Este makrooh să vorbești după rugăciunea ‘Isha

Este makrooh să vorbești după rugăciunea ‘Isha’ dacă nu există un motiv sau dacă nu este vorba despre un subiect bun, deoarece s-a relatat în al-Saheehayn de la Abi Barzah că Mesagerului lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) nu îi plăcea să doarmă înainte de ‘Isha’ și să vorbească după aceasta. Relatat de al-Bukhaari, 568; Muslim, 647. 

Al-Nawawi (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus în comentariul său: 

Savanții au spus: Motivul pentru care este makrooh să dormi înainte de aceasta este că există riscul să pierzi rugăciunea dormind prea profund sau există riscul să pierzi timpul preferat și cel mai bun pentru rugăciune și pentru ca oamenii să nu trateze cu ușurință această chestiune și să doarmă, pierzând rugăciunea în congregație. 

Motivul pentru care este makrooh să vorbești după aceea este că acest lucru îi face pe oameni să stea treji până târziu în noapte și există temerea că somnul îi va împiedica apoi să se roage qiyaam al-layl și să facă dhikr sau să se roage Fajr în timpul permis ori în timpul cel mai bun și preferat. De asemenea, statul treaz până târziu în noapte este o cauză a lenei în timpul zilei în ceea ce privește îndatoririle religioase, actele de adorare și interesele lumești. Savanții au spus: felul de vorbire care este makrooh după ‘Isha’ este acela care nu servește niciunui interes. În ceea ce privește vorbirea care servește unui interes bun, aceasta nu este makrooh, cum ar fi studiul, relatarea poveștilor celor evlavioși, vorbirea cu un oaspete sau cu o mireasă pentru a-i face să se simtă în largul lor, un bărbat care vorbește cu blândețe soției și copiilor săi sau pentru un motiv, vorbirea cu călătorii despre protejarea lor sau a bagajelor lor, vorbirea pentru a împăca oamenii și a mijloci între ei în scop bun, poruncirea binelui și interzicerea răului, îndrumarea oamenilor către bine și altele asemenea. Toate acestea nu sunt makrooh. Există ahaadeeth saheeh care vorbesc despre unele dintre lucrurile pe care le-am menționat, iar restul intră în aceeași categorie.  Ceea ce se înțelege prin faptul că este makrooh să vorbești după ‘Isha’ este vorbirea după efectuarea rugăciunii ‘Isha’, nu după începutul timpului pentru ‘Isha’. Savanții sunt de acord că este makrooh să vorbești după rugăciune, cu excepția vorbirii în care există bine, așa cum am menționat mai sus. 

Și el a spus în cartea sa al-Adhkaar (p. 533): 

În ceea ce privește ahaadeeth care indică o îngăduință de a vorbi despre lucrurile menționate mai sus, există multe asemenea relatări. De exemplu, hadeeth-ul lui Ibn ‘Umar din al-Saheehayn, care spune că Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a făcut rugăciunea ‘Isha’ la sfârșitul vieții sale și, după ce a rostit salaam-ul, a spus: „Vedeți această noapte a voastră? Peste o sută de ani, nimeni dintre cei care se află astăzi pe fața pământului nu va mai rămâne.” 

Și s-a relatat în al-Saheehayn de la Abu Moosa al-Ash’ari că Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a întârziat rugăciunea până aproape de miezul nopții, apoi Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a ieșit și i-a condus în rugăciune. Când și-a încheiat rugăciunea, le-a spus celor care erau cu el: „Așteptați puțin. Primiți vestea bună că, prin binecuvântarea lui Allah asupra voastră, nimeni nu s-a rugat la această oră în afară de voi.”  

În Saheeh al-Bukhaari se relatează de la Anas că l-au așteptat pe Profet (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa), iar el a venit la ei când era aproape miezul nopții și i-a condus în rugăciune, adică ‘Isha’. [Anas] a spus: Apoi ne-a vorbit, spunând: „Oamenii s-au rugat și apoi s-au culcat, dar voi ați fost într-o stare de rugăciune cât timp ați așteptat rugăciunea.” 

Ibn ‘Abbaas (fie ca Allah să fie mulțumit de el) a relatat că a rămas peste noapte în casa mătușii sale materne Maymoonah și a spus că Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) s-a rugat ‘Isha’, apoi a intrat și a vorbit cu soția sa. 

‘Abd al-Rahmaan ibn Abi Bakr (fie ca Allah să fie mulțumit de el) a relatat povestea oaspeților săi și cum a stat departe de ei până când s-a rugat ‘Isha’, apoi a venit și a vorbit cu ei, cu soția sa și cu fiul său. Aceste două hadeeth sunt în al-Saheehayn și există multe relatări similare, mai multe decât pot fi enumerate, însă ceea ce am citat aici este suficient, laudă lui Allah. 

Pe scurt, cele de mai sus: 

Vorbirea după rugăciunea ‘Isha’ este permisă și nu este makrooh dacă servește unui scop. Însă, dacă nu servește niciunui scop util, atunci este makrooh, dar nu este haraam, cu excepția cazului în care vorbirea în sine este haraam, precum bârfa și calomnia. 

Și Allah știe cel mai bine.