Inni (Cu adevărat, eu). 

Aceasta este urmată de conjuncția wa (și), care leagă o expresie de alta, iar ea spune: Wa aslamtu ma’a Sulaymaan (și mă supun [în Islam, împreună cu Sulaymaan (Solomon)]). 

Vezi I’raab al-Qur’aan wa Bayaanuhu de Muhiy al-Deen Darweesh (7/216) și al-Jadwal fi I’raab al-Qur’aan de Mahmoud Saafi (9/415). 

Semnificația este: Mă supun împreună cu Sulaymaan lui Allah, Domnul lumilor. 

Acesta este sensul corect, deoarece gramaticienii spun că această conjuncție limitează repetarea într-o propoziție.  

Ibn ‘Aqeel spune în Sharh Alfiyat Ibn Maalik (2/208): 

Conjuncția implică repetarea fără a fi necesară repetarea tuturor elementelor. Sfârșitul citatului. 

Așadar, în loc să spui ja’a Zayd wa ja’a ‘Amr (Zayd a venit și ‘Amr a venit), poți scurta spunând: Ja’a Zayd wa ‘Amr (Zayd și ‘Amr au venit). 

În mod similar, propozițiile sau expresiile pot fi unite în același fel: 

În loc să spui: Cu adevărat, Allah știe ce faceți și Allah vă va cere socoteală pentru aceasta, poți scurta spunând: Allah știe ce faceți și vă va cere socoteală pentru aceasta. 

Versetul trebuie înțeles pe această bază. Așadar, sensul versetului este: 

Mi-am făcut nedreptate mie însămi și mă supun împreună cu Sulaymaan lui Allah, Domnul lumilor. 

Din punct de vedere lingvistic, nu este obligatoriu ca cele două propoziții unite să aibă același sens. 

Profesorul ‘Abbaas Hasan spune în al-Nahw al-Waafi (3/557): 

Dacă acel cuvânt care vine după conjuncția wa nu este singular, aceasta poate însemna că ambele expresii se referă la aceeași acțiune, precum nabata al-ward wa nabata al-qasab (florile au crescut și trestiile au crescut), sau poate să nu însemne aceasta, precum hadarat al-tayyaarah wa lam tahdar al-sayyaarah (avionul a venit, dar mașina nu a venit). Sfârșitul citatului. 

Deoarece Allah a menționat cuvintele reginei din Saba’ după conjuncția wa – „(și mă supun [în Islam, împreună cu Sulaymaan (Solomon)]” – nu este permis să înțelegem acest lucru ca pe o explicație a cuvintelor care au precedat conjuncția, dintr-un punct de vedere pur lingvistic. Cum ar putea fi astfel, când cele două sensuri sunt în mod clar opuse? 

Contextul demonstrează că regina a recunoscut că își făcuse nedreptate atunci când adorase soarele în locul lui Allah și s-a pocăit de acel shirk și s-a supus și L-a adorat numai pe Allah, Domnul lumilor. 

Astfel, sensul este corect, iar neînțelegerea versetului menționată aici este înlăturată. 

Neînțelegerea – în ceea ce privește regulile gramaticale – ar fi putut fi valabilă dacă formularea ar fi fost: 

„Mi-am făcut nedreptate mie însămi: m-am supus împreună cu Sulaymaan”, fără conjuncție, dacă a doua expresie ar fi fost o apoziție a primei expresii, precum în versetul (interpretarea sensului): 

„și oricine face aceasta va primi pedeapsa.

69. Chinul îi va fi dublat în Ziua Învierii și va rămâne veșnic acolo în umilință”

[al-Furqaan 25:68-69]

Dublarea chinului este o explicație a pedepsei suferite de cel care comite un păcat major. 

Neînțelegerea – în ceea ce privește regulile gramaticale – ar fi putut fi, de asemenea, valabilă dacă conjuncția ar fi fost fa, iar ea ar fi spus „Inni zalamtu nafsi fa aslamtu ma’a Sulaymaan (Cu adevărat, mi-am făcut nedreptate mie însămi și, prin urmare, mă supun [în Islam, împreună cu Sulaymaan (Solomon)])”, deoarece conjuncția fa este adesea folosită pentru a indica o succesiune, adică indică motivul, precum atunci când spui rama al-sayyaad al-taa’ir fa qatalahu (vânătorul a împușcat pasărea și, prin urmare, a omorât-o). 

Vezi al-Nahw al-Waafi (3/574) 

Dar formularea Qur’aan-ului este cât se poate de clară:  

„Ea a spus: «Domnul meu! Cu adevărat, mi-am făcut nedreptate mie însămi și mă supun [în Islam, împreună cu Sulaymaan (Solomon)] lui Allah, Domnul ‘Aalameen-ului (omenirea, djinnii și tot ceea ce există)»”

[al-Naml 27:44]

Așadar, confuzia întrebătorului nu este validă și nu afectează sensul corect și principiile gramaticii arabe. 

Și Allah știe cel mai bine.