Diferența dintre qasd (obiective) și niyyah (intenție) și importanța intenției în fiqh

În primul rând: 

Obiectivul (qasd), în terminologia fuqaha’, înseamnă hotărârea de a face ceva. Mu’jam al-Mustalahaat wa’l-Alfaaz al-Fiqhiyyah (3/96). 

Niyyah, după cum a spus al-Quraafi (Allah să aibă milă de el), înseamnă: intenția din inima unei persoane cu privire la ceea ce dorește să facă. Al-Dhakheerah (1/20). 

Al-Nawawi a definit-o astfel: Hotărârea inimii de a îndeplini o acțiune obligatorie sau o altă acțiune. al-Majmoo’ (1/310). 

Din definiția dată de al-Quraafi este clar că niyyah și qasd sunt apropiate ca sens. De aceea, niyyah este definită ca fiind qasd, însă Ibn al-Qayyim (Allah să aibă milă de el) a considerat că există o diferență între ele. El a spus: Niyyah este exact qasd, dar există două diferențe între ea și qasd: 

1 – Qasd poate fi legat de acțiunea celui care săvârșește fapta sau de acțiunea altora, în timp ce niyyah este legată numai de propriile sale acțiuni. Nu se poate imagina ca un om să intenționeze fapta altuia, însă se poate imagina că și-ar dori-o.  

2 – Qasd se poate referi numai la o acțiune pe care persoana este capabilă să o facă și dorește să o facă, în timp ce niyyah se poate referi la intenția unei persoane de a face ceea ce este capabilă să facă și ceea ce nu este capabilă să facă. De aceea, în hadithul lui Abu Kabshah al-Anmaari, relatat de Ahmad, al-Tirmidhi și alții, Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Există patru tipuri de oameni în această lume: un om căruia Allah îi dă avere și cunoaștere, astfel încât se teme de Domnul său în privința modului în care dispune de averea sa, o folosește pentru a menține legăturile de rudenie și înțelege că Allah are drepturi asupra ei. Acest om ocupă cel mai înalt rang. Și un om căruia Allah i-a dat cunoaștere, dar nu i-a dat avere, iar el spune: «Dacă aș avea avere, aș face la fel cum face cutare.» Astfel, el va fi răsplătit potrivit intenției sale [niyyah], iar răsplata amândurora va fi aceeași. Și o persoană căreia Allah i-a dat avere, dar nu i-a dat cunoaștere. Acesta este cel mai rău rang înaintea lui Allah. Apoi a spus: O persoană căreia Allah nu i-a dat nici avere, nici cunoaștere și care spune: «Dacă aș avea bani, aș face ceea ce face cutare». Astfel, ea va fi judecată potrivit intenției sale [niyyah], iar povara (păcatului) amândurora va fi aceeași.” Așadar, niyyah are legătură cu ceea ce este posibil și cu ceea ce nu este posibil, spre deosebire de qasd (obiective) și iraadah (voință), care nu au legătură cu ceea ce nu este posibil, fie că este vorba despre acțiunile proprii, fie despre acțiunile altuia. 

Sfârșitul citatului din Badaa’i’ al-Fawaa’id (3/190). A se vedea, de asemenea, al-Qawaa’id al-Kulliyyah wa’l-Dawaabit al-Fiqhiyyah de Dr. Muhammad ‘Uthmaan Shabeer, p. 93, 94. 

În al doilea rând: 

Obiectivele sunt foarte importante în fiqh. Este suficient să știi că unul dintre cele mai importante principii este acela că lucrurile sunt judecate după scopurile și obiectivele lor, principiu bazat pe cuvintele Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa): „Faptele sunt numai prin intenție și fiecare persoană va avea numai ceea ce a intenționat.” (Relatat de al-Bukhaari (1) și Muslim (1907). 

Al-Suyooti (Allah să aibă milă de el) a spus: Trebuie să știi că există numeroase relatări de la imami care vorbesc despre marea importanță a hadithului despre intenție (niyyah). Abu ‘Ubaydah a spus: Nu există nimic în relatările Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) care să fie mai cuprinzător, mai bogat în semnificații sau mai folositor decât acesta. Imam al-Shaafa’i, Ahmad ibn Hanbal, Ibn Mahdi, Ibn al-Madeeni, Abu Dawood, al-Daaraqutni și alții au fost de acord că acesta reprezintă o treime din cunoaștere, iar unii dintre ei au spus că reprezintă un sfert din aceasta. Al-Bayhaqi a bazat faptul că este o treime din cunoaștere pe ideea că o persoană dobândește răsplată prin acțiunile inimii, limbii și facultăților fizice, astfel încât intenția (niyyah) este una dintre aceste trei categorii și cea mai importantă dintre ele, deoarece poate fi un act independent de adorare, iar celelalte au nevoie de ea. … al-Shaafa’i a spus: Se poate intra prin șaptezeci de uși."(Al-Ashbaah wa’l-Nazaa’ir p. 9). 

Aceasta indică importanța cunoașterii scopurilor și obiectivelor și a acordării greutății cuvenite acestora. 

Iar Allah știe cel mai bine.