Este considerată necredință deznădejdea față de mila lui Allah?

Allah, fie El preaslăvit, spune (interpretarea sensului):

„Cu siguranță, nimeni nu deznădăjduiește de Mila lui Allah, în afară de oamenii care nu cred”

[Yoosuf 12:87]. 

Acest verset indică faptul că deznădejdea față de mila lui Allah, fie El preaslăvit, este una dintre caracteristicile oamenilor care nu cred, însă aceasta nu înseamnă neapărat că persoana care are una dintre caracteristicile lor este necredincioasă asemenea lor. 

Deznădejdea față de mila lui Allah, fie El preaslăvit, poate constitui o necredință care îl scoate pe om din Islam sau poate fi un păcat major. 

Criteriul în această privință este că, dacă deznădejdea duce la pierderea speranței în mila lui Allah, fie El preaslăvit, în ajutorul și iertarea Sa – pentru sine sau pentru alți oameni – și duce la negarea sau considerarea ca improbabilă a faptului că mila, iertarea și îngăduința lui Allah pot cuprinde totul, atunci aceasta este necredință, deoarece reprezintă o respingere implicită a Coranului și a textelor definitive și înseamnă a avea o părere rea despre Domnul său, fie El preaslăvit. Căci El spune – iar cuvântul Său este adevărat – (interpretarea sensului): „Mila Mea cuprinde toate lucrurile” [al-A‘raaf 7:156], însă această persoană spune că El nu îl va ierta! Astfel, el a considerat limitat ceea ce cuprinde totul. Aceasta se aplică dacă el crede acest lucru, după cum a spus Imam al-Qurtubi (Allah să aibă milă de el) în Tafseer-ul său (5/160). 

Dar dacă el consideră că păcatele sale sunt prea mari și că este improbabil să fie iertat sau să i se acorde îngăduință pentru ele, sau, în ceea ce privește hotărârea divină și controlul universului, deznădăjduiește cu privire la provizii, copii și lucruri asemănătoare – fără să-și piardă orice speranță – atunci aceasta este un păcat major, dar nu constituie necredință. Este considerat un păcat major – potrivit consensului savanților – din cauza avertismentului sever transmis cu privire la el, precum versetele în care Allah, fie El preaslăvit, spune (interpretarea sensului): „Cu siguranță, nimeni nu deznădăjduiește de Mila lui Allah, în afară de oamenii care nu cred” [Yoosuf 12:87] și „Și cine deznădăjduiește de Mila Domnului său, în afară de cei rătăciți?” [al-Hijr 15:56]. Iar Allah știe cel mai bine. 

Pentru mai multe informații, a se vedea: Tafseer al-Qurtubi (5/160); az-Zawaajir ‘an Iqtiraaf al-Kabaa’ir by Ibn Hajar al-Haytami (no. 40); Sharh al-‘Aqeedah at-Tahhaawiyyah by Shaykh Saalih Aal ash-Shaykh (1/552); al-Mawsoo‘ah al-Fiqhiyyah al-Kuwaitiyyah (7/200) 

Iar Allah știe cel mai bine.